1,224 matches
-
îl cheamă. Doru, te cheamă? Milogindu-se să-i întindem o unghie de ajutor, miorlăindu-se să-i dăm și lui cămăruță, zice, eu de ce să n-am cămăruță?! Mă știți, făcând bine în dreapta și-n stânga. I-am dat cămăruță. N-am zis nu. Dar băiețașul acesta parcă primise educație în pădure, nu știa nici să caligrafieze ca lumea, o zbârcea la socoteli și, peste toate, nu învățase toată viața lui o poezie. M-am apucat și l-am învățat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poezia pe care era obligat s-o scrie acum, unui alt sinistrat. Suflă în mâini să vadă dacă răsuflarea i se aburește. Deși era o noapte de aprilie năprasnică, răsuflarea nu i se aburea. Pândi ca Petruța să dispară în cămăruțele cu marchiză, pentru a-i aduce un felinar străvechi, de ceferist, de pe vremea lui Pazvante și-o lanternă metalică, lucioasă, chinezească și, abia atunci, pudic, zvâcni, ca o sălbăticiune, de sub plapumă și își trase peste izmană pantalonii de pijama. Stilou
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
casei. Și deschise o a doua ușă secretă. Dincolo de ea, în inima casei, se afla Camera Trandafirului. Așadar, iată motivul pentru care casa avea o formă atât de ciudată. Excentricitățile ei labirintice îți zăpăceau într-atât mintea, încât prezența acestei cămăruțe trecea cu totul neobservată. Vultur-în-Zbor, care fusese atent la forma casei atunci când sosise, nici măcar nu bănuise existența ei. — Vino, zise Grimus. Aceasta este ultima parte a Dansului înțelepciunii și al Morții. Trandafirul de Piatră nu era de fapt câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vino, zise Grimus. Aceasta este ultima parte a Dansului înțelepciunii și al Morții. Trandafirul de Piatră nu era de fapt câtuși de puțin un trandafir. Vultur-în-Zbor îl urmări pe Grimus cum îl potrivea, așa cum era așezat în coșciugul lui din cămăruța secretă, și începu să înțeleagă. în jurul vârfului unui lujer central - sau tulpină - se aflau o serie de plăci subțiri de piatră, tăiate în formă de stea. Vultur-în-Zbor numără șapte astfel de plăcuțe. Cele două plăcuțe din vârf aveau fiecare câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
către fața mea. Părul mi se albise. Era de-acum chipul lui, pe de-a-ntregul chipul lui, cu capul lui pe umerii mei. Eu am fost Vultur-în-Zbor. O a doua ușă secretă ducea către camera în care dormea Media. Această cămăruță, plasată chiar în mijlocul casei, se învecina cu majoritatea celorlalte încăperi. Grimus îcare era parțial Vultur-în-Zbor) o duse pe Media de mână până în locul unde mă aflam, lângă sicriul care conținea Trandafirul. — Rămâneți aici, a zis. Aveți grijă unul de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ieri. L-am iubit cu mii Lacrime fierbinți Și cu atât de vii Rugăminți. Și cum suferii De al tău amor, Cât de mult dorii Ca să mor! Pururi te cătam Pe orice pământ, Căci a-ți spune am Un cuvânt. Cămăruța ta Sara să-mi deschizi, Că te-oiu desmierda Ca să râzi. Să ți închid îndat- Pe când tu te culci, Cu un sărutat Ochii dulci. {EminescuOpIV 441} Să măsor mereu Cât de mult crescuși, Să sărut al tău Picioruș. Sânul rotunjor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Paula să meargă spre ieșire. Doamna doctor Hamilton poate confirma că tînăra era Însărcinată. În vreme ce Cabrera inspecta baia, măsurînd pereții cu ruleta, eu am ieșit după Paula. Am traversat amîndoi platforma de scînduri și am intrat din coridor Într-o cămăruță. Aici focul se dezlănțuise cu și mai multă furie. Rămășițele Înnegrite ale unei păpuși mari zăceau pe podea, aducînd cu un copil incinerat, dar torentul de apă revărsat pe acoperiș cu furtunul ștersese toate celelalte urme ale persoanei care ocupase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
medic care să-l vadă, Ghazal îi numără coastele și se îngrozi de mulțimea de cicatrici pe care le avea peste tot. Șase zile se hrăni din pomenile împărțite în jurul moscheii Moteh’hari și dormi în Piața Baharestan, într-o cămăruță a Institutului Teologic, pe când avocata căuta un spital care să îl primească. În Teheran, nimeni nu-i întinse o mână de ajutor: băiatul afgan, seropozitiv, speria pe oricine. Îl aduse acasă și îl lăsă chiar în patul lui Armin Caryan
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
urmat o tăcere îndelungată, apoi Hazel s-a lăsat convinsă, cu un oftat, și s-a dat la o parte, făcându-mi semn să intru. Era un apartament tipic pentru locuințele sociale, prost proiectat și împărțit în cât mai multe cămăruțe posibil. Ușa de la intrare dădea într-un hol central scurt și îngust, de-a lungul căruia se vedea un șir de uși așezate suficient de aproape una de alta ca să anunțe dimensiunea meschină a camerelor din spatele lor. Prima ușă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
robele profesorilor de la Teologie, arhaicele veșminte negre sunt sfâșiate în bucăți - pentru a se pune odată capăt acestei medievale superstiții, care este studiul Teologiei, - Oliveira Salazar nu participă la entuziasmul dezordinii. Politica încă nu-l interesa. Calm, modest, cumpătat - aștepta cămăruța sa din "Cetatea de Sus" ca liniștea să se pogoare la Porta Ferrea și să poată intra în Universitate. Față de Republică era pe atunci într-o "binevoitoare expectativă, scrie un biograf. Poate că lucrurile nu erau tocmai așa" Greu de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Sultana“ (regina Maria) în dreptul cafenelei lui, dar tocmai atunci se întâmplase că zăcea bolnav de friguri, n-a văzut-o decât când se depărta cu pașalele, odabașalele, cadii și primarele Balcicului, în alai, la saraiul ei. Trăia singur, într-o cămăruță la poarta cimitirului. Nimeni nu putea să-ți spună ceva despre el. Decât doar că era tăcerea întruchipată, supușenia desăvârșită și docilitatea perfectă. Începuse să bea și el, mai îmbiat de noi, mai lăsându-se moleșit de nostalgiile lui fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
parcă, cu un sentiment al realului materializat, cum se pogorau peste mine dimineața în care am cumpărat poșeta pentru Vichi (aprobarea mi-o dăduse chiar tovarășa Negrițoiu de la raionul de partid), după-amiaza când i-am dus-o (locuia într-o cămăruță chiar deasupra cinematografului „București“, pe Bulevard), minunarea ei și plimbarea în aceeași înserare, prin Cișmigiu, mândră nevoie mare de poșeta ei. Indiferentă la faptul că încă zece-douăzeci de alte femei se plimbau cu poșete identice pe aleile parcului. — Vă uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îngrijească și am luat-o la noi, când era pe terminate. Mi-a lăsat mie garsoniera, a chicotit fetișcana. Mă mut singură acolo. De Paște fac un party cu bairam de inaugurare. Asta-i viața, a mai oftat, deschizând ușa cămăruței cu toboganul. Am urmărit-o cum își deșartă găleata cu resturi. Cum se apleacă apoi și ridică poșeta aceea. O cercetează gânditoare o clipă, apoi o aruncă peste brăduț. Mă vede rămas încă în dreptul geamului. Zâmbește, ridicând neputincioasă din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
disprețuitoare. Stătea acolo, la fereastră, și-și privea, spunea el, casa. O parte din clădirea de peste Bulevard o moștenise de la răposata soție. Îi fusese confiscată. Făcuse pușcărie, iar când se întorsese nu mai avusese unde să stea. Își înjghebase o cămăruță, într-o fostă boxă de cărbuni, în curtea interioară a clădirii și reușise să ajungă fochist. Părea împăcat cu ale lui. Venea la „Tic-Tac“ și-și privea casa, ca într-un fel de ritual. În 21 decembrie 1989, pe seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oftă și își frecă fața cu mâna. Nu-i vina ta, a zis. Sunt doar puțin obosit, atâta tot. N-are nici o legătură cu tine și-mi cer scuze. Judy A poi Charlie ieșise din bucătărie și se închisese în cămăruța ca o cutie pe care o numim biroul lui. Chiar se comportă ciudat-mă-ntreb dacă nu cumva trece prin vreun fel de menopauză masculină sau cum s-o fi numind. Am dus în dormitor felicitarea cu însănătoșire grabnică, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
le vadă sau să le strângă în brațe niciodată, care, la rândul lor, aveau să dea naștere unor copii - copiii lor - ale căror nume, vieți și destine le vor rămâne necunoscute pe vecie. Au fost conduși, fiecare, în câte o cămăruță separată și, pentru a-i ajuta să intre în spiritul proiectului, clinica le-a furnizat plină de solicitudine donatorilor câte un teanc de reviste deocheate: poză după poză cu femei tinere și dezbrăcate, în atitudini erotice provocatoare. Dată fiind firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
apuc să termin și ușa se dă de perete, iar în cadrul ei apar cele două englezoaice din camera de alături, însoțite de un polițist blazat și de recepționer. „Fumează !” - mă arată una dintre englezoaice cu degetul, și intră cu toții în cămăruța mea să mă percheziționeze. Mi se suie sîngele la cap și mă reped la scorpia anglo fonă, o iau de guler și îi strig în față : „Nu fumez, cucoană, mă droghez !”. Se calmează brusc : „Oh, sorry !”, se scuză ea, apoi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sorry !”, se scuză ea, apoi pleacă amîndouă la ele în cameră. Să fumezi e un afront public ; să te droghezi, it’s privacy. „Au spus că fumați...”, zice și polițistul, apoi pleacă și el, dînd din umeri. Rămîn singur în cămăruța mea din Montparnasse, copleșit de păcatul meu și de o nedumerire cît veacul. După vreo oră, ies să mă plimb. Barurile s-au închis, forfota s-a potolit. Cobor spre Pigalle, unde mai găsesc localuri deschise și pline de lume
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
își aminti că sâmbăta doctorul Rosenberg nu venea la Casa de Sănătate, așa că se interesă unde era tânărul necunoscut adus ieri, de la Poliție, și fu condus de o soră cu șorț alb și basma albă legată la spate, într-o cămăruță cam îngustă, cu patru paturi de fier, dintre care numai două erau ocupate. Era aer închis și mirosea a sudoare și a dezinfectant. Într-unul din paturi îl recunoscu pe blond, cu ochii închiși, așa cum îl văzuse și-n ajun
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe mâini bune, spuse doctorul Rosenberg mângâindu-l cu vocea, și, amintindu-și de sfatul confratelui Margulis, ieși aproape în fugă să și aducă o seringă dintr-un vas cu apă care fierbea la foc mic, pe o sobă, în cămăruța de alături. Când se întoarse, blondul se ridicase în șezut și spunea ceva, articulând cu greu. Costache își scosese o carte de vizită și-un creion, încercând să scrie ce auzea: lumină, Popescu, lumină, cu stele, Maica Precistă. I se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care voiam să pun și eu, ca bărbații, punctul pe i, ea făcea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
veni niciodată vreo lege care să le retrocedeze întreaga casă, se gândiseră să sacrifice una din camere, cea de pe colț, de unde puteai admira cele două străzi George Coșbuc și Avram Iancu, foste Nemeș și Rakozi. Nici nu ziceai că toate cămăruțele provenite prin montarea paravanelor despărțitoare frumos dichisite și cu uși croite cu gust și cu clanțe care cât de cât să se asorteze cu cele vechi, fusese o singură cameră. Nu ziceai nici că ceea ce avea atractiv camera cea mică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
balansa, a bărbaților și femeilor ce mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta era tot. Sărutări. Doar sărutări. — Hobbs și Zudgliffe? Toate argumentele erau În favoarea ideii: În locul Întoarcerii Înfrigurate din zori Într-o mohorâtă cămăruță cu chirie și la o proprietăreasă străină, care n-ar Înțelege ce spune când i-ar cere o sticlă cu apă caldă sau o ceașcă de ceai și i-ar oferi pentru o durere de cap un Înlocuitor străin al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
îmbrăcate și încălțate, cu scăunelul și băncuța după ele, iar pe băncuță cu tingiruca pe care, cine dovedește că are suflet de creștin în piept, își lasă,prinosul de milă. Le cunoaște, de multă vreme, o lume.Acasă, în minuscula cămăruță, ele sunt gospodarul, bucătarul, administratorul și locatarul. Ele și nimeni altcineva. Nu le este rușine să facă ce fac. Nu sunt nici mândre pentru o astfel de îndeletnicire. Alta, viața, deocamdată, nu le-a pus în palmă. Asta li s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca niște creștini ce sînt. Datini de Crăciun și de Anul Nou Cu cîteva zile înaintea Crăciunului, Vasile Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]