6,257 matches
-
duc la Brătescu- Voinești, mai sigur decât la oricare alt prozator român. Descoperirea scrisorilor lui Mateiu către Boicescu, așa de lipsite de reținere, adevărate modele de șarjă anti-moralistică, nu se poate să nu dea de gândit celui care a citit Canonul cuconului Dinu Matraca, proza cea mai licențioasă iscălită de vreun scriitor până la Brătescu- Voinești, revelează și umorul la acest scriitor mai complex decât se crede; bonomia și acel haz câteodată chiar trist îl caracterizaseră încă de la începuturile sale literare. Avantajul
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
de delicatețe calofilă, care atrage mai mult decît ideile pe care le exprimă. În schimb, ideile sunt previzibile și cu totul cuminți, dată fiind matca moralizatoare a cărții: cînd scrii minieseuri pe teme etice, riscul de a sta sub un canon convenabil dictat de moda epocii e foarte mare, drept care volumul aduce cu o analectă în paginile căreia au fost adunate trăsăturile de rutină ale unor probleme uzate de timp. Cine scrie despre curaj sau libertate, dacă nu e înzestrat cu
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
despre o zvîrcolire spirituală, ci ele sînt chiar zvîrcolirea. Nu există o viața privată a lui Nietzsche, ci doar o viață închinată operei. În afara cărților, Nietzsche e inexistent, de aceea cea mai mare greșeală este să-i interpretezi opera după canon biografic, așa cum face de pildă Lou Andreas Salomé, femeia pe care filosoful a cerut-o odată în căsătorie. Sub unghiul detaliilor concrete, viața filologului școlit la Pforta e de o sărăcie searbădă și nespectaculoasă, influența omului fiind insignifiantă în epocă
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
o familie de italieni, și s-a remarcat prin poziții teologice conservatoare. El a condamnat avortul, eutanasia, homosexualitatea și a pledat pentru justiție socială, scrie rtv.net. Cardinalul Jorge Bergoglio a avut poziții împotriva avortului și eutanasiei, condamnând homosexualitatea, conform canoanelor apostolice, deși afirmă că persoanele homosexuale trebuie respectate ca toate celelalte. Bergoglio s-a opus legalizării căsătoriilor persoanelor de același sex în Argentina. Cine este Jorge Mario Bergoglio, cel de-al 266-lea Papă ales pe tronul Sf. Petru de la
Papa Francisc I, împotriva homosexualității, avortului și eutanasiei by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/56643_a_57968]
-
că implicarea comandourile de poliție în procedurile de tortură au intrat în cunoștința oamenilor din Irak când victimele erau arătate ca într-o paradă în fața telespectatorilor programului TV numit "Terorismul în mâinile Justiției". Centrele de detenție cumpărau camere de filmat Canon, cumpărate din fonduri americane, cu care filmau deținuții și îi arătau la showul de televiziune. Când spectacolul acesta a început să-i ofenseze pe irakieni, Samari își amintește că era în casa generalului Adnan Thabit - șeful comdandourilor speciale - când Petraeus
Dezvăluiri explozive: Gen. Petraeus, implicat în torturile din Irak by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56686_a_58011]
-
ci începea să devină o revistă bătrânicioasă și osificată, în care literatura autentică își făcea tot mai rar apariția. Capitolul de Schițe și nuvele ne oferă, cu toate acestea, și o mică surpriză, dacă pot spune așa. Este vorba despre Canonul comisului Dinu Matraca, apărut tot în Convorbiri literare, în 1942: un text care, fără să aibă cine știe ce virtuți estetice, pare a contrazice profilul de scriitor „moralizator” cu care I. Al. Brătescu- Voinești a intrat în posteritate, în special după ce s-
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
mănăstire a unui tânăr comis, care-i mărturisește confesorului că s-a făcut vinovat de un dublu incest și de sodomie, păcătuind trupește, pe rând, cu mama vitregă, cu sora vitregă și cu unchiul. Deloc moralizator, confesorul îi dă drept canon să își dezlege clopoțeii de la opinci (meniți să prevină insectele și șerpii, ca să nu îi calce în picioare) și să îi lege de un alt mădular... N-aș exagera importanța acestui text și în nici un caz nu aș avansa ideea
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
creatoare. La drept vorbind, oricine scrie cu gîndul de a culege reacții prielnice știe că motivațiile lui nu sunt defel caste. Dimitrie Bejan e om al harului, deci un spirit rupt de condiția zămislirii frumoase. A-i citi cărțile în canon estetic înseamnă a le supune unui tipar sub care ele nu pot încăpea. Esteticul își are rostul numai atunci cînd, pus în fața unei ficțiuni narative, ți se cere distanță critică, adică simț discriminator în prefirarea unei emoții. Dar cînd în
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
gura nu cunoaște istov. Mai degrabă un ecou al părerilor din popor despre cinul lui, un soi de Ștefan Apetrei în sutană, Popa Duhu e mai mult învățătorul de oameni înarmat cu un bun-simț ager, decât robul ierarhiilor și-al canoanelor. Că opțiunea lui nu-l pricopsește, se-nțelege. Însă nu asta-i lipsește acestui radical ale cărui pilde frig multe obraze. Popa Duhu nu cunoaște nici o formă de complicitate. Și când destinul îi dă, în fine, un loc în sistem
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
Răzvan Voncu În sfârșit, Leonid Dimov, unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului XX, are parte de o ediție critică. Una îndelung așteptată, întrucât repoziționarea scriitorului în canon, la nivelul de vârf, produsă imediat după 1989, avea nevoie de o ediție a cărei organizare interioară să susțină această repoziționare și să ofere o nouă înțelegere a operei. Cel care și-a asumat dificila misiune de a o alcătui
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
să ofere o nouă înțelegere a operei. Cel care și-a asumat dificila misiune de a o alcătui este criticul și profesorul Ion Bogdan Lefter. Nici nu se putea găsi cineva mai potrivit: implicat încă din anii ’80 în reconfigurarea canonului literar postbelic și în exegeza dimoviană, criticul este, probabil, cel mai bun cunoscător al poeziei lui Dimov, ca și al întregului context al filiației ce se stabilește, în anii ’80, între aceasta și creația unora dintre componenții Cenaclului de Luni
Leonid Dimov în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5810_a_7135]
-
greu să ștergi cu buretele tot ceea ce Barthes echivalează cu teoria literară dură, cu rațiocinarea aparent abstractă, cu reflecția masochistă. Cred că, dincolo de scriitură, acest stil barthesian și, mai larg, francez nu mai are astăzi mulți sorți de trecere în canonul world literature. David Damrosch, recent invitat la Literele bucureștene pentru a fi distins cu titlul de Doctor Honoris Causa, vorbește, în cartea care l-a consacrat (What is world literature?, Princeton, 2003), despre Barthes din unghi strict etnologic, ca despre
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
în duh, tonul prăbușindu-se de îndată ce exegetul ia cîrma comentariilor, sufocîndu-le sub inerția formulelor previzibile. Invariabil, interpretarea în marginea textului scade textul, acoperindu-l de patina unor șabloane fioroase, care te lecuiesc de dorința de a-ți rafina viața prin canoane filosofice. Sînt cărți care apar numai spre a mîngîia vanitatea autorilor lor, Filosofia lui Eugeniu Sperantia. Cinci studii analitice făcînd parte din această categorie.
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
Eugen Negrici s-a adresat mereu tinerilor, povestea sa fiind oferită ca exemplu pentru a nu abandona un drum după prima nereușită. De asemenea, Eugen Negrici a părut oarecum contrariat de faptul că tinerii nu mai sunt combativi și acceptă canoanele fără a avea nicio reacție. Prezentat de Andrei Bodiu drept un critic cu sistem, tocmai datorită faptului că abordează două perioade ale literaturii române aflate la poli opuși: literatura română veche și literatura română contempornă, ca fiind extrem de exigent, fără
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
mult sute, de exemplare, atinge, în plină epocă de decădere a lecturii, niște cifre de vânzări absolut năucitoare. Trivializarea suprarealismului? Nicidecum: evoluția firească a gustului literar, care a făcut ca și această poezie, scrisă pentru mai târziu, să intre în canon, ba chiar să reprezinte latura cea mai dinamică a acestuia. Suprarealiștii au făcut, de fapt, un pariu conștient cu posteritatea, căci autorul Jurnalului de sex îi spunea lui Sașa Pană, în 1932: „Sașa, o să vină o zi - nu știu când
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
atracție culturală. Cînd acest lucru se petrece, ideea stîrnește emulație, iar rezultatul emulației e un cîmp de tensiune care adună la un loc mai mulți tineri înclinați a se supune constrîngerilor ei. Dar meritul emulației nu e al ideii sub canonul căreia s-au strîns tinerii, ci al persoanei care a reușit s-o întruchipeze, dovadă că filozofia nu e dispută de abstracțiuni seci, ci înfruntare drastică între persoane vii. Judecat după emulația pe care a răspîndit-o în generațiile care s-
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
curând arhiva revistei, așa că știu ce spun), ea a părăsit rubrica după numai trei ani de exercițiu săptămânal, neputându-se împăca cu obligația conjuncturală de a râvni puterea simbolică. Asemănător e cazul lui Ion Manolescu. Reunite în Benzile desenate și canonul postmodern, articolele sale depun, la rândul lor, mărturie asupra excelentului nivel intelectual al revuisticii noastre din anii nouăzeci. Grupate în patru secțiuni (Imagini ale culturii populare, Benzi desenate &desene animate, Noul canon și Cronici postmoderne), acestea reprezintă în fond o
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
lui Ion Manolescu. Reunite în Benzile desenate și canonul postmodern, articolele sale depun, la rândul lor, mărturie asupra excelentului nivel intelectual al revuisticii noastre din anii nouăzeci. Grupate în patru secțiuni (Imagini ale culturii populare, Benzi desenate &desene animate, Noul canon și Cronici postmoderne), acestea reprezintă în fond o remarcabilă serie de eseuri-manifest. Noțiunea poate suna contradictoriu. Dar e singura care acoperă complet ambele direcții pentru care autorul se arată disponibil. Pe de-o parte, Ion Manolescu e informat, logic, mobil
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
posibilitatea unei dezbateri cultivate.” (p. 136) Citatele sunt elocvente, și din punctul acesta de vedere Ion Manolescu nu poate fi contrazis. Nu știu însă, cu toată subtilitatea raționamentului său, cât de întemeiată e încercarea de a integra BD-ul în canonul literar. (Personal, privesc intenția aceasta mai degrabă ca pe un pariu ludic al autorului, pariu care vizează, în primul rând, detensionarea criteriilor canonice.) Întregul eseu pare un foarte inteligent joc de strategie culturală. Ion Manolescu l-a construit impecabil. Are
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
culturală. Ion Manolescu l-a construit impecabil. Are răspuns pentru orice obiecție. Citiți-l și, în ciuda tuturor aparențelor, veți vedea cât de greu e să-i găsiți fisuri. Acesta e numai un posibil decupaj din articolele volumului Benzile desenate și canonul postmodern. El lasă, vrând-nevrând, pe dinafară câteva eseuri critice, nu toate convingătoare, dar, toate, foarte interesante. Le enumăr doar premisele, cât să vă faceți o idee: despre incorectitudinea politică a lui Creangă, oarecum în siajul celui al lui Valeriu Cristea
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
le-a putut scăpa manierismul majorității. În ciuda fineții neobișnuite a fondului și a detaliilor, ca și a senzualității nudurilor, chipurile de Sfinte sunt în general lipsite de expresivitate, unele chiar tâmpe, la fel cu acelea ale pruncilor-îngerași. Pictorul urma fidel canonul. Se abătea întrucâtva de la el când picta trupuri. În materie de nuduri feminine, e un inovator. Desigur, nu doar din acest motiv sau, mai bine zis, nu în primul rând, toate afișele care prezintă retrospectiva pariziană reproduc nuduri. Latura sacră
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
a dotat pe Sfinte și pe Martire capete pe al căror chip nu se citește nici o spiritualitate. În cazul unor bărbați celebri în Europa secolelor XV-XVI, nu se va mai fi simțit obligat la respectarea, fie și pe jumătate a canonului. Mai ales că era vorba, între alți portretizați, de însuși creatorul protestantismului, de care sociologii viitorului vor lega apariția pe scena istoriei a profanei burghezii. Emancipând portretistica masculină, Cranach nu era gata să aplice același tratament și celei feminine. Pentru
Sacru și profan by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5629_a_6954]
-
a unor jazzmeni de talia lui Paquito D’Rivera, Arturo Sandoval, Gonzalo Rubalcaba, Omar Sosa ș.a. Efectueză turnee periplanetare. Conduce, la Havana, cel mai important festival de jazz din America Latină. E unul dintre puținii jazzmeni din afara patriei jazzului acceptați în „canonul” celor mai influente personalități, impus de empireul critic al revistei „Down Beat”. Octetul prezent la Sibiu a declanșat asupra spectatorilor un turbion de ritmuri, policromii sonore, savuroase improvizații, unisoane incendiare, o mixtură muzicală în consonanță cu energetismul debordând de senzualitate
Măsurând timp și viață prin jazz by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5474_a_6799]
-
ajung să conteste orice noutate în textele aviceniene. Totuși, atât în Cartea vindecării, cât și în Cartea îndrumărilor și observațiilor (Kitab al- Isharat wa-l-Tanbihat), sau în Cartea salvării (Psihologia lui Ibn Șină), ca să nu mai vorbim de enciclopedia să medicală, Canonul medicinei (în care îl continuă pe Galenus și îl precede pe Paracelsus), sau de „epistolele orientale” (tratatele abundând în alegorii de origine persana și indiană), Ibn Șină aduce, incontestabil, destule elemente noi. De exemplu, Averroes afirmă că denumirea de „ființă
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
deloc unul ușor. Creația acestui artist de stirpe renascentistă a avut la noi un impact major asupra artei, dar și a culturii românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, constituind un factor decisiv care a impus schimbarea de canon. Un mod de a măsura notorietatea unui creator este, prestigiul de care se bucură în posteritate, iar în ceea ce-l privește pe Iancu, dacă locul său în arta universală a fost oarecum stabilit, nu același lucru îl putem afirma despre
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]