2,531 matches
-
un singur SUV. Doi bărbați legau o căprioară de grila din față a unui jeep, în timp ce un al treilea întreținea focul cu tranșe generoase de combustibil lichid. Vânătorii îmbrăcați în pulovere și veste portocaliu deschis au venit lângă remorcă să caște gura. Arată ca un sicriu, a decis unul dintre ei. Zach s-a uitat la Jina, dar soția lui sărise deja în barcă și verifica geanta etanșă în care avea aparatul de fotografiat, cărbunele pentru desen, blocurile de hârtie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
viteză la alergare. Bla, bla, bla, a început să-și spună în minte Irene când făceau dragoste. Și tot așa, bla, bla, bla, până când l-a anunțat pe Bill că între ei doi totul s-a terminat. Când Bill a căscat ochii și s-a repezit la ea ca un fundaș care n-avea să fie niciodată, pe Irene aproape c-a pufnit-o râsul. Cine credea el că e ea ? Vreo școlăriță plângăcioasă și nepregătită ? Irene a luat pistolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pentru cărți și hârtie au devenit astronomice. Roger a încetat să-și mai invite prietenii în vizită. Era jenant, i-a explicat el maică-sii. Alice era întotdeauna îmbrăcată în pijama, complet absorbită de-un nou proiect și cu ochii căscați de oboseală. Alte mame își hrăneau pruncii cu mere, ea le dădea copiilor batoane Hershey. Celelalte mame își decorau casele cu draperii sau cuverturi colorate, nu cu vopsea violet ca Alice. Rezultatul muncii ei neîndurătoare a fost trei romane terminate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era asemenea trupului unei păsări care moare de frică. Nu simt miros de fum, a intervenit Ahmad. Dar l-am văzut, l-a contrazis Charlie. Chestia aia ... un jinn a pornit focu’. Irene s-a uitat la Naji. Bărbatul a căscat ochii împreună cu toți ceilalți, dar Irene a sesizat și felul în care soțul ei și-a strâns pumnii și s-a uitat la cerul albastru. În orice caz, Danny nu putea s-ajungă prea departe, a spus ea. Jina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sunt înnebunite după sucuri. Alice nu mai văzuse niciodată niște insecte așa de agresive: erau ca niște bombe care i se repezeau în urechi, care-i ținteau gura fără teamă de fiecare dacă când o deschidea ca să respire sau să caște. Alice s-a apărat cu mâinile de insecte în timp ce Helena o conducea către cabană. De fiecare dată când atingea un ac sau o aripă, Alice scotea un țipăt. Helena i-a servit ceai la masa din bucătărie și-a urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Timp de câteva săptămâni, Ellis a așteptat ca Drew să-și termine de spus vorba și să plece, dar cuvântul adio n-a fost rostit. Drew a refuzat să doarmă în cabană. Se întindea pe plajă și stătea cu ochii căscați la stele. Într-o dimineață, Ellis l-a găsit chircit ca un copil și plângând. Bătrânul s-a așteptat chiar să vadă vreun iubit ieșind dintre copaci. În felul ăsta, lumea lui ar fi fost completamente dată peste cap. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
când în cealaltă. O să încep cu un merlot, a decis ea. Apoi l-a fixat pe Drew cu unul dintre surâsurile ei de reclamă, iar atunci când ghidul i-a adus paharul, s-a apropiat foarte tare de el. Bărbatul a căscat ochii, dar n-a luat în seamă în nici un alt fel apropoul și a plecat spre plajă, ca să-și organizeze bucătăria. Mary s-a dus și s-a așezat lângă Irene, întinzându-și picioarele. Jina și Alice plecaseră împreună ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Jina - Dacă e el ? Alice știa că nu numai scriitorii trebuie să fie îndrăzneți în poveștile lor. Și prietenii trebuiau să aibă curajul să rostească adevărul. Atunci înseamnă că el nu vrea să te găsească, a enunțat Alice. Irene a căscat ochii; Jina părea îngrozită. Cuvintele lui Alice fuseseră pline de cruzime, dar, uneori, astea sunt singurele cuvinte care contează. Uneori. Jina s-a îndreptat de spate și, dintr-o dată, a devenit mai înaltă decât era. La naiba cu ce vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Stai. Ceilalți au apărut după cinci minute, alergând în josul cărării. Pe Mary o ardeau ochii, dar s-a întors către cei doi puști. Vedeți ? le-a zis ea ca și când totul n-ar fi fost decât un truc magic. Băieții au căscat ochii la vederea petelor de sânge de pe Irene. Nu mai aveau timp să întrebe unde era Ahmad, dar Danny i-a șoptit lui Charlie: Încă unu’ care-a mușcat țărâna. Super, a comentat Charlie. Mai tare ca-n L.A. Flăcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană pentru ochi doar căderea în genunchi... Crengile curiozității mi-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
adâncul luminii. Razele lui mă învăluie și soare devin! Memento Mă regăsesc la lumina lămpii într-o seară a greierilor. Eu și imaginea mea două umbre ce dispar, născându-se... Floarea de colț Când ai pierdut aproape totul s-a căscat o prăpastie uriașă și, brusc, îmbătrânind ai fi vrut să mori. Urma să descoperi că, având viață, ai totul... Ca să trăiești deplin, ai plătit urcând târâș pe culmea durerii, unde floarea de colț te aștepta. Văzând-o numai, sufletul tău
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
din râu se reflecta uitarea ca o fericire unică acum ai privirile bolnave de timp de mine visele îmi spun că le dor ochii de mâini care le frământă iar ca pe niște vorbe cu urme de neșters abisul își cască lacom umbra peste fluturi s-au înecat în râu mă cuprinzi împlor îngere nu îmi muri a mia oară și taci! în moarte și-n iubire se pleacă în liniște în tăcere naște lumina n-am să mai strig în numele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Am cam scăpat caii în păpușoi cu satul. Dar eu nu cred că putem să izolăm țăranii care suntem de toate celelalte percepții. De exemplu, de percepția ta sosit în satul unde fuserăm după Paște. Prima zi ai cam zăcut. Căscai câte o geană și ne ziceai lui Tiberică și mie : „Măi, am fost cu udatu’ și ne-am îmbătat ca porcii. Umblam toată gașca prin Cluj și chiuiam în stradă în ploaie. Sunt mort măi, sunt mort! Rupt!”. Dacă trăiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și torturi. Încă de când am văzut pâinea aceea cu nuci, alune, mac, susan, ca spuma și ca smoala, gâtul mi s-a strangulat. Am băut o seară întreagă apă minerală. Nu am putut să înghit nimic. Mi-era frică să casc gura ca să nu iasă afară plânsul pe care-l oprisem undeva, la mijlocul gâtului. Cristophe era dezolat. Chelnerii perindau alte vitrine prin fața mea, presupunând că nu-mi place oferta. Singurul lucru pe care i l-am comunicat generosului coleg elvețian a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca să zic așa, să-mi arăt „mușchii” intelectuali la o audiență din IVY League a mediului academic american. Le-am dat câte un rezumat de idei și am început triumfal: „The main limits of Rawlsian model...”. Am mai apucat să casc gura despre ceea ce numeam erori de interpretare a situației originare și... - Hold one! îmi zice un student. We are suppose to disscus with you mainly as a Romanian, not as a philosopher. Paștele mamei voastre, mi-am zis în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încântată că le-a putut aranja asta. După turul la Westminster, expoziția de peisagiști și Parlament, noi ne-am văzut separat de Trafalgar Square, de parcul cu rățuște din apropierea Palatului Buckingam, de Piccadilly, de ceva magazine drăguțe la care am căscat gura. Seara ne-am retras toate în cabinetul de psihoterapie, adică în bucătăria căminului colegiului. - Ați fost happy de experiența londoneză? - Nu, deloc. Suntem supărate. Am ridicat din sprâncene: - Dar de ce? - Fiindcă ne-au dus la Foreing Office și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la cârciumă. Să nu sar calu’! Țăranu’ mioritic se transformă. Și nu din cauza noastră, a ’telectualilor civilizatorii, cu atât mai puțin din cauza politicienilor care manageriază menajeria bunurilor publice. Ci din cauza exodului la muncă în lumi care n-au stat să caște gura la dialogul cu veșnicia. Din cauza căpșunelor, măslinelor, construcțiilor, menajului și chiar și a prostituției învățate în stil vestic. E clar însă că astăzi Andrei m-a făcut să gândesc că am în față mai puțină Americă și e cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se învârteau ca pe un podium, dar ei, categoria lor, nu va fi niciodată pe scena istoriei decât decorativ, ca actorii care toată viața intră și ies cu o tavă și un șervet pe mână, în rest așteptând - fumând sau căscând - în culise fără vreo finalitate, unii din ei crezând, totuși, că vor fi chemați să joace în rolul lui Hamlet, măcar o dată, și că o asemenea zi va trebui să vină. Dar o asemenea zi nu vine, căci istoria nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mâinile în lungul trupului și se uita prostit la necunoscut. Popa își trecu dreapta prin barba rară, căruntă, își scărpină gânditor nasul roș; apoi zise repede, cu limba moale, împroșcând pe crâșmar: —De bună-samă, Petrache! Dambla, Petrache! —Părinte, strigă crâșmarul, căscând ochii; mare comedie! A venit să beie un pahar de vin... Încă l-am întrebat dacă vrea să-i dau pâne și o leacă de brânză... Nu, zice, să sorb întâi paharul ista... A băut și a picat ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și părintele Ștefan își așeză cu grijă cârja între picioare. Apoi tuși încet și zise: —Petrache!... a murit! s-a întâmplat, care nu s-a mai văzut așa ceva; dar ce să-i faci? a murit! — A murit? suspină înăbușit Petrache, căscând ochii mari; ce fac eu? —Stăi, ascultă, Petrache, urmă popa! vorba este cum îl îngrijim, da, de bună-samă, cum îl îngrijim! Châm-châm! Aici e totul, Petrache, cu ce-l îngropăm? — Da, zise domnul primar, da! cu ce-l îngropăm... —Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care-l ucide. Gemetele slăbesc înăbușite; sângele năvălește pe gură, iese ca niște flori pe blana albă, printre coaste - și ochii se rostogolesc ca niște globuri crunte, apoi rămân neclintiți, plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țânc numai în durligi, cu capul gol, cu părul galben și zbârlit. Cum sări, nici nu se uită la noi, se alătură de jug, în stânga, apucă funia boilor și începu să-i îndemne. Da’ asta ce-i, moșule? întrebă doctorul căscând ochii. A cui e flăcăul ista? Apoi dă, zise moșneagul arătându-și ochii dintre sprâncene. Iaca așa, s-a luat ca un mânz după mine, din sat... Numai m-am trezit cu el în căruță... Îi de acolo, din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
animalele parcă dormitau; nu vorbea decât doctorul, din când în când, și atunci își sălta pântecele rotund, într-un râs tăcut. Cine știe unde mergem! zise el vesel. Glasul lui Ștefan se auzi într-o vreme: —Iaca un om... —Aha-aha! rosti doctorul căscând. Slavă Domnului! Se sculă de la locul lui și scoase îndărătul trăsurii capul. —Măi bădișorule! rosti el cu un glas foarte dulceag. Pe aici e drumul la Hârlău?... Românul se oprise în drum, cu căciula roșcată pe ochi, cu sumanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până la Hârlău... Acum mergem și singuri, nu mai suntem coadă de șarpe... Dar eu nu înțeleg, dragă, de ce atâta pustietate... Unde-or fi fiind casele cucoanei Roza?... Apoi zice că nu se văd... Așa-i, nu se văd... șopti doctorul, căscând plictisit. Tăcură multă vreme. În urmă-ne se deșirau miriști și lanuri pustii. Treceam prin ținuturile de pământ sfărâmicios, negru, al Botoșanilor, „prin partea câmpului“, și zările parcă ardeau, tremurau într-o flacără alburie. Nici arbori, nici case nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu mine?... Am să mor! Și-i creșteau plângerile lugubre, subțiri și chinuite. Și se zbătea ca subt împunsături vrăjmașe, cu mii de ace, pe când lângă căpătâiul ei moașa sta privind-o țintă, cu ochii licăritori. Ce este? strigă Sanis căscând gura cu uimire. Ce s-a mai întâmplat?... E bolnavă?... De ce n-ați adus doctor?... Nu trebuie doctor, Sanis! nu trebuie nici un doctor, nu trebuie nimic! vorbi Rifca galbenă, clănțănind cu groază. Lasă-ne aici pe noi. Avem treabă. Știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]