1,435 matches
-
puțin accentuată, această descriere se potrivea și soției lui, Anne, dar nu și copiilor care se hârjoneau în spatele cabinei centrale. Se urmăreau prin materialul de prelevare portativ și lăzi, ferindu-se să se lovească de pereți. Strămoșii lor învățaseră să călărească un animal ciudat numit cal. Mișcările tractorului nu se deosebeau prea mult de acelea ale acestor patrupezi focoși, iar copiii se obișnuiseră cu acestea de când învățaseră să meargă. Aveau hainele și fețele pline de praf, în pofida etanșeității vehicolului. Aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
închis în lumea lui de cărți și neuroni. O păcăleală de zile mari, inimaginabil de eficientă. În dormitor, mă aștepta o femeie de nestăpânit, devotată plăcerilor pe care, cine știe de ce, hotărâse că doar eu i le pot oferi. O călăream ori de câte ori aveam chef, cu-o vulgaritate cinstită și sănătoasă care se revărsa în valuri de spermă, nu de cerneală. Clipele astea simple, pe care scriitorii se pricep cel mai bine să le piardă, tocmai din dorința de-a le păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comprima, să mă strecor printre ochiurile ei țesute de mâini și priviri străine și să le deșir elegant. În pauză, lucrurile s-au complicat. Când m-am întors de la secretariat, n-am mai găsit-o pe Maria în bancă. Îmi călărea dezinvolt catedra, cu picioarele strânse într-o fustă lungă, gri, ticăloasă. Zâmbea, dar nu spre mine. Stătea picior peste picior, cu capul aplecat, frunzărindu-mi fișele. Nu-i descopeream gleznele, dar simțeam în palme rotunjimea genunchiului. M-am oprit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bun început după noi. Maria se lăsa în voia poftelor mele cu-o satisfacție întunecată, dându-mi orice-i ceream și răsplătindu-mi insistența c-un zâmbet mușcător și-o mișcare finală a fundului. Își păstra întotdeauna ultimul cuvânt; mă călărea metodic, robust, stăpânindu-mi plăcerea cu discreție și eleganță, fără a mă umili, dar arătându-mi limpede cine trebuie să iasă învingător. Uneori, consimțea să împărțim puterea, se lăsa încălecată până la capăt, dar zâmbetul se-afla acolo, întipărit între corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o stradă, Matrosskaia, într-o casă mică, nearătoasă, la Daria Alexeevna, iar echipajul ei pare a fi cel mai grozav din Pavlovsk. Împrejurul ei s-a și adunat o mulțime întreagă de aventurieri bătrâni și tineri; uneori aceștia îi însoțesc călări caleașca. Ca și mai înainte, Nastasia Filippovna este foarte exigentă, primește în casă numai pe alese. Cu toate acestea a strâns pe lângă ea o echipă întreagă, are cine s-o apere la nevoie. Dintre vilegiaturiști, unul, logodit deja în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu m-ar fi îndrăgit, fapt pe care acum îl pot susține cu tot curajul. Nu mi se cerea mare lucru: trebuia să vin câteodată la palat și... să-l însoțesc călare pe împărat în timpul plimbărilor și asta era tot. Călăream excelent. Ieșeam la plimbare înainte de prânz, în suită eram eu, Davout 69, mamelucul Roustan 70... — Constand 71, spuse prințul, contrazicându-l fără voie. Nu, Constand nu mai era pe atunci, plecase cu o scrisoare... la împărăteasa Josefina 72; în locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
autoritarismul îi sunt iertate Tovarășului de către Partid, căci elicea merge. Legi, reguli, bunul- simț, adevărul științific, toate sunt date la o parte, căci „Știe Tovarășul ce face !”. Și pentru a se face și legătura cu marii voievozi ai neamului, Tovarășul călărește la final câteva minute, când la trap, când la galop, pe malul Pontului Euxin. Economia autarhică, adusă pe culmi în anii ’80, când Ceaușescu dorea ca totul să se fabrice în țară, să nu se mai importe nimic, este glorificată
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pentru transpunerea lor tehnologică căci, în fond, orice tehnologie și implicit inginerie este mobilizarea unei științe, desigur în mod parțial, sau a mai multora, pentru obținerea unui folos social, deci tehnologia depinde de știință, nu o subordonează. În fond, a călări este tehnologie (mai precis biotehnologie) căci utilizează un animal pentru a deplasa ceva, animalul putând îndeplini - fie numai potențial - și alte funcții; dar animalul ascultă de alte legi decât acelea în folosul cărora îl folosim. Iar pentru a produce tone
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
tulbura masa, vrând sa-i vadă intențiile, dar să și simtă dacă plutește cumva în aer vreun iz de măr sau de zahăr în palma musafirului neinvitat. Mi-era dor când și când de caii din Băneasa, unde învățasem să călăresc dintr-o ambiție de a mă apropia cât mai mult de animalele alea frumoase, care, nu zic că nu îmi inspirau și un pic de teamă. Cu siguranță, însă, că mă atrăgeau ca orice altceva care avea iz de libertate
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
mândru, cum ai crezut dumneta că sunt conții. Îmi place mult să mă plimb cu el. Pe aici oamenii sunt foarte politicoși: toți își scot pălăria, iar femeile fac plecăciuni și câteodată spun: <<Dumnezeu să te binecuvânteze!>> Am învățat să călăresc, dar la început mă zguduia rău când galopam(...) Mi-e tare dor de dumneata. Scrie-mi, te rog! Prietenul dumitale care te iubește, Cedric Errol” Vocabular: ciornă= lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare; a sfida= (aici) a nu respecta; tiran
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
obiectele prin intermediul însușirilor sale simbolice. Dar pentru ca un obiect să fie folosit ca subtitut pentru un originar, subiectul are nevoie de o cunoaștere a calităților originalului. Pentru ca mătura să suplinească ideea de cal, trebuie să dobândească calitatea de a fi călărită. Orice obiect reprezintă ceva doar prin însușirile care pot fi generalizate ca simboluri. Mătura nu devine un obiect ce face parte din aceeași clasă cu caii, ci simbolizează o anumită creatură pe care noi o numim cal. Simbolul funcționează doar
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Plainpalais pentru distracția micilor helveți. Se aflau chiar în mijlocul platoului, la mică distanță de McDonald’s-ul unde am lucrat eu. Elvețieni mulțumiți își scoteau odraslele la o vată pe băț, un ceai fierbinte, dar mai ales la distracție, la călărit căluți de lemn și împușcat ținte mobile, pentru a câștiga ursuleți de pluș. Îmi aduc aminte că atunci când își instalau mecanismele eram foarte bucuros, pentru că urmau să sosească și mai multe ore de muncă, deci mai mulți franci în micul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
alții, ei ne reprezintă. De altfel nu e o onoare că lumea întreagă trimite unde nu trebuie "nebunii". Drama e generală, iar Caragiale nu face decât s-o așeze în starea ei comică, dacă nu tragică. Noi trăim momentul și călărim într-o tranziție perpetuă pe cai de lemn. Numai așa e posibil ca "moftul" să fie "starea noastră de existență". Moftul s-a născut odată cu omul, dacă e să-l privim ca antiteză eșuată, dar important ar fi fost dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
folosește pe cal, iar nu invers. Și-l folosește la tras o căruță, mai rar un plug, dar și la ce-i mai plăcut și pentru cal și pentru - hai să spunem - partenerul uman, adică omenesc, nu neapărat bun, la călărit. De ce face asta? Poate pentru că omul consideră calul un dar al Naturii, pentru el Însuși. Poate așa și este, dacă ne luăm după Geneză. Căci acolo miticul Adam a dat tuturor ființelor și neființelor nume, ceea ce Înseamnă pentru antici a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
iar ne aducem aminte de Geneză, de același Adam făcut parcă În joacă de divinitate pentru, se spune, a-l slăvi... Dar s-o lăsăm, pentru a ne Întoarce la bietul cal călărit. Biet, pentru că nici măcar nu e unic, omul călărind de regulă doi cai deodată. Evident simbolici. Unul e luxul pe care și-l dorește ca ființă - hai să-i spunem - civilizată. Altul e pretenția că protejează mediul. Mediul, pentru că orice s’ar spune, totuși până și omul trăiește Într
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
libertatea singurătății, Mihai se lua la întrecere cu fratele său Ilie, înotând spre insula cea verde din mijlocul lacului, speriind sărmanele broaște numai de dragul de-a câștiga supreme bătălii iluzorii, alergând prin iarbă cu un coif de hârtie pe cap, călărind nevinovate căpițe de stuf și paie, închipuindu-se pe munți: Cu fiece bătaie/ Mărșileam alături.// Și pe cap mi se îmfla/ Casca de hârtie./ O batistă într-un băț,/ Steag de bătălie 146. Într-un cuvânt alergând. Este verbul revelator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
stricat, mai crud, mai rău, Ăști nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi, Țin a tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi, Și călări pe tine, țară, se cred zei, aceste bestii, Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii, Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială, Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari la cârma țării Sunt stăpâni pe vas, pe
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
e totul, când vezi că prin lingușire Și fățărnicii ratații au ajuns așa departe! Cum să-ți mai trudești viața ca să-nveți puțină carte Când te uiți că-n astă țară, dată pradă celor răi Înțelepții sunt victime, ticăloșii sunt călări! Sinceră să fiu, dacă aș avea acum 40 de ani, m-aș avânta în politică și aș propune niște măsuri urgente, nu pentru obținerea cadavrelor câinilor, că le-am mânca pe cealaltă lume, ci aș contribui la emiterea decretului lui
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
când mama se amesteca În certurile lor cu intenția vădită de a le Împăca. Atunci Năsoasa era chiar urâta aia și boccia aia cu nasul cât paloșul, Motănica destrăbălata aia care toată viața ei s-a motănit și s-a călărit cu sute de soți și amanți, și deși Tarantoaca ar fi putut veni de la bărbatu-său, Traian Tarantoc pe numele lui, nu era nici ea altceva decât prostovanca aia și țarantoaca aia, cretina aia neînstare să lege trei vorbe, sălbăticită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu aburii fierturii. Se adunau toate În stomacul meu și se Îngreunau, erau tot mai grele, aveam o cruce mare de granit În stomac, care mă ținea locului să nu sar pe umerii părințelului, să-i Încalec și să-i călăresc pe amândoi acolo peste cratița cu fiertura și laolaltă cu ei și pe văru' Laur. Și uite-l și p-ăsta strecurându-se cu o cârpă pe sub pântecul mutei, după cratiță, și ușor, vere, să nu-i opărești. E gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a băgat În el. N-are habar de Steluța spunându-ne În limba ei că aici e cel mai bine, dacă nu cumva om avea și noi damblaua lui Andrei, pe care de când Îl știe ea Îi place s-o călărească Înghesuită de-a-npicioarelea Între masă și aragaz, cu mâinile pe pereți ca la percheziție corporală... Da’ de când Îl știe ea pe Andrei? De vreo doi ani numai. Altădată venea mai des, pe urmă a venit mai rar, da, e o grămadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
i-am auzit pe trepte, Împiedicându-se la ușa țarcului și Înjurând teroriștii. La dracu’, ușa asta de la bucătărie am mai vrut s-o blochez și altădată. N-ar fi fost mare lucru dacă ar fi dat Pepino peste mine călărind-o pe Steluța... Am sărit În Întuneric și-am aterizat pe arătura de pământ Înghețat. Iarăși fugeam. * Omoară, omoară. Fericită determinare a istoriei, Înscriind ziua de naștere a Președintelui României În prima lună a anului, oferă scriitorilor din țara noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trebuie păstrată, până vom găsi modalitatea de a pluti printre constelații!!! În Încheierea lungului meu periplului, nu pot să nu reiau Întrebarea retorică „Quo vadis Domine?” 675 COMENTARII AMICALE A PATRA PARTE A MINUNII Hărăzit și nevoit de soartă să călăresc două lente cărări iluzorii - Învățământul și creația - am parcurs cea de-a patra carte, Nemurirea Mogulului, semnată de infatigabila scriitoare și voiajoare Oltea Rășcanu-Gramaticu (Editura Pim, Iași, 2009) cu aceeași atracție și desfătare intelectuală cu care am lecturat, anterior, și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
au Început să se retragă... Și acum, nu că aș fi antiprusac sau ceva de genul ăsta, dar când se retrăgeau nemții, pe care noi ni-i Închipuiam bine Îmbrăcați, cu tehnică militară de vârf, când vedeai cum se retrag, călăreau câte doi pe un cal, pe un mânz care era atât de slab, că spatele făcea o curbă că ajungea aproape de pământ, că treceau din casă În casă ca să fure sare... La un moment dat au intrat și la noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
părți prea speriată/ somnului stârnindu-i groapa./ Să privim în ea? Ne-mbată.// Luciri repezi, mai precis/ săbii despicând lumina/ întrezărim la poartă-n vis/ unde ne veghează umbra.// Călare gândul, călare/ pe-un grifon, se prăbușește/ în abis și călărindu-l / cuvânt este și chiar este,/ lună este și nu este...789. Vrăjitorii Marelui Vid adresează cererile lor, vii și reale precum Lumina în care se scaldă, iar visele și premonițiile sunt ploaia de lumină ce nu poate fi confundată
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]