2,040 matches
-
animal Așa cum am mai arătat, la viteze mici de curgere, straturile de lichid se deplasează paralel unele față de altele, deci lichidul are o curgere laminară. Curgerea laminară se întîlnește în cazul tuburilor având raza mică, așa cum sunt de exemplu vasele capilare. Dacă viteza de curgere a lichidului vâscos depășește o anumită valoare, numită valoare critică, (sau secțiunea tubului se mărește), curgerea laminară devine instabilă, transformându-se în curgere turbulentă, când apar vârtejuri în fluid. Pentru caracterizarea regimurilor de curgere laminară și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
decît cea a lichidului interstițial. Presiunea osmotică efectivă reprezintă diferența dintre presiunea osmotică a plasmei și cea a lichidului interstițial. și are valoarea de circa 22 torri. Ca urmare există o tendință ca apa să difuzeze din țesuturi spre lumenul capilar. Datorită contracției inimii se produce o presiune hidrostatică care variază de la un punct la altul în sistemul cardiovascular. Presiunea sanguină arterială este determinată de un grup de factori cum sunt: • forța de contracție a inimii; • rezistența vaselor de sânge; • elasticitatea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
pozitivă sau negativă. Dacă: p∆ > 0 fenomenul se numește ultrafiltrare și se produce un transport de lichid dinspre lumenul vascular spre spațiul interstițial < 0 fenomenul se numește reabsorbție și are loc un transport de lichid dinspre spațiul interstițial spre lumenul capilar. De exemplu în porțiunea arterială a capilarelor pentru om: sap =35 - 5 =29 torri și = 29 - 22 = 7 torri Deci aici are loc un proces de ultrafiltrare. In regiunea venoasă svp =12 - 5 = 7 torri = 7 - 22 = -15 tori Ca
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se produc în următoarele cazuri: 1) scăderea concentrației albuminelor plasmatice sub 2,5% sau a proteinelor totale sub 5,5% , ceeace face ca plπ să scadă sub cea a lichidului interstițial, ceeace produce transportul micromoleculelor și a apei de la lumenul capilar spre interstițiile tisulare. 2) inaniție severă, cînd concentrația proteinelor scade de asemenea foarte mult 3) nefrita, cînd proteinele plasmatice sunt secretate în urină, proteinele sanguine fiind eliminate scăzând în acest fel și presiunea determinată de acestea 4) permeabilizarea membranei capilarelor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
se leagă de un receptor specific, formează un complex care este absorbit de citoplasmă Exocitoza se realizează prin fuziunea unor vezicule din citoplasmă cu membrana și conținutul din vezicule este eliminat în exterior. Transcitoza realizează transportul macromoleculelor prin celulele endoteliului capilar. G.E. Palade a observat la microscopul electronic în citoplasma celulelor endoteliale vezicule ce traversează celulele, sugerând rolul veziculelor în transportul macromoleculelor din plasmă în afara patului vascular. II.2.3. Transportul pasiv II.2.3.1.Difuzia simplă In cazul membranelor
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
diviziunii celulare. In sfârșit, la doze mari de radiații, apare moartea celulară imediată sau întârziată. Dozele puternice de radiații produc la om și la mamifere edeme tisulare care apar datorită acumulării apei în spațiul extracelular. De asemenea se produc leziuni capilare datorită scăderii volumului plasmei ca urmare a creșterii permeabilității vaselor sangvine. V.2.8. Efectul radiațiilor ionizante asupra diferitelor organe Inima și vasele mari de sânge sunt rezistente la radiații, atât funcțional cât și morfologic, pe când capilarele sunt afectate, prezintând
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
proprii, având tendința de a lua forma vasului sub acțiunea forței gravitaționale. Suprafața liberă a lichidului este perpendiculară pe direcția forței gravitaționale. Observație: în stare de imponderabilitate (ex. în spațiu, în absența gravitației) lichidele iau formă sferică. Sub acțiunea forțelor capilare, suprafața liberă a lichidelor se curbează (fig. 1.2.). Figura 1.2. Fenomene de capilaritate Asemănările între lichide și gaze sunt lipsa formei proprii și mișcarea haotică a moleculelor datorată agitației termice. Asemănările între lichide și solide sunt existența unei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și faza mobilă este introdusă în tub cu ajutorul presiunii sau a greutății proprii. În contrast, cromatografia plană folosește o fază staționară care este depusă pe o suprafață plană sau în hârtie. Faza mobilă se deplasează prin faza staționară datorită acțiunii capilare sau a greutății. Cromatografia de adsorbție utilizează o fază staționară solidă și o fază mobilă care este un lichid sau un gaz. Solutul poate fi adsorbit la suprafața particulelor solide, unde echilibrul dintre starea adsorbită și soluție produce separarea moleculelor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Coloanele cromatografice de separare sunt confecționate din tuburi de metal, sticlă sau material plastic. Pentru temperaturi mai mari de lucru se folosesc coloane din sticlă de borosilicat. Eficacitatea coloanelor este legată direct de dimensiunile folosite (diametru, lungime), fiind recomandate coloanele capilare. Lungimea coloanei este variabilă în funcție de complexitatea amestecului de separat. Lungimea coloanelor cu umplutură variază între 2 și 4 m, iar cele capilare între 30 și 200 m, fiind dispuse în general sub formă de spirală. În figura 7.6. este
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
deși acest tip de adsorbție poate avea loc și la temperaturi joase. Mărimea ce caracterizează adsorbția este coeficientul de adsorbție, definit ca raportul dintre cantitatea de adsorbat x și unitatea de suprafață a adsorbantului S. Adsorbanții uzuali sunt fie sisteme capilare, fie pulberi-suspensii a căror suprafață este neomogenă, deosebindu-se esențial de suprafața „netedă” a lichidelor. La lichide, suprafața geometrică va coincide cu cea reală. La adsorbanții solizi, suprafața reală este întotdeauna cu mult mai mare decât cea geometrică. De aceea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
variază în limite foarte largi; unele sunt vizibile cu ochiul liber, în timp ce altele se pot apropia de dimensiunile moleculare. De aceea este normal să admitem că în prezența vaporilor unor substanțe, în porii adsorbantului se poate produce fenomenul de condensare capilară. În realitate, acest fenomen intervine alături de cel de adsorbție. Când adsorbantul este pus în contact cu un gaz, la presiuni de echilibru coborâte, pe suprafața capilarelor se formează stratul de adsorbție. Trebuie remarcat că numai în primul strat se petrece
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se obține o curbă care prezintă pe porțiunea inițială mersul izotermei de adsorbție, iar la presiuni ridicate, curba prezintă o ascensiune care se accentuează până în apropierea valorii presiunii vaporilor saturați, p0 (fig. 1.4.). În acest domeniu se produce condensarea capilară. Acest fenomen explică creșterea rapidă a cantității de vapori ce umplu porii adsorbantului. La presiuni relativ mici se vor umple capilarele înguste, iar pe măsură ce presiunea are valori mai mari, porii mai largi. AB - izotermă de adsorbție; BC - curbă condensare capilară
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
capilară. Acest fenomen explică creșterea rapidă a cantității de vapori ce umplu porii adsorbantului. La presiuni relativ mici se vor umple capilarele înguste, iar pe măsură ce presiunea are valori mai mari, porii mai largi. AB - izotermă de adsorbție; BC - curbă condensare capilară Acest tip de izotermă permite studiul structurii poroase a diferitelor corpuri, fapt important în practică, de exemplu în cazul catalizatorilor. O exprimare cantitativă a procesului de adsorbție se poate face printr-o ecuație empirică propusă de Boedeker și apoi de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Foarte accentuat se produce acest efect în cazul sedimentării aerosolilor. 2.5.3.3. Electroosmoza Electroosmoza reprezintă difuzia mediului de dispersie printr-o membrană semipermeabilă, sub influența curentului electric (sub acțiunea unui câmp electric). Considerând că membrana este un sistem capilar, suprafața capilarelor se încarcă electric fie datorită unei ionizări superficiale, fie adsorbției de ioni, semnul sarcinilor depinzând de natura materialului. Fig. 2.11. Aparat Quist-Washburn 145 Pe suprafața încărcată electric a capilarului, ionii din stratul difuz vor fi atrași de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
aceeași concentrație, ca la cei liofobi, iar migrarea electroforetică poate să dispară complet la unii coloizi ai unor compuși macromoleculari neutri, nepolari. În schimb, mișcarea browniană și difuzia termică au loc la fel de intens ca și la coloizii liofobi, iar activitatea capilară, presiunea osmotică și vâscozitatea pot lua valori mult mai mari, caracteristice soluțiilor de macromolecule. 152 2.7.1.1. Clasificarea coloizilor macromoleculari Pentru a explica diferitele comportări ale produșilor macromoleculari, Staudinger propune o clasificare a acestora după mai multe criterii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
soluțiilor de săpun, prin care acestea se deosebesc de toate celelalte soluții coloidale, este acțiunea lor de spălare (acțiunea detergentă) și capacitatea de dispersare (solubilizare) a altor substanțe. 2.7.2.1. Clasificarea coloizilor de asociație 157 Coloizii de asociație capilar activi, numiți în tehnică și agenți activi de suprafață (AAS) sau surfactanți, se pot împărți în două grupe principale: 1. electrolitici sau polielectroliți de asociație 2. neelectrolitici sau neionici. Polielectroliții de asociație pot fi la rândul lor: a) anionici: săpunuri
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
grași, ca: C12H25O-CH2-CH2-(O-CH2-CH2)-O-CH2-CH2-OH; poligliceril esterii acizilor grași (sau esterii gliceridelor condensate); esterii zaharozei cu acizi grași. S-a constatat că acești compuși prezintă aceleași proprietăți speciale pe care le au și ceilalți agenți activi de suprafață: solubilitate, activitate capilară și fenomene de structurare datorate liofilizării sau liofobizării. Legătura dintre moleculele polietilen-oxidului și moleculele apei se face prin grupele eterice ale acestuia. Prin ridicarea temperaturii, aceste legături se distrug și produsul devine hidrofob (sau lipofil), separându-se din soluție, care
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
astfel încât să apară bule de gaz noi care să le înlocuiască pe cele care se sparg, se numește spumă dinamică. După starea de agregare, putem avea spume lichide (propriu-zise) sau spume solide (bureți solizi), care fac parte din categoria sistemelor capilare. Acestea din urmă sunt folosite ca materiale de construcție sau materiale termo și fonoizolante. Metodele de preparare pentru spume implică fie dispersarea mecanică (agitare, barbotare), fie condensarea (dizolvarea gazului în lichid și apoi micșorarea solubilității lui), fie un procedeu specific
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de ras sau cea fixatoare pentru păr), în industria textilă, în vinificație, în stingerea incendiilor, în industria minieră (procedeul flotației cu spumă). 3.2. Sisteme coloidale solide Aceste sisteme disperse rezultă prin solidificarea coloizilor lichizi propriu-ziși. Se împart în sisteme capilare - cu o suprafață activă extinsă și sisteme compacte, fără suprafață activă. 3.2.1. Sisteme capilare Reprezintă cea mai studiată clasă de sisteme coloidale solide. Cuprinde gelurile, membranele și pulberile active. 3.2.1.1. Geluri Sunt sisteme disperse cu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
industria minieră (procedeul flotației cu spumă). 3.2. Sisteme coloidale solide Aceste sisteme disperse rezultă prin solidificarea coloizilor lichizi propriu-ziși. Se împart în sisteme capilare - cu o suprafață activă extinsă și sisteme compacte, fără suprafață activă. 3.2.1. Sisteme capilare Reprezintă cea mai studiată clasă de sisteme coloidale solide. Cuprinde gelurile, membranele și pulberile active. 3.2.1.1. Geluri Sunt sisteme disperse cu structură spațială, alcătuite din particule coloidale unite între ele prin legături fizice și uneori chimice. Gelurile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
folosit), ca suporturi inerte în metodele cromatografice și în electroforeză, în construcții, la consolidarea fundațiilor clădirilor, în cosmetică (săpunuri, geluri de duș, sau pentru păr etc.). 3.2.1.2. Membrane Sunt sisteme disperse laminare, având în general aceeași structură capilară ca și gelurile. Există membrane semipermeabile naturale (de exemplu membranele celulare) sau artificiale (celofan, colodiu, hârtie de pergament, ca membrane organice și porțelanul poros sau sticla spongioasă, ca membrane anorganice). O categorie deosebită de membrane semipermeabile nerigide este cea a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
înalți (cu grad mare de polimerizare). Ca aplicații, membranele se folosesc cel mai mult în domeniul biologiei, în industria chimică și electrochimică, farmaceutică și industria materialelor de construcții. 3.2.1.3. Pulberi Sunt sisteme disperse corpusculare, cu aceeași structură capilară ca a gelurilor sau membranelor. Ca exemple de astfel de sisteme, avem făina, amidonul, pudra, explozivii etc. Se caracterizează prin granulozitate (dimensiunile particulelor), distribuție statistică a particulelor și densitate. Densitatea pulberilor este de patru tipuri: în grămadă (netasată); volumetrică (prin
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
membranelor. Ca exemple de astfel de sisteme, avem făina, amidonul, pudra, explozivii etc. Se caracterizează prin granulozitate (dimensiunile particulelor), distribuție statistică a particulelor și densitate. Densitatea pulberilor este de patru tipuri: în grămadă (netasată); volumetrică (prin tasare); relativă (inclusiv porii capilari ai granulelor); absolută (a substanței de formează pulberea). Pulberile sunt de fapt geluri uscate și dispersate. Sunt folosite în coloane cu umplutură, în tehnici cromatografice sau de separare. Prin combinarea ceramicii pulberilor metalice cu ceramica oxizilor se formează o nouă
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Picăturile de ploaie ce cad liber au o formă elipsoidală datorită unui efect aerodinamic; în această formă, picătura de apă în cădere opune cea mai mică rezistență la trecerea prin aer. Atunci când un lichid se scurge lent printr-un tub capilar cu raza exterioară r, în momentul desprinderii unei picături, greutatea acesteia G este egală cu forța de susținere aplicată întregului său perimetru. Deoarece această forță raportată la unitatea de lungime a perimetrului este chiar tensiunea superficială σ, avem relația: Calculând
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
picături, când se scurge prin același orificiu de rază r, avem relația: Făcând raportul ultimelor două relații, obținem: nd nd Mod de lucru Stalagmometrul este un dispozitiv simplu, de forma unei pipete gradate, cu pereți groși, prevăzut cu un tub capilar la partea inferioară, șlefuit în așa fel încât să aibă o suprafață perpendiculară pe axa capilarei. Stalagmometrul bine spălat, degresat și uscat se așează în poziție verticală într-un stativ. Se aspiră în dispozitiv, cu ajutorul unei pompe de cauciuc, lichidul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]