1,317 matches
-
la cutia de scrisori și am găsit scrisoarea ta no. 8, care a făcut numai 7 zile. E delicioasă scrisoarea ta, micul meu vârtej! Evocatoare, caldă. Nu știu de unde îmi vine fragmentul acesta: „Heureux celui, ma fille, qui te conduira, candide et rougissante, au seuil de sa maison“. După factură, pare-mi-se, e din Herman și Dorothea lui Goethe, în versiunea franceză. Vreau să mă adun; sunt împrăștiată și răvășită: viața, bucuria de a te simți trăind, chiar pentru bucuria
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
imaginea, fără presiunea asteptării marilor creații de fiecare dată, ceea ce i-a dat libertatea de a fi ea însăși.... vulcanică, asemenea Dragăi Olteanu, subtilă, ca Mariana Mihuț, fină, ca Valeria Seciu, cu hazul special al Tamarei Buciuceanu... bună, generoasă, onestă, candidă, daruită, dedicată și loială profesiei, familiei, prietenilor, cauzelor care îi ieșeau în cale... ca Ada... ... cât de frumos spunea versuri, ce tulburător cânta ... ... valoarea nu are întotdeauna corespondent în notorietate. Valoarea autentică este mai puțin cunoscută sau recunoscută. Astăzi... Vorbesc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
amintesc Împrejurările În care am plecat În America. Ce să le spun celor de la Ford? Într-o zi, aud la telefon vocea iritată a unui prieten, care Îmi spune din senin: „Aha, pleci În America, și pe ascuns!“. Nedumeririi mele candide Îi răspunde: „Te faci că n-ai citit interviul din România literară?“. Ce se Întâmplase era că tocmai atunci, În ’67, la Praga avusese loc un congres de teatru, unde printre cei prezenți fusese și Alf Adania, un om de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
erau divorțați de ani de zile, Papago se simțea singur, plin de regrete și tulburat de ideea morții. Știam că o călătorie Îl va remonta și În plus intuiam că realitatea americană va avea puterea să-i modifice opiniile. Spiritul candid de pionierat și curiozitate, predilecția tipic americană pentru aventură și risc aveau să-l cucerească, potrivindu-i-se de minune. Sub aparența de severitate formală și rece, natura lui ascundea o naivitate copilărească (pe care am preluat-o și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
asupra Providenței. Providența e misterioasă și arbitrară, e absurd și impios să o judecăm după criteriile noastre de echitate. Cel mai teribil și adevărat tratat asupra fericirii e Cartea lui Iov. Un perfect apendice profan la Cartea lui Iov e Candide. De asemenea și Jurnalul fericirii. În Jurnalul fericirii nu apare nici un cuplu ca atare. Steinhardt nu a avut parte de asta. Dar la 48 de ani s-a cununat cu pușcăria. Pe urmă s-a călugărit. În Cartea lui Iov
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și Gheorghiu-Dej. Apoi exilul, precaritatea vieții materiale, munca, în special cea în domeniul aviației civile, dar și cea mult mai puțin afecționată de agent de bursă sau cea de mic cultivator cu clientelă redusă (ca ̀ în episodul final din Candide al lui Voltaire). Viața extrem de austeră („amuzamentele, frivolitățile erau pentru alții”, spune regele într-un loc). Regele ̀ în exil și familia lui nu-și puteau permite decât o rezervă îndoliată de-a lungul deceniilor ce treceau peste poporul român
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
odinioară, experiențele vieții mele, meditația m-au apropiat progresiv (nu fulgerător, nu printr o abruptă revelație) de reprezentarea unei instanțe transcendentale. Fără a-mi repudia câtuși de puțin reperele fundamentale ale formației mele, Montaigne, Nietzsche, Voltaire (nu atât Voltaire, cât Candide), am înțeles lucruri care-mi erau înainte mai mult ori mai puțin îndepărtate sau chiar indiferente. Nu aici e locul să evoc etapele acestei reevaluări și întoarceri la izvorul divin al vieții. Destul că, într-un sfârșit de septembrie, la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și brutal spulberate, fără nici o putință de resemnare, „senină” sau nu ; se vede asta din gravitatea și vehemența poetului (a „discursului”, cum se zice azi și cum, aici, se și nimerește). El își păstrase până târziu o credință semeață și candidă în triumful poeziei (cu P mare), al artei, al moralei greierului. Arbora credința aceasta ca un panaș, așa cum arbora Don Quijote credința în triumful cavalerismului rătăcitor, în frumusețea Dulcineei și în „istoricitatea” lui Amadis de Gaula. Dar poate că, totuși, „formica
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
acesta va fi primit cu interes și că voi putea transmite măcar o parte din întâmplările traumatizante pe care valul primejdios al istoriei le-a aruncat asupra generației Labiș, așa cum pe drept cuvânt a fost numită acea grupare de tineri candizi și vulnerabili din care am făcut parte. Conștiința m-a obligat s-o fac: să dezvălui, în calitate de martor, pedepsit apoi, tot ce știam despre destinul poetului, despre mărturisirile lui. Nu am intenționat să lezez pe cineva. Am scris cu multe
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Luigi Adami. Un tânăr seminarist, cunoscut familiar cu numele de Gigio, pentru a nu-l confunda cu sacristanul care se chema și el tot Luigi. Încă de la prima întâlnire, avută în februarie 1907, don Calabria a înțeles că acel suflet candid putea să devină un optim educator: și a început să-l formeze spiritual. Obișnuia să-i repete: «Domnul m-a trimis aici, la San Benedetto, anume pentru tine». Luigi Adami s-a născut la Verona pe 17 martie 1891, dintr-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ai Divinei Providențe. Domnul și-a pus sigiliul divin. Deo gratias, Deo gratias, Deo gratias». Totul bine: bucurie mare, chipuri zâmbitoare, îmbrățișări pline de afecțiune. Afară ninge. O pictură albă și moale ascunde și netezește orice asperitate, sub mantia-i candidă. În ziua următoare, 12 februarie, după ce a trăit o noapte neliniștită, episcopul cere să fie chemat don Luigi Pedrollo. Îi spune că trebuie să revadă unele articole despre frații laici, pentru că sunt contrare Sfintelor Canoane. Pe de altă parte, anunțul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
venit să fie slujit, ci să slujească... Iar, acest biet preot care vă vorbește, priviți-l ca pe centrul vostru, care vă unește și vă dirijează; să aveți în el cea mai mare încredere, ca fiii în tatăl. Expuneți-i candid frământările voastre, aspirațiile voastre, dorințele voastre... și apoi fiți liniștiți și calmi e ceea ce el vă spune din partea lui Dumnezeu». Preoții tineri, mulți dintre ei în bună credință și victime ale lipsei de experiență și a unui radicalism tineresc oscilant
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu și-a atins scopul, dar textul a fost citit atât de monseniorul Montini cât și de Pius XII (1939-1958). Cele două personalități eminente or fi zâmbit de bunăvoință și de speranță citind invitația presantă la unitate, adresată de sfântul candid veronez. Dar don Calabria nu s-a pierdut de suflet: a prezentat această idee părintelui Paolo Manna, fondatorul Unione Missionaria del Clero (Uniunea Misionară a Clerului) și cardinalului Lavitrano. Zadarnic. Nu m-aș fi simțit liniștit pe patul morții dacă
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și înflăcărat de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele. Un adevărat apostol misionar: doctorul Attilio Riccardi. Tânărul medic se formase spiritual în Acțiunea Catolică juvenilă din Forlì și, mai apoi, în FUCI (Federația Universitară Catolică Italiană) de la Bologna. Un suflet candid, entuziast, care încă de tânăr și-a cultivat pasiunea misionară. Orientarea studiilor sale universitare a fost isprăvită în direcția viitoarei sale alegeri de viață. S-a licențiat cu nota maximă, cu o teză originală: Le malattie dei missionari e i
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ne rugăm ca să ajungă Providența... Ai nevoie de Providență?... A ajuns Providența». Așa cum spunea Catehismul care circula în acel timp, divina Providență e cea care susține totul și pe toți: firul ierbii și stejarul bătrân, floricica de pe câmpie și crinul candid, minusculul colibri și vulturul maiestuos. Desigur, Providență este și inteligența, voința, străduința, tehnica, știința aplicată. Providență este «capul pe gât și brațele noastre! Dar atunci când se vorbește despre Providență în instituții de caritate ca a noastră, acestui cuvânt i se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
l-a numărat printre copiii ei, pe „fiul hoinarei“, adoptat de-al ei Giovanni, și apoi al doilea... al treilea... Ne-am amintit de femeia scundă din popor, Masina, chemată la cinstea de a sluji fără plată, slujitoarea săracilor. Episoade candide și detalii aparte ni se desprindeau lent de pe buze, cu mâhnirea că se pierdeau în gol. El, declinant spre sfârșit, rămânea în ascultarea izvoarelor. Dintr-odată, don Giovanni a avut o tresărire, apoi o respirare greoaie, apoi o lungă suspendare
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
furat de-o visare... Spre Meka se duce cu gândul mereu, Și-n fața dorinței - ce este dispare - Iar el e emirul, și toate le are. Spre bătrânețe poetul vede lumea descărnată, redusă la esențe și sunete. Elogiază harpele, nestematele, candizii nenufari și în general florile. Sufletul lui cântă ca duhurile din Paradis: Clar azur și soare de-aur este inima mea toată, Și pe când rămâne corpul sub destinul cunoscut Peste sufletu-n urcare este greu ca să mai poată Să apese-amărăciunea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu aceleași enormități, realisme fantastice și monstruozități. Jurnalul scriitorului român e și el o "legendă a secolelor" proiectată în spațiu, în care se caută antideluvianul, biblicul, barbaria jovială, mirificul și grotescul. Se cultivă antiteza crudă. Omul e sau cu picioarele candide, sau fabulos de murdar, lucrurile sunt peste orice măsură vechi, un covrig uscat e "fosil", o cutie de sardele alterate, o piesă arheologică, purtând "toate semnele caracteristice și distinctive ale unei adânci antichități". Jegul ciobanilor ia proporții mitice. Un băietan
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de științe. Între colaboratori se remarcă, la capitolul istorie: Axente Banciu, Sextil Pușcariu, Aurel A. Mureșianu, Constantin Lacea, Octavian Giurgiu, Ioan Prișcu, Augustin Maior, N. Popea, Ioan Lupaș, Ernest Bernea, Elie Dăianu, Ion Moga, Horia Teculescu, N. Iorga, Onisifor Ghibu, Candid Mușlea, Carol Göllner ș.a. Preocupările lor se îndreaptă spre momentele importante ale istoriei României și a Ardealului. Interesante sunt portretele dedicate unor înaintași: Aurel C. Popovici, Alexandru Mocioni, Aurel Ciortea, Zaharia Boiu, Amos Frâncu, Alexandru I. Lapedatu. În alte științe
ŢARA BARSEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290061_a_291390]
-
combinații lexicale, metaforice. SCRIERI: Istoriia beserecei Șcheilor Brașovului, îngr. și pref. Sterie Stinghe, Brașov, 1899; ed. (Istoria sfintei besereci a Șcheilor Brașovului), îngr. și introd. Octavian Șchiau și Livia Bot, București, 1969. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 130-134; Candid C. Mușlea, O dinastie de preoți și protopopi Radu Tempea, Brașov, 1939, 14-41; Ioachim Crăciun, Cronicile românești ale Transilvaniei și Banatului, AIN, 1958-1959; Ist. lit., I, 619-620; Cărturari brașoveni, 215-216; Dicț. lit. 1900, 845-846; Mazilu, Vocația, 107-108; Păcurariu, Dicț. teolog
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
terminologii gramaticale, încercând să creeze echivalente românești. SCRIERI: Gramatică românească, Sibiu, 1797. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, București, 1895, 125-129; Romulus Ionașcu, Gramaticii români, Iași, 1914, 45-53; Densusianu, Lit. rom., I, 79-81; Iorga, Ist. lit., III, 160-163, 294-297; Candid C. Mușlea, O dinastie de preoți și protopopi Radu Tempea, Brașov, 1939, 48-77; Popovici, Studii, I, 263-266; Piru, Ist. lit., II, 144-145; Ist. lit., II, 109-111; Ivașcu, Ist. lit., I, 321; Gavril Istrate, Limba română literară, București, 1970, 37-38, 44-63
TEMPEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290129_a_291458]
-
bărbat? Puțin probabil. Și-atunci, în absența comparației, mai poate fi înțeleasă, cum vrea el, cealaltă „poezie a lucrurilor”? *Dimineață, la serviciu, am adnotat ultima cuvîntare a Tovarășului cu următorul citat din Voltaire: „- Ce înseamnă optimism?, întreabă Cacambo. - Vai!, spuse Candid, înseamnă să afirmi cu înverșunare că toate sînt bune atunci cînd îți merge rău”. După-amiază, acasă, am adăugat și prima parte a unei reflecții a lui Bernanos pe aceeași temă: „L’optimiste est un imbécile heureuxî” *„De la o vreme - mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
curând „estet” al generației În blugi. După-amiaza tulbure, când Madi mă invitase la ea, În Drumul Taberei, și mi-a „gătit”, cu drăgălășenie, bucate greu de găsit pe vremea aceea În România și m-a fermecat cu surprinzătoarea ei pisiceală candidă și lascivă. Noaptea când a rămas să doarmă la noi, pe canapeaua din „camera mare”, după ce pălăvrăgeala nocturnă cu vodcă și interjecții se prelungise dincolo de ora fantomelor. Seara la restaurantul din colțul blocului Unic, la mijlocul anilor ’80, urmăriți la masa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
recunosc) a o opera decât - mărturisesc rușinat - abia În... 1991!!! Nu este Întâmplător că, În pofida firii mele mai curând retrase și retractile, am fost, deși deja departe de țară, din nou eroul unui scandal de proporții, În 1992. Simetrii semnificative... Candida mea interogație la Eliade mi-a adus delicioase injurii În presa română, liberă de data asta de tutela Direcției Presei. Dacă drăgălașa noastră amică numită România Mare m-a calificat, brutal și imprevizibil, drept „trădător”, „Domnul Gunoi”, „Piticul de la Ierusalim
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Frumusețe. Cu firesc dezgust și justificată spaimă, refuzate. Cele două excelente volume memorialistice ale prietenului său de-o viață, Nicolae Balotă, autentifică În Caietul albastru fascinanta forță „negativă” a frumuseții ca pavăză contra degradării, ca reacție dezgustată, ireconciliabilă, chiar dacă și candidă, aeriană, luminoasă, mozartiană, adolescentină, contra mediocrității agresive, a prolificelor ei tertipuri și toxine. Un oricât de lung citat nu pare prea lung: „Marii profeți ai sfârșitului de ev: Marx, Nietzsche, Kierkegaard, Dostoievski, Freud, ca și epigonii lor literari sau filosofi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]