2,091 matches
-
apropie de ușă, de unde aruncă o privire afară. Santinela era la fel de adormită ca la venire și nici o adiere de vânt, nici o suflare de viață nu mișca palmierii. Alunecă de la un trunchi la altul, până ajunse la dune pe care se cățără cu agilitate. După cinci minute, dispăruse de parcă l-ar fi înghițit nisipul. Se însera când ordonanța căpitanului descoperi cadavrul. Țipetele sale, aproape isterice, se răspândiră prin oază și îi făcură pe oameni să-și arunce lopețile și să vină alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
altceva decât să se încredințeze lui Alah și să aștepte ca El să-i conducă pașii, așa că oftă ușurat când simți contactul dur al primei bucăți de stâncă desprinse din vârful taluzului și căută un loc pe unde să se cațere, fără să-și mai facă de-acum griji, căci oricum avea destule - dacă pune sau nu piciorul pe un cuib de scorpioni. La vreo trei sute de metri în stânga lui găsi locul potrivit pentru urcuș și, când își iți capul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai repede la jeep. Luna se ascunsese la orizont, dar simțul lui de orientare era aproape la fel de bun ca al unui nomad după atâția ani trăiți în acele deșerturi, și mai era o oră până în zori când ajunse să se cațere cu chiu, cu vai pe taluz, înjurând țânțarii ce-l atacau cu furie, ca apoi să alerge spre oamenii săi strigând din toate puterile. L-au înconjurat speriați. — Ce s-a întâmplat, întrebă negrul Ali. — Ce să se întâmple? A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înalta stâncă în care se sfârșea marele erg Tidiken. Până aici ne-a fost! zise Razman, în timp ce studia cu atenție peretele neted, negru și lucitor, ce se asemăna cu zidul unui castel de ciclopi. Chiar ai de gând să te cațeri pe-aici? Gacel încuviință în tăcere, sări jos și începu să îndese în ranițele soldaților mâncare și muniții. Descărcă puștile, se asigură că nici una nu avea vreun glonț rămas în culată și studie puștile regulamentare, alegând-o pe cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în mijlocul deșertului, nu-și putuse imagina niciodată, nici în cele mai rele vise, că pe pământ există o asemenea mare de dune, o întindere de nisip așa de uriașă, un erg al cărui capăt nu se vedea nici dacă te cățărai pe cea mai înaltă dintre acele ghourde. Nisip și vânt era tot ce exista acolo, în împrejurimile „marelui pământ pustiu“, și se întreba cum putea targuí-ul să-l asigure că există și altceva, „mai rău“ decât acel ocean împietrit. Lăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
supuse, cu toate că nisipul fierbinte îi ardea tălpile, și merse în tăcere, cu capul plecat și fără să privească pe nimeni, până la poalele dunelor. Când înțelese că nu mai putea înainta și că ar fi fost inutil să încerce să se cațere pe povârnișul abrupt, se întoarse, și nu se miră văzând că locotenentul își scosese din toc greoiul pistol regulamentar. îi zbură capul dintr-o singură împușcătură. Razman rămase câteva clipe pe gânduri, uitându-se la cadavru, apoi, cu grijă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
uriașul parc și privirea îi căzu pe un grup compact de palmieri eleganți, ce se înălțau, dominând totul în jur, la mai puțin de două sute de metri de intrarea principală. Deseori, acolo, în de-acum îndepărtatul său deșert, Gacel stătuse cățărat zile întregi în coroana unui palmier ca aceia, dormind legat de tulpinile groase ale frunzelor, când pândea câte o turmă de antilope, al căror miros foarte fin le anunța întotdeauna, în orice împrejurare, prezența omului. Străbătu cu privirea distanța dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vrut în pielea lui Milică. Ea era aidoma celei din vis, din noaptea de noiembrie, când te-ai pomenit cu madam Ortansa în pat, îndesându-se în tine să se-ncălzească. Pentru o clipă se văzu în locul dulăului ăluia uriaș, cățărându-i-se în spinare, să continue împreunarea din vis ce făcea să pulseze în el vinovăția. I-ar fi dat mâna să-și trădeze prietenul cel trădat de femeia vieții lui, râvnea și tânjea în timp ce citea articolul cu Iliescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și tot ce speram eu era să mă considere demnă de el. M-a pus la Încercare fără să piardă timpul. La două secunde după ce am intrat În casă, Încuiat ușa, iar el m-a lipit cu spatele de ea, cățărându-mă pe bara masivă aflată de-a curmezișul. Picioarele Îmi erau Înfășurate În jurul lui, iar fusta suflecată deasupra taliei. Mă ținea lejer cu o mână, În timp ce cu cealaltă lucra atât de eficient Încât a trebuit să mă agăț de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ia ceva de băut. Am observat cu amărăciune că ea nu trebuia să aștepte ca să fie servită, dar mi-am spus că asta era numai din cauza faptului că era mai Înaltă decât mine. Mda, aș vrea eu. — Sal’tare, spuse, cățărându-se pe scaunul de lângă mine și oftând ușurată. Doamne, ce bine e să stai jos. Am avut o zi foarte lungă. — ăăă, am zis eu pe un ton agitat, hotărându-mă pe loc să-i spun despre ce era vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
țarului. A fost prezentată o moțiune În acest sens. Acest om care ne ajutase Împotriva propriului său guvern avea să fie dat pe mâna călăilor! Eu, de obicei atât de calm, n-am putut să mă mai controlez, m-am cățărat pe un scaun, am strigat ca un nebun: „Jur pe țărâna care-l acoperă pe tatăl meu că, dacă acest om e arestat, voi suna adunarea „fiilor lui Adam” și voi Îneca Parlamentul În sânge. Nici unul dintre cei care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
împrejurare și orice loc: pe Pământ, sus de tot deasupra Pământului și sub pământ. Flash stătea de pază sus de tot deasupra Pământului, în schimb Batman lupta pe Pământ și dedesubt. Dacă ticăloșii se ascundeau cumva în zgârie-nori, acolo se cățăra Spiderman, omul-păianjen. Doar Superman era neîntrecut pretutindeni, pe el îl iubeam cel mai mult. În emisiunea Teleenciclopedia spuseseră odată că eroii au trăit mai demult în Grecia. Dacă era adevărat, mă întrebam eu nedumerit, cum ajunseseră ei în America? Făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei își beau porția de digestivo. Pe urmă primeam și eu un pahar cu lapte cald și o brioșă. Toni mi-a făcut semn cu bărbia spre un scaun neocupat și s-a așezat alături. Pentru că nu reușeam să mă cațăr singur, m-a apucat pe la subsuori și m-a ridicat. M-a pus cu luare aminte pe scaun și m-a întrebat: „Stai comod?” Numai după aceea mi-a dat drumul. Toni știa să fie plăcut când voia. „Ascultă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
s-a dus mai departe, către fereastră. Într-un colț al ferestrei se zărea o parte din scara de incendiu, care arunca umbre pe pătura noastră și pe perete. Bine că tata era aici. Nu știi niciodată cine se poate cățăra pe asemenea scări. Tata m-a întrebat aproape șoptit: „Ți-e frică?” Am răspuns că da și m-a luat în brațe. Când afară s-a luminat de ziuă, el s-a dat jos din pat fără zgomot și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gata, abține-te, am greșit și eu o dată, tu greșești tot timpul, Udighi, acum trebuie să te însănătoșești, încearcă să te gândești doar la lucrurile bune, amărăciunea aceasta te otrăvește, ne distrugi în felul acesta viața tuturor. Încerc să mă cațăr din nou pe el, cât de dulce fusese momentul de dinainte, doar eu și organul lui frumos, fericit, dar el se retrage, trebuie să fac pipi, se ridică greu și se reazemă de perete, de cadrul ușii, înaintează cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fost întotdeauna o graniță antică naturală, care a precedat unirea lor, aceasta fiind una șubredă încă de la început, eu îmi plec privirea, de ce aveam impresia că vorbește despre noi, un fior rece îmi zguduie spinarea, ființe minuscule de gheață se cațără pe ea, vertebră după vertebră. Și care erau relațiile dintre ele, întreb eu, iar el spune, schimbătoare, au purtat războaie, au încheiat păci și alianțe, iar eu fac un efort să îmi amintesc, Israel era o țară mult mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aștept, acolo mâncarea este mult mai bună, și se pare că vorbăria aceasta lipsită de sens îi mai reduce din încordare, dar nu are același efect și asupra mea, din nou acea răceală pe șira spinării, larve de gheață se cațără pe vertebrele mele obosite, învăluindu-le într-o îmbrățișare rece. Vrei să arunci o privire în orașul morților, întreabă el, iar eu nu vreau decât să stau într-un loc încălzit, cu o cafea și o prăjitură, însă nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Udi se apropia de pădure, făcându-mi cu mâna plin de entuziasm, mă dezlipeam de pinul care îmi lăsa întotdeauna o sărutare cleioasă pe bluză, apoi ne amestecam pașii până ce ajungeam în camera mea, acolo mă întindea pe pat, se cățăra pe mine ca și când aș fi fost un prun, iar eu îl auzeam pe tata bântuind prin casa goală și tușind, propoziții întregi de tuse ieșeau din gura lui, trupul meu rămânea nemișcat, cum să mă simt eu bine, când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mai am nici o urmă de îndoială, pe aici a trecut Dumnezeu, s-a strecurat pe fereastră ca o pasăre pentru a ne da binecuvântarea, Udi îmi apasă ușor spatele, într-o clipă se eliberează de sub trupul meu și se cațără deasupra mea, un copil înfometat care dă din întâmplare peste toate dulciurile din visurile lui, iar eu mă chircesc epuizată și fericită, am înțeles totul în noaptea aceasta, cât este de bine să te descotorosești de obositoarea luptă cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
frunze se uniseră și se împletiseră atât de tare, încât numai vara îți puteai da seama care era diferența dintre ei, în funcție de culoarea fructelor, atunci știam care creangă aparține prunului cu fructe galbene și care celui cu fructe roșii, ne cățăram în ei cu mare efort, culegeam prunele calde, pe care le sugeam apoi ca pe niște bomboane, iar aici, în fața ferestrei mele și a lui Yotam, stătea un arțar uriaș, care strălucea primăvara precum soarele, aurind visele noastre. Iată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu un alt bărbat, iar acum vrea să mă pedepsească, ce îndrăzneală, cu ce drept, iar eu mă adresez spinării lui, știu că nu mergi singur, dar nu îmi răspunde, trage după el scara din balcon până în dormitor, apoi se cațără pe ea până ajunge pe piscurile înzăpezite ale dulapului. Mă uit cu ostilitate la labele picioarelor lui frumoase, deget după deget, desenând o diagonală perfectă, trăgând cu ochiul prin pielea măslinie, chiar sub nasul meu, pentru o clipă am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Cavaleristul a încercat să mă convingă de faptul că era un licurici autentic. Nu aveam nici un motiv să-l contrazic, așa că l-am lăsat în pace. Licuriciul părea cam adormit, dar cu toate acestea făcea parcă eforturi disperate să se cațere pe pereții alunecoși ai borcanului și cădea mereu înapoi. L-am găsit în curte. — În curtea căminului? am întrebat eu, mirat. — Bineînțeles. Știi hotelul de a-al-alături? Acolo se practică lansarea licuricilor pentru oaspeți. Acesta, bietul de el, s-a rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-l ocolească, și-a prins un picioruș într-o crustă veche de vopsea. A pornit apoi spre dreapta și după ce s-a convins că drumul era blocat, a luat-o înapoi, spre stânga. Până la urmă, cu eforturi disperate, s-a cățărat până în vârful nitului și a stat chircit acolo de parcă rămăsese fără suflare. Multă vreme nu s-a mișcat deloc. Cu mâna pe balustradă, am rămas cu privirile ațintite pe licurici, studiindu-l îndeaproape. Nici licuriciul, nici eu nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lui Reiko. Am mâncat struguri, aruncând cojile și semințele într-o cutie goală de conserve, care servea drept coș de gunoi. — Deci, până unde am ajuns cu povestea aseară? a întrebat Reiko. — Era o noapte întunecată și furtunoasă și te cățărai pe o stâncă abruptă ca să ajungi până la cuibul păsării. — Ești uimitor! Cum poți glumi cu fața asta atât de serioasă? întrebă Reiko, surprinsă. A, cred că îți povesteam cum îi dădeam fetei lecții de pian în fiecare sâmbătă dimineața. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de nori care atârnase greu pe cer înainte de a intra noi în restaurant dispăruse și soarele încălzea, cu razele sale palide, străzile orașului. Am hoinărit pe străzi o vreme și apoi Midori mi-a spus că ar vrea să se cațere într-un copac. Din nefericire, nu a găsit nici un copac adecvat prin Shinjuku, iar grădina Gyoen era închisă. — P\cat! Ador să mă cațăr în copaci, spuse Midori. Ne-am continuat plimbarea și am căscat ochii prin vitrine și străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]