1,672 matches
-
interogator. ,,Deschiderea" se produce în acest ultim roman mai des, tocmai datorită faptului că tentativele de cunoaștere ale propriului trup au fost nenumărate, rezultatul acestor ,,transgresări" ale sinelui fiind identificarea exactă a trupului cu ,,caverna intimă și cunoscută, acceași viziune călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul persoanei mele de dincoace de piele"420. Convingerea de la care naratorul-personaj pleacă în acest ultim roman este următoarea: Este, cred, același lucru a trăi sau a visa
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
nicolina precupețelor nefericite" (o muzică dăunătoare oamenilor) etc. etc. În perfectă consonanță cu titlul, Păpădia electrică (imagine memorabilă, pe care Radu Vancu o înțelege, spre exemplu, ca pe o modalitate de contragere simbolică a "conjuncției dintre spiritul rece și trupul călduț") exploatează o partitură tematică divergentă. Între notele ei își fac loc corporalul și intelectualul, epidermicul și rahidianul, impulsul ascetic și cel orgiastic, suferința extremă și beatitudinea etc. etc. Sedus, irepresibil, de stările și atitudinile poetice contrastante, autorul se și situează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altora, se va cunoaște îndeobștie proporția bunătății săminței. Un alt mijloc, deși mai cu îngreuiere, însă mai sigur, este acesta: să înmuiem o câtime numărată de semințe puse într-un săculteț de pânză de in, țiindu-le câteva ceasuri în apă călduță, să le punem apoi într-o ladă făcută de scânduri, umplută cu pământ potrivit pentru producerea acestui fel de copaci și să acoperim semințele cu pământ, puind apoi lada la un loc astâmperat. Trecând timpul trebuitori pentru încolțirea fieșcăria semințe
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
extrem de controversate în opera lui Blake, iar funcția lor tradițională este cel mai frecvent inversata 83. În timp ce îngerii sunt rareori capabili să escamoteze convenționalismul propriei rectitudini, diavolii sunt genii înflăcărate, maeștri ai rebeliunii care resping adevărurile convenționale și convingerile religioase călduțe. Progresul umanității, mai subliniază Blake, este posibil doar prin medierea plină de inspirație a celor din urmă. În A Memorable Fancy inclus în The Marriage of Heaven and Hell, un înger misterios îi prezintă eului creator o serie de viziuni
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
exprimat printr-un adjectiv sau un adjectival se acordă în gen, număr și caz cu substantivul la care se referă. Topica. Locul obișnuit al numele predicativ circumstanțial este lângă verb, și anume după el. Razele soarelui străbăteau slabe și abia călduțe printre crengi goale. Grămezile ude de dorobanți se strânseră necăjite și amenințătoare. „Adjectivul cu funcțiune de predicativ circumstanțial poate sta și înaintea verbului, în cazul când nu-i precedat imediat de substantivul determinat, ci este despărțit de acesta prin alte
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
locuțiuni adjectivale și participii(și adjective provenite din gerunziu): a. fără prepoziții: Carul merge -împiedicat, Iancu merge supărat. Îmi zici urâtă, îți zic slută. Șarpele se sperie de pielea lui când o vede spânzurată. Razele soarelui străbăteau slabe și abia călduțe prin crengi goale. Mahalaua înțepenise îngropată în troieni. Atunci tu prin lăstăriș te apropii surâzândă. b. cu prepoziții (de, drept): Unul te lasă de obosit, altul te ia de odihnit. O ceri cu vârf, o dai îndesată. Nu mă știu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
aveau culoarea ruginei. Viile erau pîrjolite, vîrfurile copacilor aveau nuanțele grave ale acelui "cafeniu-închis" pe care îl întrebuințau odinioară regii la costumele lor și care acoperea purpura puterii sub maroniul amărăciunilor. Valea, în care mureau razele galbene ale unui soare călduț, mereu în armonie cu gîndurile mele, îmi înfățișa o imagine vie a sufletului meu. Ibidem, pp. 119-120 Trebuie notat că aceste descrieri, departe de a încetini povestirea sau de a intra în conflict cu aceasta, au rol de operator temporal
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
climat de neliniște. Ele servesc de moment pregătitor pentru explicațiile posibile ce urmează în povestire și pot fi însoțite de un comentariu (insistînd pe similaritatea contextuală a evenimentelor), dar și de comparații elocvente ("precum un foc mocnit"). (67) Un abur călduț și ușor încă adăsta din zori, mai îndesit în crîngul care-l deșira în nenumărate ruguri fără flăcări ce fumegau precum un foc mocnit. Fumul urca acoperind coroanele copacilor învecinați; dantelăria lui ascundea mulțimea frunzelor de toamnă, umede, lucioase, mîngîiate
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Întreaga după-amiază a lui 21 decembrie, atât la radio, cât și la televiziune, urmează programul perpetuu omagial prevăzut, în ciuda faptului că, pe străzile marilor orașe, în primul rând în București, o agitație neobișnuită devine tot mai vizibilă. În soarele aproape călduț al amiezii de decembrie, grupuri răzlețe de participanți fugiți de la mitingul lui Ceaușescu se opresc în Piața Universității și, la celălalt capăt al bulevardului, în Piața Romană. Zeci, apoi câteva sute chiar de manifestanți cei mai mulți tineri, dar curând și adulți
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nu a mai fost găsită, căci Victor o aruncase înainte de a adormi peste gard, la Ișoveanu. Târziu, pe la miezul nopții, când doamna Leoba, mama lui Victor ne-a găsit, nu a spus nimic și ne-a dat să bem apă călduță cu zahăr și cu lămâie multă. Mult timp după acea întâmplare n-am avut curajul să ne înfățișăm în fața ei. ... Aveam la școala noastră un profesor, Popovici, fie-i țărâna ușoară, care începuse cu noi un cor mixt pe patru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fără rezultat o jumătate de zi adresa fostei iubite, ca să-i spui că încă o mai iubești, așa arătam când m-am dat jos din tramvai. Cu pași șovăielnici m-am apropiat de o tonetă. Am cerut o kola. Era călduță, dacă știți de gustul acesta. Am vârât lichidul acela negru pe gât, avea totuși o calitate: era ud. Apoi m-am dus întins în parc și am căutat o bancă undeva, la umbră. Era una singură, și pe ea stătea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
încerca să-l explicăm. E mistralul, dar fără soare, cu, în plus, un praf fin, înghețat, care pătrunde prin toți porii și se insinuează în locuințele cele mai bine închise; e o ciocnire între asprele vânturi ale Moscovei și brizele călduțe ale Peloponesului; sunt vânturile regiunilor polare care se năpustesc asupra bazinului Mediteranei, în urma ruperii echilibrului din oceanul atmosferic; e urletul Ursei septentrionale; e uraganul care ridică acoperișurile, răstoarnă hornurile și înghite sub avalanșă tot ce îi iese în cale. Crivățul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
numeros, cu mitra pe cap și cârja episcopală în mână. Ritul bisericii din Orient nu cere decât o nașă; ea ține copilul în timpul ceremoniei și îl dă gol oficiantului, care îl cufundă în trei rânduri până la fundul cristelniței. Apa e călduță iarna, și se țin pregătite scutece calde pentru a-l primi pe noul creștin la ieșirea din cristelniță. Pe durata imersiunii, corurile și orchestrele cântă; nașa îi aduce copilul mamei, care îl ridică și îl prezintă celor prezenți. Rudele le
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pînă să deschizi ochii, a fost să întinzi mîna și să închizi ceasul deșteptător, în timp ce zorii începeau să dea contur așternuturilor împrăștiate din pat, cearșafurilor ce ieșeau din întuneric precum niște fantome învinse, călcate în picioare pe podeaua netedă și călduță de unde încercai să te desprinzi. Acest pasaj deține toate aparențele unui așa-zis monolog interior, acel mod artificial de narare "la persoana întîi" cu un narator-personaj care caută să elimine referințele la vocea persoanei întîi în favoarea unui focalizator "pur" la
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
romanul Către far al Virginiei Woolf este adesea rece și umedă, nu ni se pare relevant, pentru stabilirea principiilor structurii, să comparăm evenimentele care se desfășoară pe vreme rece cu cele care au loc în condiții de climă rece ori călduță. Mai întîi, evenimentele pot fi grupate pe baza identității actorilor implicați. Dacă ordinea cronologică este menținută ori reconstruită, fabula este împărțită în faze. De exemplu: actorul A este subiectul segmentului ce include evenimentele 1 6, actorul B al evenimentelor 7
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
prevenire, ba chiar de combatere în faza de debut a îmbolnăvirii", enumerând ca mijloace de prevenire: evitarea oricărui individ străin și a societății necunoscute, neachizițio-narea de mărfuri transportate dintr-alte locuri, băile frecvente sau spălarea zilnică a corpului cu apă călduță sau amestecată cu oțet; apoi ținerea camerii de locuit în cea mai desăvârșită curățenie, aerisirea ei mai ales înainte de ora mesei sau aburirea atmosferei ei cu substanțe purificatoare (aburi de oțet, rădăcini de ienupăr arse în cameră sau vapori ai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fie floare umbrită de salcâmi, să nu știe nimeni de numele ei și să uite că e hulită până și de câini, să uite satul de ei. Ar fi stat acolo, pe iarba ce dădea să se usuce, în soarele călduț și vântul dulce. Nu s-ar mai fi ridicat și nu avea chef să o facă. Se gândea să vină o ploaie mare, apoi vifor și ninsoare, să o spele, să o curețe, să fie iar om...Dar nu, era
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
faima lui creștea. Expozițiile lui erau așteptate cu nerăbdare și dinainte socotite adevărate evenimente. Se mai găseau, e drept, vreo câțiva critici, printre care și doi dintre vizitatorii obișnuiți ai atelierului lui Jonas, care-și scriau cronicile la temperatură oarecum călduță. Dar indignarea discipolilor îl despăgubea pe Jonas din plin de un necaz atât de mic. Desigur, afirmau aceștia din urmă cu tărie, și ei prețuiau înainte de orice lucrările din prima sa perioadă, dar căutările lui actuale pregăteau o adevărată revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se zăreau câțiva dintre lungii lui mușchi lichizi, care străluceau în răstimpuri. De fiecare parte a drumului, nespus de aproape, se desena pe cer pădurea întunecată. Ploaia ușoară care udase drumul cu o oră mai devreme stăruia încă în aerul călduț, făcând și mai apăsătoare liniștea și nemișcarea acelui mare luminiș din inima pădurii virgine. Pe cerul negru tremurau stele încețoșate. Dar de pe celălalt mal se înălță un zăngănit de lanțuri și un clipocit înăbușit de ape. Deasupra barăcii, la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
La noi toți japonezii venit aici. - De ce? - Nimeni știut. Ei galbeni, domnu d'Arrast. Pădurea începuse să se mai rărească, iar drumul se făcuse mai bun dar era la fel de lunecos. Mașina patina pe nisip, prin geam pătrundea o adiere umedă, călduță, puțin acrișoară. - Tu simțit? spuse șoferul, trăgând aerul în piept cu lăcomie, ăsta miros de mare. Până la Iguape puțin. - Dacă nu ni se termină benzina, spuse d'Arrast. Și adormi din nou, liniștit. În zori, d'Arrast, abia trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
paharul cu vin roșu. S-a trecut de multă vreme la vin roșu, paharele sunt toate roșii. Doar partenera mea își apără cupa cu lichid gălbui și își ferește ochii. — Soția cunoscutului... bâiguie, pentru prima dată cu o voce puțină, călduță. — Fosta soție... confirmă didactic mentorul. Fosta soție a celui de la care am învățat și viața, dar și moartea... Cu cât patos a lucrat după Eliberare ! Cine s-ar fi gândit că i se va pune la îndoială cinstea, chiar de către
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puținelor amintiri, o anume căldură sau nostalgie, a durerii, poate, a suferinței, a epuizării fizice, s-au păstrat doar în primele din acest set de desene, oarecum cuminți. S-a întors repede, s-a răsucit, îngrețoșată, în sine însăși. Alintarea călduță în care, simțea, începuse să lunece, să se îmblânzească, să se complacă o otrăvea ! Un venin subțire și puternic, coclind. S-a trezit, brusc, țeapănă. A înțeles, dintr-odată, ceea ce fusese poate tot timpul banal în ea, limpede revelat abia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
preajmă și de a-i oferi modesta sa protecție. Nimic altceva decât hrană sau jertfă, în acest enorm căscat flămând ? Infernul numit plictiseală, căscatul enorm, deschizând prăpăstii. Îi mulțumește, iată : glasul său abia ridicat din aburii fierbinți ai cafelei sună călduț, șovăielnic. Manole : un reazem sigur. Nimic de oferit sau de pierdut sau de regretat sau de recuperat, o permanență, egală cu ea însăși. Își șterge bărbia cu palma. Se întoarce spre ceilalți ; doar domnul Storck a urmărit, atent, scena. Doar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
închide, orbit de lumina puternică a zilei. Chipuri de-o clipă, pulsații ale aerului, benzi volatile, fosforescente, scurte vibrații scânteiază sub pleoape. Ochii deschiși ; îndârjit, să nu cedeze ; se prinde de muchia metalică a patului, vrea să se ridice. Metalul călduț, palmele jilave. Își pipăie gâtul, fruntea, umerii umezi. Transpirat, obosit de căldura care încinge pereții și de somnul din care se smulge greu, încetinit, ridicându-se anevoie, fără convingere, spre suprafața zilei. Încâlcite gânduri și cuvinte, tulburi clipe de trezire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
De când nu te-ai mai uitat În calendar ca vițelul la poarta nouă? Gicu nu se lasă. Am auzit prin bloc că ai avut și febră mare, zicea nevastă-ta că dogoreai precum teracota Încinsă. Trebuia să faci un duș călduț, cică dă randament. Lichide văd că bei, mai ia, mai ia, e suc berechet, poți să faci și băi de abur. Pui apă fierbinte În chiuvetă și ții căpățâna ta mare deasupra ei - te desfundă, uiți de toate. Sandu strănută
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]