2,351 matches
-
ea nu mai însemnează decât înjosire și suferință : ceea ce resimțeam față de noi amândoi, aproape fără a discerne între mine și ea, era numai dezgust. În schimb, cu obtuza ei minte, se înverșunează să creadă că ea este victima, iar eu călăul ! într-atât de strâmb și de pătimaș judecă, încât nici măcar nu o mai suspectez de viclenie. Dacă ar face cel mai mic efort, poate lucrurile s-ar drege, dar nu ! Cu o orbire de neînțeles, ea merge în aceeași direcție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Începem. Da, mulțumesc, În caz că... CÎnd ies pe ușă, apare o colegă de-a ei, fără Îndoială tot o tipă „de treabă“, pe care mi-o prezintă. Are același aer terfelit, de victimă a vreunui localnic plin de personalitate (de profesie călău), deși e clar că nu i-a trecut vreodată prin cap să se plîngă. Unde se duc ele sîmbătă seara să se distreze? N-are importanță unde, probabil prin vreo bodegă insalubră care se cheamă Calypso și care trece drept
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi cumpăr șapcă cu sigla liceului. Andrei era În poartă, ca să se asigure că totul merge bine, Într-un palton negru, cu pălărie, flancat de doi ciocli, de o eleganță la fel de sinistră. Erau ca o trupă de exterminare, ca niște călăi. Stăteau și Își admirau capodopera, mijindu-și privirea ca un șablon prin care se scurgea o inundație umilă de uniforme regulamentare. Și hop și eu printre ei, stricînd armonia! Aveam 12 ani, eram un pic mai mare decît o capră
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de reîmpărțire a Europei și a lumii (pentru că intențiile lor, oricît de absurd părea chiar și În acel moment istoric, cam astea erau). După care se reped asupra Poloniei, cu o ferocitate de dezaxați aflați În concurență pentru titlul de călăul mileniului. Formal, amîndoi sînt acoperiți, fiecare susține că sistemul lui va duce omenirea spre un progres nemaivăzut și că ea, omenirea, exact de asta are nevoie. Începe al doilea război mondial, cel mai sîngeros dezastru care a năpăstuit planeta. De
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
face, așa că-și alungă gândul din minte. Se simțea absolvit de soluționarea acestei probleme. Și el era dat deoparte; era separat, izolat, în așteptare, pur și solitar ca un rege care-și așteaptă încoronarea sau ca victima care-și așteaptă călăul. Aceasta era marea singurătate pe care o intuise Diane în jurul lui și pe care el însuși o resimțea ca o agonizantă, o chinuitoare stare de grație divină. Era ca și cum în acest interimat nu putea păcătui. Își spălă ceașca și farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să renunțe la filozofie și îndepărtându-l, în felul ăsta, de la o carieră academică. Dar John Robert îi rănise mortal sufletul, sădindu-i în același timp eterna nevoie de a fi justificat, de a fi tămăduit sau mântuit de însuși călăul său. Cel care-l rănise și numai el îl putea vindeca. Ce anume fusese, cum și când se întâmplase, îi era neclar lui George. Știa doar, că încercările lui de a se reîntoarce la filozofie, după ce o părăsise cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
legătură rațională. Există legături între noi, dar acestea sunt subterane și înfiorătoare. Da, știu. Ai ceva împotrivă să revedem împreună două-trei dintre punctele mai importante? Nu. Foarte bine, pune-ți întrebările. Și ai să mă ierți? Trebuie să-ți ierți călăul. Altfel ar fi prea urât din partea mea. Mi-ai spus să mă feresc de tranchilizante și să încerc să îndur totul. Poftim, îndur totul, dar asta nu m-a făcut mai înțeleaptă. În legătură cu Rufus... Nu-i vorba nici de Rufus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păsa de societate. Cu toate acestea, era extrem de vulnerabil la ridicol și la bătaia de joc a ignoranței mahalagești. Mai cu seamă în cazul de față, când se simțea cu totul neputincios. Nu se putea duce să le ceară socoteală călăilor săi mincinoși. Orice mișcare de genul ăsta ar fi atras după sine și mai multă publicitate, și mai mult râs răutăcios. Demnitatea făcea parte integrantă din amorul său propriu, își simțea forțele rănite. Nu era numai torturat de articolele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și Georg Simmel. Ia te uită ce panteon ciudat. Pandemoniu mai degrabă, unde îl găsim pe revoluționar, ca și pe reacționar. Simbol al unei realități complexe. Dar toți vociferează: anecdote! Trebuie să ne gândim la toate acestea. Stai puțin, domnule călău! Încă o amintire sau două. 26 aprilie 1969. Heidelberg. Ascunzându-mă de prietenii mei din SDS ("duplicitate", când ne ai în pază), l-am urmat pe profesorul meu de filosofie de la universitatea din Strasbourg, Lucien Braun, pentru a asculta lecția
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mereu, își strigă adesea către dumnezeire neîmplinirile: sângele meu, Doamne, din care mă sorbi / și-mi faci drumul de-ntoarcere, ca la orbi, / și faci din el predici despre Bine și Rău / Curgându-l de la Ana la Caiafa / și din Călău scoți Victima / și din victimă faci iarăși Călău. O parte dintre textele care alcătuiesc volumul se grupează în cicluri tematice ( Visarea de sine; Scriptorium index etc.), pentru ca persona să cuprindă o mișcare dialectică, asemenea ierbii, gradându-și nuanțele: Persona; Persona
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
meu, Doamne, din care mă sorbi / și-mi faci drumul de-ntoarcere, ca la orbi, / și faci din el predici despre Bine și Rău / Curgându-l de la Ana la Caiafa / și din Călău scoți Victima / și din victimă faci iarăși Călău. O parte dintre textele care alcătuiesc volumul se grupează în cicluri tematice ( Visarea de sine; Scriptorium index etc.), pentru ca persona să cuprindă o mișcare dialectică, asemenea ierbii, gradându-și nuanțele: Persona; Persona unguibus et dentibus; Persona non-grata; Persona veritas, și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
oamenilor de rând mai cu seamă. Distrusă moral și fizic, eroina s-a îmbolnăvit. îi mai rămăsese credința în Dumnezeu. Profitând, ca de obicei, de situație, Cauchon și-a întețit presiunile. A dus-o în cimitir, unde o aștepta un călău. Printr-o tortură psihică de neimaginat, a fost forțată să-și recunoască vinovăția. Cum nu mai era vreme de pierdut, victima a fost condamnată la închisoare pe viață, chiar dacă nemulțumirea englezilor față de acest gest de îngăduință era inevitabilă. - Duceți-mă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
Da. Animalele! Latră la ore fixe din treizeci în treizeci de mi-nute ca acum când n-au lătrat...Chiar, de ce n-or fi lătrat?! Mițo, domnu’ e de la ecarisaj, c-a scris și-n presă că primaru’ și-a angajat călăi. De ce să fie călău? Nu vezi că are pelerină și bonetă roșie ca-n Dumas și e exact, dar exact ca-n filmu de aseară unde unul similar ca dânsu trăgea de catapultă, zbang! Ce zici? Zic că se zice
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ore fixe din treizeci în treizeci de mi-nute ca acum când n-au lătrat...Chiar, de ce n-or fi lătrat?! Mițo, domnu’ e de la ecarisaj, c-a scris și-n presă că primaru’ și-a angajat călăi. De ce să fie călău? Nu vezi că are pelerină și bonetă roșie ca-n Dumas și e exact, dar exact ca-n filmu de aseară unde unul similar ca dânsu trăgea de catapultă, zbang! Ce zici? Zic că se zice ghilotină. Poa’să confirme
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
litru, gram, deșt și șchioapă, în ultima situație, ca la căldură, acordîndu-se și o primă de handicap. Trăiască lupta pentru pace! 14. Domnule, gata. Ai băut, te-ai distrat, ai avut căldurică, lumină...Gata. Până aici ți-a fost. Sunteți...călăul ? Nu. Administratorul de bloc. 15. Vă rog, luați loc la masă. E curată, curată lună. Observați? Da. Strălucește luminos ca tranziția. Am declarat-o obiect de patrimoniu național al familiei. N-o mai folosim de două chenzine. Extraordinar! Și cum
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Am mai văzut noi de-astea". Atunci am priceput prima oară că trăisem într-o minciună aurită. Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulțumesc cu abstracțiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există și cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există și cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poți vedea totdeauna; îl copleșesc martorii, dintre care se aleg mereu și călăii și victimele pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire. Așa a eșuat pasiunea mea pentru o frumusețe umană abstractă. Mi-am dat seama că țipetele există, însă nu le auzim. Nu vrem să le auzim. Sîntem surzi, iar cei care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că pe un pământ gemând de oameni nemuritori, prima grijă a celor care trăiesc ar fi să nu mai permită nașterea altor oameni, să-i ucidă pe cei care ar veni pe lume. Nemurirea ar sfârși prin a ne face călăi. Am avea un pământ populat de călăi nemuritori. Ceea ce n-a reușit moartea, să facă din crimă condiția vieții, ar reuși nemurirea. De fapt, chiar entuziasmul meu în fața punctualității soarelui ascundea o capcană. Minutul acela de lumină se oferea cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nemuritori, prima grijă a celor care trăiesc ar fi să nu mai permită nașterea altor oameni, să-i ucidă pe cei care ar veni pe lume. Nemurirea ar sfârși prin a ne face călăi. Am avea un pământ populat de călăi nemuritori. Ceea ce n-a reușit moartea, să facă din crimă condiția vieții, ar reuși nemurirea. De fapt, chiar entuziasmul meu în fața punctualității soarelui ascundea o capcană. Minutul acela de lumină se oferea cu egală generozitate victimei și călăului. Biruințele noastre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
populat de călăi nemuritori. Ceea ce n-a reușit moartea, să facă din crimă condiția vieții, ar reuși nemurirea. De fapt, chiar entuziasmul meu în fața punctualității soarelui ascundea o capcană. Minutul acela de lumină se oferea cu egală generozitate victimei și călăului. Biruințele noastre fragile și efemere, când le obținem, înseamnă mai mult decât marșul exact, invincibil și nepăsător al dimineții. De aceea, poate, nici o poliție din lume n-a tras asupra soarelui. Îmi rămânea poezia. Dar îmi rămânea, într-adevăr? De când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
venit fără pălărie și fără perucă. Părul rărit nu mai văzuse foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele. Atunci mi s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-o stampă făcîndu-și meseria pe eșafod. Abia am așteptat a doua zi să vină seara. Când i-am auzit pașii târșiți pe trepte, m-am și repezit la ușă. De obicei îl lăsam să bată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trăsăturile și le comparam cu cele ale desenului pe care-l studiasem toată noaptea. Nu era nici o îndoială. Semăna foarte bine. Am simțit atunci că mă cuprind amețelile. Ce putea să însemne asta? Ce să caute în orășelul meu un călău care servise pe eșafod la sfârșitul secolului al XVIII-lea? El se uita la mine iscoditor. Avea o căutătură vicleană. Și pentru prima oară îl simțeam stingherit. Mai repede decât în alte zile își bâigui obișnuitul "Mă iertați" și vru
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să mă dumiresc. După ce a coborât treptele, l-am ajuns din urmă și i-am ieșit în față. L-am invitat să se întoarcă, să intre în casă. Vroiam să-l confrunt pe furiș cu stampa care-l reprezenta pe călăul Parisului. Atunci a luat-o la fugă, ca să scape de mine. Fugea el, fugeam și eu. Îl strigam, dar degeaba. El fugea și mai tare. Până l-am pierdut din vedere pe o stradă mai deochiată, plină de cârciumi sordide
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
te explici, profiți de o licărire de compasiune. Uneori frica ațipește sau obosește. Deh, oamenii au slăbiciunile lor. Nu sânt absoluți ca pustiul. Pustiul nu iartă, nu uită și n-are momente de slăbiciune. El e orb și implacabil. Un călău somnolent și necruțător care n-are nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pilat sau de a se arăta uneori mărinimos. Te ucide ca pe o gânganie fără să-ți dea nici o importanță. În pustiu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bate cuie. El te omoară fără să, te atingă, fără să te vadă și fără să te urască. Îmblânzitorii rămân uneori imobili și visează parcă, adulmecând vântul. Pustiul nici nu visează, nici nu se trezește. Da, domnilor, nu există un călău mai curat și mai înfricoșător. Și ce concluzie să trag de aici? Că nu există scăpare din frică? Pe lângă toate defectele mangustelor imperfecte, eu mai am un defect. Odată ce-am văzut cobra, o duc se pare cu mine. Chiar dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]