4,874 matches
-
nu cu moartea, ci cu uitarea. Dar poate totuși există o eternă reîntoarcere. Alt pom lăudat, alt somn În care visezi ce nu mai ai - un fotoliu verde, un bărbat care-ți citește povești cu spioni, undeva, În cartierul după-amiezelor calme. Mi-ar fi plăcut să știu cum mă văd pe mine oamenii. Nu ce gîndesc ei despre mine. Asta se poate lesne deduce prin comparație, prin reducere, prin substituție, ca În jocurile algebrice. Aș vrea pur și simplu să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîștig. Mi-e silă de voi, povestitorilor, de mediocritatea competițiilor voastre, voi care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați să vedeți un havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară cu ciorchini de glicină și acolo sub zvîcnirea vioaie a apei o fată goală; Încercați să simțiți răcoarea parfumată a pielii ei, acel trup oval și lunecos sub stropii zglobii ca și cînd zilele de mult s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și mai mult în evidență netezimea feței. Abia i se vedea vreun rid pe frunte, avea două linii verticale aproape invizibile deasupra nasului, acolo unde sprâncenele ei se întâlneau gânditoare. Lee era întruchiparea sentimentelor senine. Vocea ei era liniștită și calmă și fiecare gest eficient. La ea nimic nu părea să fie de prisos. îmi fusese profesoară la Colegiul de Arte în anul al treilea. în primul an o ținusem numai în petreceri, iar al doilea fusese anul experimentelor, cu diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de ele. Și-a aprins încă o țigară. Mă întrebam dacă fumează atât de mult în mod normal sau dacă acum era nervoasă și avea nevoie să facă ceva cu mâinile. Nu părea agitată; ochii ei cafenii erau limpezi, vocea calmă. Dar m-am decis pe loc că era genul de persoană ascunsă. Mă tem că din motive personale nu pot face asta, mi-a răspuns. Sper să înțelegi. Dar dacă cumva ai reușit să faci rost de scrisori, trag concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-l dau pe spate așa cum făcuse el cu mine, în cazul lui nu conta ce poartă; oricum ar fi fost, era al dracului de sexy. — Aș putea, probabil, să fac ceva în legătură cu sticla asta, am spus pe cel mai calm ton de care eram în stare. Vrei un pahar? A dat din umeri, fără să mă scape din priviri. Probabil că vreau... Pe masa cu băutură mai erau doar câteva sticle de tărie. Harriet aranja tăvile cu pahare folosite. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de ea, o folosea ca pe ceva la îndemână peste care să-și treacă degetele. S-a oprit înainte să se termine treptele și s-a uitat lung la mine, cu mâna odihnindu-se pe stâlpul balustradei. Era frumoasă și calmă ca întotdeauna. Dacă nu observai expresia din ochii ei. Pot să întreb despre ce este vorba? a spus înțepată. — Chiar nu știți, doamnă Hammond? —Mai mult ca sigur că nu. Are legătură cu galeria pentru care lucrezi? Și dacă da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ăsta și i l-am dat. Numai că era plin de carton. Mi-am ridicat capul și am pus mâna la gură chicotind. Eram impresionată. —Vreau să le iei, a spus. Le poți duce înapoi la galerie. Nu, am spus calmă. Am să le duc anonim. Ar fi aiurea să intru în galerie cu ele la braț, nu crezi? —De ce? A, da, înțeleg. în ciuda felului în care l-a lucrat pe Paul, Judy rămâne o hipioată nebună. —Judy, am spus îngândurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
culmea, mă regăsesc încă trăind, spre durerea și nefericirea mea, într-un miros pestilențial de alge, stând pe vine pe o felie de pământ nu mai mare decât o bucată de pâine și abia văzând printre lacrimi cum apa, acum calmă și liniștită, pleoscăind vesel, înghite absolut totul. Toți ajung la curtea lui Aquarelin odată și odată, asta e, nu ai ce să faci, sunt din ce în ce mai conștient de gândul ăsta. Acum întorc covorul cu botul în sus, strunindu-l cu maneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ați văzut în viața dumneavoastră. Sau vreți să afle mâine întreg orașul Jackson cât de mult talent aveți? Talent între ghilimele, bineînțeles... Cum vă permiteți? - Dar el cum își permite să se uite așa la mine, domnule? întrebă Aurora perfect calmă, dumneata nu vezi ce privire are? Dumneata ai putea să-i suporți privirea aceea? Maro întoarse brusc capul înspre mine, de parcă ar fi vrut să cerceteze dacă cele ce se afirmaseră despre mine erau adevărate. Mă privi adânc în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
zilele trecute la masă. Mi s-a părut că aveți parte de activitate și, de ce să nu recunosc, adrenalină din belșug. Domnișoară, să nu confundăm! Am spus mai molcomi, adică mai domoliți nu mai înceți. Vorbim mai lin, suntem mai calmi... deși, la calm, voi, ardelenii, ne bateți de departe. Da, se vede. Aveți un pic de accent. N-am ce face, așa vorbim noi. Eu credeam că nu se simte. Nu, nu vreau să mă înțelegeți greșit, îmi place cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai putut veni înapoi la mal. Lacul e blestemat, sufletele celor înecați nu vor să-i lase pe cei ce se apropie să mai plece. Era frig, vecinătatea apei făcuse temperatura să scadă. Cristi privea absent spre lac. Apa era calmă, fără nici un val care să-i încrețească suprafața. O ceață ușoară prindea să se înfiripe deasupra, apropiindu-se încet de mal. Hai să ne întoarcem! spuse dintr-o dată Ileana. De ce, s-a făcut prea târziu? Nu, dar nu-i bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care fusese învelit batonul de exploziv. Dinamita asta a înghețat spuse el în continuare, a înghețat și încă de mai multe ori la rând. Aiurea, dinamita nu îngheață, declară sigur pe el Calistrat. Ba da! îl contrazise Toma cu glas calm. N-are cum. Nu la fel cum îngheață apa, spuse Cristian clătinând din cap. Supusă însă la temperaturi scăzute, sub limita de îngheț, în mod repetat, se degradează. Vrei să spui că nu mai e bună? îndrăzni să întrebe Ileana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pămîntul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de-i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cît slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că au îndepărtat perspectiva războiului. Cursa înarmărilor a luat sfârșit. Toate țările lasă impresia că au înțeles acest fapt evident: evoluția economică este mai puternică decât cuceririle. într-adevăr, lumea, în ansamblul ei, n-a trăit niciodată o perioadă mai calmă, cel puțin aparent: pentru prima dată după mai mult de 100 de ani, nu există astăzi vreun război între două țări. Totuși, la fel ca la sfârșitul fiecărei forme de până acum, simultan cu dezmembrarea unor state și cu începuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
planetar. Frontierele vor dispărea. Fiecare va fi cetățean al mai multor entități în același timp și va putea să-și protejeze identitățile fără a căuta să le distrugă pe ale vecinului. Națiunile vor reuși încet-încet să reglementeze condițiile unei vecinătăți calme. Vor apărea noi forme de control democratic, bazate pe datele unor agenții autonome de evaluare, supraveghind în permanență activitatea aleșilor, datorită tehnicilor ubicuității nomade și de hipersupraveghere. Fiecare continent sau subcontinent va regrupa democrațiile de piață într-o Uniune, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
situație cu caracteristicile pe care aceasta nu încetează să le demonstreze, dându-ne seama că e necesar să facem ceva și neîntrezărind ce anume. Făcu o pauză în discurs, simulă consultarea unor note și continuă, Prin urmare, acum că sunteți calmi, destinși, cu spiritele mai puțin inflamate, putem, în sfârșit, să aprobăm propunerea domnului ministru al apărării, adică, declararea stării de asediu pe o perioadă nedeterminată și cu efecte imediate începând din momentul în care devine publică. Se auzi un murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și spre edificarea morală a locuitorilor orașului, trebuia să fie aruncat din elicoptere. În timpul următoarelor trei zile după reuniunea consiliului de miniștri, bolta cerească se arătă lumii în splendida sa ținută făcută dintr-o singură bucată de albastru, o vreme calmă, fără pliuri, nici cusături, și mai ales fără vânt, perfectă pentru a arunca hârtii din aer și a le vedea coborând după aceea dansând dansul elfilor, până ce aveau să fie culese de cei care treceau pe străzi sau ieșiseră după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
excelentă a stolului de păsări, mâine vom începe recunoașterea speciilor, Felicitări, papagal-de-mare, Mulțumesc, albatros, Ascultați, papagal-de-mare, Ascult, albatros, Nu vă lăsați păcălit de tăceri ocazionale, papagal-de-mare, dacă păsările sunt tăcute, asta nu înseamnă că nu se întâlnesc în cuiburi, vremea calmă este cea care ascunde furtuna, nu contrariul, la fel se întâmplă și cu conspirațiile ființelor umane, faptul că nu se vorbește despre ele nu dovedește că nu există, ați înțeles, papagal-de-mare, Da, albatros, am înțeles perfect, Ce veți face mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unul pe altul, că își sunt dragi unul altuia, că se iubesc, se vede că sunt fericiți, chiar acum au zâmbit și, cu toate acestea, nu numai că sunt preocupați, dar au și, îți vine s-o spui așa, conștiința calmă și limpede a acestui fapt. Se vede că și comisarul e preocupat, poate că acest motiv, ar fi doar încă o contradicție, l-a împins să intre în această cofetărie ca să ia un mic dejun din acelea autentice, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ministrul telefonă. Nu salută, nu dădu bună seara, nu-l întrebă pe comisar cum stătea cu sănătatea și cum se împăcase cu singurătatea, nu spuse dacă îi interogase deja pe inspector și pe agent, împreună sau separat, într-o conversație calmă sau cu amenințări severe, aruncă numai așa, ca în treacăt, ca și cum n-ar fi fost cu intenție, Îmi imaginez că o să vă intereseze să citiți ziarele de mâine, Le citesc în fiecare zi, domnule ministru, Vă felicit, sunteți un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
oferite de ea avea un fel de grație domestică. Îți amintește de un râușor molcom care șerpuiește blând printre pășuni verzi, umbrit de copaci frumoși până când, în cele din urmă, se varsă în marea imensă. Dar marea e atât de calmă, atât de tăcută, atât de indiferentă încât deodată te tulbură o vagă neliniște. Poate că doar o ciudățenie a caracterului - ce se manifesta puternic încă de pe atunci - mă făcea să simt ceva în neregulă într-o asemenea existență împărtășită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
bună? Acum dna Stroeve gâfâia și pe fața ei se răspândise o groază inexplicabilă. Nu știu ce era în mintea ei. Simțeam că e cuprinsă de o spaimă nedeslușită care o priva de orice stăpânire de sine. De obicei era atât de calmă. Agitația ei de acum era mai mult decât surprinzătoare. Stroeve o privi o vreme consternat și nedumerit. — Ești soția mea. Îmi ești mai scumpă decât orice altă ființă de pe lume. Nimeni n-o să vină aici fără consimțământul tău deplin. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
veche de cărămidă roșie, curățică și frumușică, de pe malul unui canal cu apă lenevoasă. Străzile erau largi și pustii. De două sute de ani orașul era pe moarte, dar casele aveau încă măreția din vremurile bune. În ele își duseseră viața calmă și prosperă negustorii bogați, care-și trimiteau mărfurile până în Indiile îndepărtate, iar în declinul lor decent își păstrau încă parfumul trecutului lor splendid. Te puteai plimba de-a lungul canalului până ajungeai la lanurile întinse și verzi unde se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de parcă n-ar fi avut nici o legătură cu trupul, ci aveau o viață independentă. Vrei să-i spui că dacă dorește să vadă pe altcineva i-l aduc eu? Nu vreau decât să fie fericită. Sora îl privi cu ochii calmi și blânzi care văzuseră toate ororile și suferințele de pe lume și totuși, copleșiți de vederea unei lumi pline de păcate, rămâneau senini. Am să-i spun când s-o mai calma. Plin de compătimire, Dirk o imploră să-i ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se descotorosească de gheara Încovoiată a lui Bonifaciu, ajutați de banii Serenissimei! continuă poetul. Acesta era proiectul Credincioșilor, nu-i așa? Aceasta e comoara despre care tot vorbiți cu toții: sipetele lui Petru. - Vino cu noi, priorule. Glasul lui Monerre sunase calm, distant. Dar exista o căldură tainică În vorbele lui. - Și nu numai al lor! Îl Încolți poetul. - Vino cu noi! repetă celălalt. Să-l răzbunăm pe ultimul Împărat, acvila asasinată. - Cu voi? Cu Ordinul Templului? șuieră priorul. Monerre se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]