1,129 matches
-
se împâsli și un strat exterior lung, bogat cu smocuri de păr ondulate și încâlcite (suvite). Pe frunte, părul foarte lung cade peste ochi, acoperindu-i blana; poate avea culoare gri în toate nuanțele, până la negru complet, gri-gălbui cu pete cafenii. Poate avea sau nu pete albe sau negre. Un Bergamasco este un câine extrem de echilibrat, răbdător și calm, căruia îi place la nebunie munca. Sunt independenți, tot timpul în acțiune și curajoși, fiind foarte apropiați de familiile care îl cresc
Bergamasco () [Corola-website/Science/334192_a_335521]
-
permite să se mențină pe pietre sau scoici și să reziste acțiunii valurilor în apele marine neritice puțin adânci. Sunt înotători slabi. Colorația este variabilă în funcție de mediului înconjurător: cafeniu-deschisă, brun-roșcată sau verzuie-măslinie. Pe spate și laturile corpului, numeroase pete mici, cafenii, ovale sau rotunjite. Pe partea dorsală a capului, înapoia ochilor au două pete mici ovale, albastre, dispuse în spatele unei dungi sub formă de un V cu vârful îndărăt. Între ochii 2-3 dungi de culoare galbenă sau albastră tivite cu negru
Pește ventuză comun () [Corola-website/Science/335156_a_336485]
-
sepale laciniate (lacinii) ușor contorte, la bază concrescute cu marginea hipantiului, împreună cu care simulează un perigon simplu, cu sepale (laciniile) aproape în întregime unite, mai rar libere. Sepale sunt de obicei petaloide (asemănătoare cu petalele), alb-verzui, alb-gălbui, roșii, roz-aprinse sau cafenii Corola absentă sau rudimentară, formată din 3-6 petale rudimentare libere, reduse la scvame, solzi sau umflături libere sau la bază unite pe un inel. Androceul situat în tubul caliciului este format adesea din 4-5, rar 8-10 sau numeroase stamine (până la
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
înotătoarei dorsale și are baza scurtă și marginea concavă sau rotunjită. Înotătoarea caudală este destul de lungă, puternic excavată, cu lobii subegali și cel inferior este egal (uneori, ceva mai lung, alteori, ceva mai scurt) cu lungimea capului. Colorația spatelui este cafenie sau neagră, bătând în măsliniu sau albastru închis; flancurile sunt argintii, gălbui sau albăstrui; abdomenul alb-argintiu. Solzii de pe flancuri sunt adesea tiviți cu negru, fond pe care sunt dispuse puncte mici. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, restul înotătoarelor palide, gălbui
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
se observă pete întunecate, neregulate. La baza înotătoarei caudale, se găsește o pată. Abdomenul este alb-gălbui, cu desen marmorat. Prima înotătoare dorsală adesea cu o margine galbenă-portocalie. Toate înotătoarele sunt prevăzute cu mai multe linii, formate din mici pete întunecate cafenii; în special, pe înotătoare ventrală se observă totdeauna 5-15 dungi cafenii transversale, foarte evidente. Masculii sunt mai mari, au botul mai larg, iar ventralele mai lungi ca femelele. Se hrănește în principal cu pești mici, puietul și icrele altor specii
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
o pată. Abdomenul este alb-gălbui, cu desen marmorat. Prima înotătoare dorsală adesea cu o margine galbenă-portocalie. Toate înotătoarele sunt prevăzute cu mai multe linii, formate din mici pete întunecate cafenii; în special, pe înotătoare ventrală se observă totdeauna 5-15 dungi cafenii transversale, foarte evidente. Masculii sunt mai mari, au botul mai larg, iar ventralele mai lungi ca femelele. Se hrănește în principal cu pești mici, puietul și icrele altor specii de pești, cu nevertebrate bentonice, cum ar fi crustacee (în mod
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
Iarna este întâlnit în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, mai frecvent în partea sudică a României. Recent s-a semnalat în România subspecia răsăriteană "Buteo lagopus menzbieri" (șorecarul încălțat răsăritean) provenită din regiunea nord-est asiatică; aceasta are coloritul cafeniu cu crem-deschis. Trăiește în zonele descoperite nord-asiatice, în principal în câmpiile joase, în tundra fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
trei soiurile au florile hermafrodite funcțional femele dovedind că, totuși, sunt soiuri mult mai evoluate, proveniența lor fiind de natură hibridă. Coarna vânătă este singurul soi autofertil din acest sortogrup. Rozeta este ușor scămoasă, de culoare verde deschisă, cu margini cafenii. Vârful lăstarului este aproape glabru, de culoare verde, iar lăstarul este glabru, cu o colorație verde-slab cafenie. Inflorescența este uniaxială, de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie. Floarea este hermafrodită funcțional femelă. Staminele sunt în număr de 5-6, scurte, recurbate. Ovarul
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
fiind de natură hibridă. Coarna vânătă este singurul soi autofertil din acest sortogrup. Rozeta este ușor scămoasă, de culoare verde deschisă, cu margini cafenii. Vârful lăstarului este aproape glabru, de culoare verde, iar lăstarul este glabru, cu o colorație verde-slab cafenie. Inflorescența este uniaxială, de formă cilindro-conică, de mărime mijlocie. Floarea este hermafrodită funcțional femelă. Staminele sunt în număr de 5-6, scurte, recurbate. Ovarul este ușor tronconic, costat, cu stilul scurt și gros. Polenul este steril, puțin abundent. Cârceii sunt glabri
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
este deschis sub forma literei V sau liră, cu unul sau doi pinteni la bază. Nervurile sunt verzi și glabre. Dinții sunt mijlocii ca mărime, ascuțiți, înclinați, cu laturile ușor convexe. Pețiolul este mai scurt decât nervura mediană, fiind colorat cafeniu roșietic. Strugurele este de mărime mijlocie, de formă cilindrică sau cilindro-conică, cu o așezare deasă a boabelor, ajungând până la 20 cm lungime. Pedunculul este scurt către mijlociu, și lemnificat. Bobul este ovoidal-alungit, cu vârf teșit, de mărime mijlocie spre mare
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
către mijlociu, și lemnificat. Bobul este ovoidal-alungit, cu vârf teșit, de mărime mijlocie spre mare. Pielița este de culoare neagră-roșietică, potrivit de subțire, acoperită cu pruină. Miezul este cărnos, crocant, cu gust specific de coarnă. Sămânța este mare, oval-alungită, colorată cafeniu închis, cu șalaza ovală și rostru scurt și subțire. Este un soi rustic, viguros, cu creșteri vegetative mari, dar care își maturează bine lemnul. Are o perioadă lungă de vegetație (185-200 zile), prezintă cerințe mari față de căldură (3800 grade C
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
Formula dentară ca la gimnur. Femelele au 2 perechi de mamele. Glandelor tegumentare anale din regiunea anală sunt slab dezvoltate și produc secreții urât mirositoare. Au o blană cu păr des și moale. Blana pe partea dorsală este de culoare cafenie sau brun-închisă, cu o tentă gălbuie sau cenușie, iar pe partea ventrală cenușie-gălbuie. La unii indivizi este evidentă o dungă neagră, medio-dorsală. Gimnurii mici sunt mai activ noaptea, dar și ziua. Duc mai ales o viață terestră, însă au fost
Gimnurul mic () [Corola-website/Science/332737_a_334066]
-
exteriorul construcției încă de mai pot deosebi în partea inferioară firide și arhivolte ale arcadelor, adâncite în abis, iar în partea superioară două rânduri de ocnițe, care înconjoară clădirea. Cele două rânduri de ocnițe sunt separate de discuri de cărămizi cafenii, alternând cu altele sub formă de stea. Sub cornișa superioară se află șirul firidelor oarbe mai mici, în timp ce cele mai mari sunt așezate imediat deasupra brâului. În 1946 încă se mai remarca faptul că la nivelul clopotniței, firidele mari lipseau
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
sau demersali răpitori slabi înotători cu corpul înalt și foarte turtit, acoperit cu solzi ctenoizi și gura protractilă. Lungimea adulților variază de la 10 cm ("Zenion hololepis") până la 90 cm și 5,3 kg ("Zeus capensis"). Cele mai multe specii sunt argintii, bronze, cafenii, sau roșcate. Masculii și femelele au o colorație similară. Au corpul foarte înalt și puternic comprimat lateral, acoperit cu solzi ctenoizi, mai rar nud. Linia laterală este continuă, foarte curbată, paralelă cu linia spatelui. Pe spate au două înotătoare dorsale
Zeiforme () [Corola-website/Science/333651_a_334980]
-
și deși, numiți peri de acoperire; alții mai lungi și aspri, cu rol de protecție a celor lânoși. Culoarea generală a blănii este cafeniu-închisă sau spicată cu negru pe spinare și flancuri și cenușiu-cafeniu-deschisă pe abdomen. Membrele și coada sunt cafenii spre negru. Animal semiacvatic, bizamul caută locuri în jurul apelor cu vegetație bogată, invadate de papură, făcându-și galerii în maluri și diguri, așa încât orificiul de intrare în galerie să fie sub nivelul obișnuit al apei, la un nivel la care
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
fier. Totuși, un astronom renumit, Gerard Kuiper, nu a fost de acord cu concluzia tânărului Dollfus; în lucrările sale, oxidul de fier dădea rezultate mediocre și a hotărât că cel mai bun acord cu datele este obținut cu rocile magmatice cafenii închis cu granulație fină. Viitorul a dat, însă, dreptate lui Dollfus. Folosind polarizarea luminii, este posibilă detectarea unei atmosfere în jurul unei planete sau în jurul unui satelit natural. În 1950, se credea că planeta Mercur din cauza micii sale talii, și-a
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
2 kg. Longevitatea este de 14 ani în stare liberă. În captivitate pot trăi până la 34 de ani. Genetele au blană cu păr moale și des. Culoarea blănii este variabilă, dar la cele mai multe specii este cenușie sau gălbuie cu pete cafenii sau negre pe spate, iar pe laturile corpului petele formează șiraguri longitudinale. Pe linia mediană a spatelui există un șir de peri negri, zbârliți. Coada cu inele de culoare neagră și albă, de aproximativ aceeași lățime. Pe coadă parul este
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
3) sepale înguste, libere și o corolă tubuloasă, bilabiată de 4-5 mm; stilul de circa 1 cm. Ovarul este superior, cu 2 loje (2 locular), numai în una din ele se află un ovul bazal. Fructul este o nuculă eliptică cafenie, uscată, indehiscentă, lungă de 2 mm, cu un cioc format din stigmatul persistent. Fructul conține o singură sămânță. Planta înflorește în mai-iunie (mai rar până în septembrie). Cariotipul 2n=24. În Banat, în lungul Dunării; Măcin (județul Tulcea), pe marginea bălților
Chenarul bălților () [Corola-website/Science/334701_a_336030]
-
regiuni deschise și mlăștinoase, plantații tinere de conifere, turbării din taiga și zona subalpină. Masculul gri-argintiu, cu abdomenul și târtița albe; forma petelor negre de la vârful aripii este foarte importantă pentru determinare ereților vineți, sur și alb. Masculii tineri sunt cafenii deschis pe spate, iar pata neagră din vârful aripii este asemănătoare cu cea de la eretele alb,ușor mai ascuțită,doar câteva remige primare fiind negre. Femela este maronie cu târtița albă, mai lată decât la ereții alb și sur, iar
Erete vânăt () [Corola-website/Science/332042_a_333371]
-
România este mai des întâlnită în sudul Olteniei și Munteniei, sudul Banatului, sud-estul Moldovei și în mai multe localități din Dobrogea. Preferă liziera pădurilor, tufărișurile, coastele sau viroagele cu loess sau stâncile unde există vegetație arbustivă sau arborescentă. Are spatele cafeniu, brun-gălbui sau brun-cenușiu cu o dungă mediană longitudinală deschisă pe fiecare solz. Abdomenul este galben. Se hrănește cu șopârle de ziduri, gușteri, hârciogi, popândăi, șoareci și șobolani. Prinde prada cu o viteză uluitoare, apucând-o cu gura și o sugrumând
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
masculi și 205-234 (în medie 218) la femele. Scuturile ventrale de pe laturile abdomenului nu formează carene vădite. Au 56-90 scuturi subcaudale. Scutul anal divizat, mai rar întreg. Fiecare solz are o pată cafenie-închisă pe un fond alb-gălbui sau alb-roz. Pigmentul cafeniu închis predomină. La balaurul dobrogean coloritul spatelui este foarte variabil - de la cenușii, cenușiu-măsliniu spre brun-gălbui sau bruniu; adulții au de obicei un colorit dorsal cafeniu sau brun-roșcat, iar juvenilii cenușiu sau brun-gălbui. Pe spate pe un fond alb-gălbui se află
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
rar întreg. Fiecare solz are o pată cafenie-închisă pe un fond alb-gălbui sau alb-roz. Pigmentul cafeniu închis predomină. La balaurul dobrogean coloritul spatelui este foarte variabil - de la cenușii, cenușiu-măsliniu spre brun-gălbui sau bruniu; adulții au de obicei un colorit dorsal cafeniu sau brun-roșcat, iar juvenilii cenușiu sau brun-gălbui. Pe spate pe un fond alb-gălbui se află pete mari, neregulate (rombice sau ovale), neconfluente, ușor alungite în direcția transversală, de culoare închisă - cafenii, cafeniu-brune, brun-roșcate, negru-brune sau aproape negre, pe alocuri contopite
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
sau bruniu; adulții au de obicei un colorit dorsal cafeniu sau brun-roșcat, iar juvenilii cenușiu sau brun-gălbui. Pe spate pe un fond alb-gălbui se află pete mari, neregulate (rombice sau ovale), neconfluente, ușor alungite în direcția transversală, de culoare închisă - cafenii, cafeniu-brune, brun-roșcate, negru-brune sau aproape negre, pe alocuri contopite uneori într-o dungă în zigzag; aceste pete sunt dispuse în 4 șiruri (4-5 șiruri la juvenili) longitudinale. În partea inferioară (ventrală) a flancurilor se află câte un rând de pete
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
femelele au nuanțe spre brun sau arămiu. Pe spate au o dunga în zigzag, adesea ondulată, formată dintr-o succesiune de romburi. La mascul această dungă în zigzag este de culoare brună sau neagră și puternic contrastantă, iar la femelă, cafenie sau brună și mai puțin distinctă. Pe laturile corpului se află pete mari închise de culoarea dungii în zigzag. Abdomenul este galben-brun sau brun-murdar deschis cu puncte închise, brune-cenușii sau negricioase. Vârful cozii este de culoare portocalie până la roșu-cărămiziu, rar
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
două dungi dorso-laterale brune, cu pete negre neregulate, mărginite de două linii albe. Pe flancuri are pete negre cu aspect, de V, de U sau de accent circumflex pe un fond brun-albicios. Treimea posterioară a trunchiului, membrele și coada sunt cafenii. Pe membrele posterioare se văd oceli albi, mai deschiși decât fondul cafeniu. Abdomenul, partea inferioară a cozii și gușa sunt portocaliu intens, plăcile ventrale externe ale abdomenului albastre cu pete negre. Partea inferioară a capului albă. La femele, coloritul verde
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]