2,791 matches
-
Nistrul al nostru e iară, Jurăm că’napoi un pas nu vom da Din Tisa la Bug vrem hotare. Mergem în Câmpia Basarabilor, Plină de grâne, plină de dor. Și’n Bucovina cu mănăstiri și brazi Mergem la luptă, dragi camarazi...” Desigur, am citit cu mare atenție și ediția a II-a și regretam că-n prezentarea cărții făcută în Palatul Culturii nu am reprodus mulțumirile pe care semnatara volumului și truditoarea realizării lui, Ioana I. Larco, le înscrie pe pagina
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
inerente alunecări pe panta suișului spre regăsirea ipostazei noastre edenice, spre Hristos, am trecut prin această viață cu un rost pe care l-am servit jertfelnic. Cu această împlinire în inimă, au plecat dintre noi, cu inginerul Gheorghe Brahonschi, atâți camarazi de suferință adormiți întru Domnul. Lui și lor poemul: le dedic „Cu Radu Gyr și cu Ulysse” Noi năzuim spre-un paradis posibil pentru fiecare; ce mare este-această mare a dragostei de dor și vis! Plecați de multișor la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
vai! ale tineretului țării debusolat, înșelat de promisiuni politicianiste, vorbe goale ca oalele dogite și cu privirea spre zările cenușii ale plecatului din țară.... Cartea drept mărturisitoare a lui Gheorghiță Savel beneficiază de un plus de lumină chiar de la citatul camaradului de suferință, N. Steindhardt: “Cât de bine văd că singurul lucru important nu-i decât eroismul, în sensul larg, adică posibilitatea pentru om de a suferi, a vibra, a se zbuciuma”(Jurnalul fericirii), și în mod egal din notele de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
s-a încheiat,însă, lecția, în acest fel. S-a încheiat altcumva. La un scurt ordin, venit din cadrul grupului, toți și-au scos baionetele de la arme. Și au început a lovi. A-l înțepa, pe sângerosul mitralior. Ceilalți doi români, camarazi de-ai Miroiului, șoferul și ajutorul său, înfricoșați de felul în care Miroiu decima compania rusească, se retrăseseră, ascunzându se, între canistrele de benzină, goale, de pe lături. Rușii nu i-au luat în seamă. Nu. L-au hăcuit, doar, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
despărțire - în urma cocorilor fluierat de tren frunze în vânt - rațele sălbatice tot mai departe noapte de toamnă - tremurând împreună luna și-un pescar norii călători - din când în când răsare luna în gară frunze-nroșite - bunicul și-amintește de-un fost camarad tremur de frunze - câteva raze joacă v-ați ascunselea ziua recoltei - un grăunte de porumb intră-n mușuroi plimbare nocturnă - cam toate frunzele mici felinare focul de vreascuri - în fereastră bunica ascultă toamna ziua recoltei - într-o coșarcă goală un
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
intra în Linn și în casă, începu să se dedice cu înverșunare instrucției de război a armatei. Circula o veche zicală în armata linneană care spunea că în timpul primei luni, un recrut, dacă era aruncat în bătălie, putea provoca moartea camarazilor lui instruiți. În timpul celei de-a doua luni, soldatul împiedica retragerile, provocate de prezența sa. Iar în timpul celei de-a treia luni, era numai bun să se lase omorât, de cum se angaja în luptă. Clane, urmărind un grup de recruți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de exerciții, trecu prin toți fiorii spaimei, într-atât de adevărate erau vorbele din bătrâni. A învăța să arunci cu arcul cerea efectiv o mobilizare complexă a minții și corpului Lupta cu spada trebuia să includă capacitatea de colaborare cu camarazii. Lupta cu sulița era o adevărată artă în sine. Planul pe care îl schițase în noaptea aceea în fața plenului statului major fusese o încercare de a se feri de orice slăbiciuni. Era o hotărâre sinceră de a utiliza oameni nepotriviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
care seară un automobil. Un bărbat tânăr îi deschi dea portiera și ea urca și se ghemuia pe banchetă. Și mașina se dizolva în noapte. Cu Victor se purta prietenos, familiar, ca și când ar fi fost întotdeauna doar colegi, doar buni camarazi. Se-ntâlneau uneori pe culoare, schimbau câteva vorbe... „Ții minte?“, ar fi vrut s-o întrebe Victor, dar era ca și când fata uitase, din nou, tot ceea ce el n-ar fi uitat niciodată. Anul glisa pe osiile sale către primăvară. Victor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Rupp era filosof. Libertatea nu era la liber. În plus, armata n-avea ce misiuni să-i dea Gărzii. Până în iarnă, America pornise atacul, lovind ținte de pretutindeni. Orele de serviciu activ ale lui Rupp se înmulțiră, iar câțiva dintre camarazii lui fură târâți la Fort Riley, Kansas. Pe 3 februarie, imediat după ce președintele ținuse discursul cu „Pe ei!“ în fața parlamentului, iar Washingtonul îi pierduse urma lui Bin Laden, Mark veni la Rupp și-i spuse că se răzgândise. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Concentrarea reprezintă o "lungă deznădejde" căci discuțiile de la popotă îi trezesc "răscoliri" și nu mai fac decât "să întărâte dureri amorțite" care pornesc "măcinarea sufleteasă" a lui Ștefan care se simte singur și prins în capcana propriilor neliniști. Discuția dintre camarazi pe tema dragostei și răspunderilor reciproce, îl introduce în vestibulul povestirii. Se reconstituie povestea sa de iubire dintr-un șir de clipe de entuziasm, dar și dezamăgiri ale trecutului. Discuția "simplistă" a camarazilor trezește ochiul interior al eroului care, lucid
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
prins în capcana propriilor neliniști. Discuția dintre camarazi pe tema dragostei și răspunderilor reciproce, îl introduce în vestibulul povestirii. Se reconstituie povestea sa de iubire dintr-un șir de clipe de entuziasm, dar și dezamăgiri ale trecutului. Discuția "simplistă" a camarazilor trezește ochiul interior al eroului care, lucid, până "în pragul unei nenorociri" concluzionează: "iubirea e altceva", o "simbioză sentimentală" care implică dreptul "de viață și de moarte asupra celuilalt". Ștefan, student sărac, la început, căsătorit din dragoste cu o studentă
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
am pozat ca Anne Sexton pentru proiectul Brand (cred că se mai găsește poza undeva pe net, Google se va dovedi de ajutor) ; 6) am scris un text pe www.canonul.net, în principal pentru că îmi place să fiu un camarad de nădejde, odată ce m-am angajat în ceva. Pe la începutul perioadei, imediat după ce s-a născut copilul, mi-am publicat volumul de poezii cu numărul 2, rezervația, pe care din păcate n-am reușit să-l lansez și în alte
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
pragul unor uși minunate, pe cînd ne Învăluiau tăcerea și lumina piezișă și coamele dealurilor, am văzut pe pămînt ciudate forme tăcute, zarea mută, și Înțelegînd atunci totul... ce mai puteam spune În afară de faptul că În jurul nostru zăceau risipiți, neclintiți, camarazii noștri și că amiaza era departe? Ce puteam spune acum despre pămîntul pustiu... ce puteam spune acum despre materia și forma veșnică... ce putem spune noi, cei care am trăit aici cu sufletul, cu oasele, cu sîngele, cu creierul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
secund reclama comanda, afirmând că - ce-avea el - avea să dea rezultate. Era ceva bun în asta. Cel puțin o oarecare siguranță, că nu avea să se poticnească ceva, pentru că un singur individ nu putea să-și prostească multă vreme camarazii. De remarcat deci că, proiectul pe care cineva îl punea în aplicare, ori îi ducea mai departe, ori dispărea. Un asemenea sistem ar fi dat cele mai bune rezultate în fizică sau în chimie. Rezultatele erau totdeauna vizibile; și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lame elegante în formă de lalea, cele pentru ambarcațiunile de competiție. Registrul de pe micul pupitru, în care trebuia să notezi pentru cît timp și cu cine plecai pe rîu; celelalte registre, pentru plîngeri legate de echipament sau de purtarea vreunui camarad; mopurile întinse la uscat pe un grătar, dar mult mai adesea lăsate alături de el; colțul cu haltere și saci cu nisip pentru a continua antrenamentul mușchilor pe timp de iarnă... Nu numai că-mi amintesc cum arăta totul ca într-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
panglica lată, roșie, de peste tricoul improbabil alb, cu emblema aurie în mijloc, la înălțimea pieptului. Gurile lor, și ele, desenau o mică linie orizontală, nu chiar zîmbind, ci plină de determinare bărbătească. Cel din față era ceva mai subțire decît camaradul său. Amîndoi aveau părul drept și priveau afară din pagină, afară din carte, spre ceva important aflat departe. "Medalia de argint", a spus Schneiderhahn. Am văzut degetul lui David mișcîndu-se pe pagină și oprindu-se asupra rezultatelor. "Ați fost acolo
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
secției de chimie se putea întoarce împotriva lui însuși. Cu oarecare abilitate, Grosvenor îl putea împiedica pe Kent să tragă foloasele pe care le aștepta. Apropiindu-se de unul dintre chimiști, i se adresa astfel: - Fii bun și spune-le camarazilor dumitale că sunt încântat de ocazia ce mi se oferă de a ridica nivelul de pregătire al personalului secției de chimie. Sper că n-aveți nimic împotrivă să învățați câte ceva, fără a vă întrerupe lucrul. Se îndepărta apoi fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ființele acestea inteligente să moară atât de ușor. Asta însemna că erau în puterea lui. Doi oameni cu câte o armă în mână apărură de după un colț al coridorului, dar se opriră brusc la vederea monstrului care, aplecat peste cadavrul camaradului lor, îi întâmpină cu un mârâit amenințător. Până să-și vină ei în fire, monstrul trecu prin peretele cel mai apropiat, iar silueta lui roșcată dispăru ca și cum nici n-ar fi fost. Ixtl avea acum un plan destul de precis: va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dintre ei se prăbușiră peste tun și, agățându-se instinctiv de țeava lui, îl răsuciră fără să vrea. Tunul se rostogoli departe de ei, târându-l pe al patrulea servant, care, din nefericire, apasă o clipă pe detonator. Cei trei camarazi ai săi, aflându-se în bătaia tunului, muriră pe loc. Tunul sfârși prin a se izbi de un perete, pulverizându-l. Morton și grupul lui, care nu se aflau în linia de foc, fuseseră atinși de radiațiile secundare. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
erau ale minții, ci ale cărnii, ale râvnei de-a deveni ceea ce voia să rămână: un căutător al lui Haurvatat și al lui Armaiti și slujbaș al focului. Se duse în grădina Doulat Abad și, sub pavilionul guvernatorului, își găsi camarazi de școală. Tată-său se-nvoia rareori să îl lase în parc, dar atunci era altceva: el avea să plece din Yazd pentru totdeauna. Le spusese și lor, pe când un curaj altfel decât mai simțise îi străfulgera inima. Ar fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trandafiri, ce adia seara, înainte de lună plină. Dar nici derviștii nu mai erau cum credea, așa că Omar nu dădu prea mult suflet știrii. El, care n-avea prieteni de atât de mult timp, se lăsase în tihna apropierii de acest camarad, care îi știa pe Rumi și pe Hafez ca pe rugăciune. Omar n-avea urechi pentru poezie, dar Shams îl făcea să audă cu inima. Era lucru curios și de necrezut că bărbatul care se îngrijea de clienți în restaurantul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cum făcuse întotdeauna. — Homare, asta-i de la nopțile ce nu-ți mai ajung cu Veterinara! Simțea ceva ciudă în vorbele lui. Godun era gras și greoi, n-ar fi rezistat niciodată la asalturile de noapte - dar simțea totodată calmul unui camarad de nădejde. Godun îi fusese manta de ploaie, încă de când pusese piciorul pe aeroportul din țara lui, și de multe ori se-ntrebase, chiar dacă nu i-o spusese, ce s-ar fi făcut fără el. De la geam, Omar nu îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Faptul că mai aveau în familie un bătrân care se ocupa de covoare fusese trecut sub muțenie. Caryan nu-și văzuse de zece ani vreo rudă a tatălui. Primea bani regulat, ca trimiși din cer, printr-o pâlnie aurită. Uneori, camarazii îl mai întrebau de Omar și le arăta câte o poză cu el în garaj sau în restaurantul benzinăriei. Era însă din vremuri bune, de dinainte de a fi orb: părea încă încrezător, nu se îngrășase și nu albise. Nu aveau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la timpul potrivit. Dar mai întîi... Domnule Hedrock, unde te-ai născut? Așadar ajunseseră pînă acolo. Nu simțea nici un pic de frică. Stătea acolo în picioare puțin trist, conștient de hazul faptului că cel mai bătrîn și mai stafidit dintre camarazii lui se întorsese în sfîrșit acasă cu gîndul de a rămîne în cuibul lui. Un răstimp îndelungat toate numele pe care le purtase alcătuiră în fața ochilor minții o imagine caleidoscopică. Cu cîtă grijă le alesese în vremurile de demult, dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
patriei sale și lagună se naște o stranie relație, în care moartea apropiată este drapată în faldurile mătăsoase ale imaginației sale eliberate. Rând pe rând, trupul descărnat și măcinat de boală este vizitat de spectrele vieții sale trecute. Aristocrate sau camarazi, toți sunt alături de ofițerul care refuză salvarea și medicamentele oferite de Corto, ca o formă deliberată de suicid hipnotic. Visele din lagună se nasc și mor sub semnul acestei fragilități a ființei sale - în acest colț de Americă, tancul care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]