2,726 matches
-
stând aproape paralel cu locul unde se află ea acum, este Ben Williams. Și el este cufundat într-o carte și stă cu spatele la cameră, în fața raftului cu cărți: citește primele câteva pagini ale unui thriller, balansându-se pe ușor pe călcâie în timp ce citește. Dar înainte să începem să presupunem că asta trebuie să fie mâna sorții, trebuie menționat că, deși Ben o place pe Jemima, lui nu-i place de ea, deci poate că nu acum este momentul potrivit pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la cel din stele Mângâierea vieții tale, Mântuirea feței mele. - Nu voiu, tată, să usuce Al meu suflet tânăr, vesel: Eu iubesc vânatul, jocul; Traiul lumii alții lese-l. Nu voiu părul să mi-l taie Ce-mi ajunge la călcâie, Să orbesc cetind pe carte În fum vânăt de tămâie. - Știu mai bine ce-ți priește, Las-de-a lumii orice gând, Mâni în zori de zi pleca-vom Către schitul vechiu și sfânt. Ea aude - plânge. - Parcă Îi venea să plece
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ruptă și tresare; Din tainiță mormântul atuncea îi apare, Și piatra de pe groapă crăpând în două sare; Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă... O dulce întrupare de-omăt. Pe pieptu-i salbă De pietre scumpe... părul i-ajunge la călcâie, Ochii căzuți în capu-i și buze viorie; Cu mînile-i de ceară ea tâmpla și-o mângâie - Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. Prin vânt, prin neguri vine - și nourii s-aștern, Fug fulgerele-n lături, lăsînd-o ca să
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-i e plăcută, și tăcerea-i încă place; Vorba zice: "fugi încolo", râsul zice: " vino-ncoace! Îmblă parcă amintindu-și vre un cântec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. Și se-nalță din călcâie să-ți ajungă pân-la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-o are decât numai sufletul unei femei... Câtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei! Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu te mânia, Ci stai cu binișorul. Cum vînătoru-ntinde-n crâng La păsărele lațul, Când ți-oiu întinde brațul stâng Să mă cuprinzi cu brațul; Și ochii tăi nemișcători Sub ochii mei rămâie... De te înalț de subsuori Te-nalță din călcâie; Când fața mea se pleacă-n jos, În sus rămâi cu fața, Să ne privim nesățios Și dulce toată vieața; {EminescuOpI 175} Și ca să-ți fie pe deplin Iubirea cunoscută, Când sărutîndu-te mă-nclin, Tu iarăși mă sărută". Ea-l
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să nu, luă băiatul paharul. — Tu, Paco? Întrebă chelnerul. — Mulțumesc, zise Paco. Băură toți trei. — Eu mă duc, spuse chelnerul. — Noapte bună. Plecă, lăsându-i singuri. Paco luă unul din șervetele de care se folosiseră preoții și, stând drept, cu călcâiele Înfipte bine În podea, lăsă șervetul În jos și, urmărindu-și mișcarea cu capul, Își roti brațele Într-o verónica lentă și circulară. Se Învârti și, Împingându-și ușor piciorul drept Înainte, făcu mișcarea a doua, apropiindu-se puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În fața sa, ținând-o de capete cu mâinile și strigă la taur: Ha! Ha! Taurul se-ntoarse, părând a fi legat de mantinelă atunci când atacă parcă târându-se, aruncându-se În capă În timp ce Manuel păși Într-o parte, pivotând pe călcâie odată cu atacul și fluturând capa chiar deasupra coarnelor. La sfârșitul mișcării era din nou față-n față cu taurul și-și ținu capa la fel, În față, apropiată de corp, și pivotă când taurul atacă din nou. La fiecare balansare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
barrera, așteptând cu calul rigid. „Ha!“, strigă către taur, ținându-și capa cu ambele mâini. Taurul se desprinse de lângă cal, atacând capa - Manuel, care o luase la fugă Într-o parte ținând capa larg deschisă, se opri, balansându-se pe călcâie, și Îl Întoarse pe taur scurt, cu fața spre Zurito. „Campagnero și-a câștigat respectul pentru uciderea unui rosinante.“, scrise criticul de la El Heraldo. „A bătut fierul cât e cald și a arătat că În mod cert nu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
foarte teamă. Urmări taurul, făcându-și planul pentru partea cu faena, pasa cu mantia roșie menită să-l obosească, să-l aducă mai la Îndemână pentru ce urma. Țiganul se-ndrepta din nou spre taur, mergând doar pe vârfuri și călcâie, ca un dansator, ca să-l insulte, cu cele două bețe roșii săltând când mergea. Taurul Îl privea fără a-l ținti, dar pândindu-l, așteptând să se apropie mai mult ca să fie sigur că nu-l ratează, că o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rugat de-atâtea ori.“, așa mi-a zis. — Și toate astea de Crăciun, spuse doctorul Wilcox. — Semnificația particulară a zilei n-are importanță, spuse Doc Fischer. — Poate pentru tine. — L-ai auzit, Horace? L-ai auzit? Descoperindu-mi punctul vulnerabil, călcâiul lui Ahile, ca să spunem așa, doctorul Își fructifică avantajul. — Ești prea al dracu’ de deștept, spuse doctorul Wilcox. Transformarea — Bine, spuse bărbatul. Ce zici? — Nu, răspunse fata. Nu pot. — Vrei să zici că nu vrei. Nu pot. Asta vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
alee Înainte de a i-o arunca Înapoi lui Rupert făcând-o să sară doar o dată. Mai apăru o minge, mai mică, un glob ușor de ratan. Un băiat Îmbrăcat Într-un longyin cafeniu Îl aruncă și-apoi Îl lovi cu călcâiul pasându-l unui alt băiat. Acesta lovi o dată mingea cu capul, aruncându-i-o Încet lui Rupert care o prinse imediat pe genunchi și o ținu acolo până i-o pasă tatălui său. Moff se pregăti s-o lovească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avea efectul contrar? La două ore după apusul soarelui, Loot și Bootie s-au urcat pe ciotul copacului de unde Bunica Recoltei veghease cândva nimicul. Loot Își ridică brațele și strigă În dialectul Karen: —Să ne rugăm. S-a legănat pe călcâie, și-a dat ochii peste cap, iar prietenii mei au auzit din nou bolboroselile Îngânate. Peste vocea lui s-a adăugat glasul Înalt și pițigăiat al lui Bootie dând tonul refrenului: Mare este Domnul! Mare este Domnul! Loot a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Nu te vor apuca durerile, cum apucă pe o femeie la naștere? 22. Și dacă vei zice în inima ta: "Pentru ce mi se întîmplă lucrul acesta?" Din pricina mulțimii nelegiuirilor tale ți s-au ridicat poalele hainelor, și se dezgolesc călcîiele cu sila. 23. Poate un Etiopian să-și schimbe pielea, sau un pardos să-și schimbe petele? Tot așa, ați putea voi să faceți binele, voi, care sunteți deprinși să faceți răul? 24. De aceea, îi voi risipi, ca pleava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul la despărțire, tocmai pentru că obiectul nu făcea parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba Sempronia, mare meșteroaie, care stătea afară din târg, sus pe dealuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de aur pe care l-a ascuns în încălțări, la călcâi. La soroc, Zlota fu zămislit cu picioarele înainte, cu un călcâi galben-strălucitor din aurul cel mai curtat. Aici și-a vârât Necuratul coada! grăi moașa și trimise după baba Sempronia, mare meșteroaie, care stătea afară din târg, sus pe dealuri, și despre care se spunea că mănâncă șarpe fiert în șapte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe umeri. Ba se zicea că și Moartea o ocolește, că-l are pe Necuratul într-însa. Sempronia veni în grabă, tresăltându-și bucile și țâțele enorme și zăngănind din caseta de aflat ursita. Cercetă cu mare băgare de seamă călcâiul, văzu că soarele se afla în zodia Berbecului, în conjuncție cu Saturn, scrijeli însemnele copilului pe trunchiul unui brad falnic din curte și îngropă placenta la rădăcina acestuia. Legă apoi cu un ștergar curat de cânepă caseta de pieptul pruncului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care fu băgat într-o carceră fără lumină, în care băltea în permanență o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se amesteca cu sânge. Călcâiul se regenera greu. Cu picul de pâine pe care îl primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și scape puiul. Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și-i dăruia ceva pilitură din călcâiul strălucitor. Despre acest praf se spunea că te apără de rană de glonț sau de cuțit și te tămăduiește de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și-i dăruia ceva pilitură din călcâiul strălucitor. Despre acest praf se spunea că te apără de rană de glonț sau de cuțit și te tămăduiește de bolile fără leac, dacă îl amesteci în mâncare, sau te face să înțelegi graiul zburătoarelor și al lighioanelor, dacă îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sau de cuțit și te tămăduiește de bolile fără leac, dacă îl amesteci în mâncare, sau te face să înțelegi graiul zburătoarelor și al lighioanelor, dacă îl porți la gât. La prețuri colosale, pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de balsamuri și talismane: flacoane cu licori miraculoase, iconițe tămăduitoare din corn de inorog făcute de fapt din colț de elefant
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care se curăță și se albesc în foc și sunt țesute din fire toarse din coconi de salamandră. Acest comerț luase o astfel de amploare încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
păpușă de ceară amestecată cu pământ de la rădăcina bradului unde s a îngropat placenta lui Zlota, cu fire de păr din moțul tăiat la un an, cu tulpini și rădăcini de mătrăgună în loc de mădulare și cu pilitură de aur la călcâi. Miercurea, de Sânt' Andrei, când dădea ziua îndărăt, fără să mănânce nimic, se duse despletită afară din sat, până nu se mai auziră câinii și cocoșii și-și muie părul lung în apa unei fântâni de la răscruce de drumuri. Se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]