1,577 matches
-
Acestea stau sub corolarul maximei eficiențe economice, încurajînd construirea tipizată<ref id=”1”>Zahariade, Arhitectura..., pp. 45-49.</ref>. Aceste direcții de construire se încadrează contextului mai larg al construirii orașului socialist. Discursul public în această direcție opunea orașul socialist celui capitalist, ca model al dezvoltării urbane. Noile forme de organizare trebuiau să corespundă omului nou al societății comuniste, în care inegalitățile sunt eliminate, forma urbană este adaptată noii forme umane. „Orașul socialist este astfel menit să glorifice colectivismul noii vieți în
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
mare. În abordările teoretice ale disparității Sud-Nord s-au conturat două mari perspective: cea capitalistă care vede partea bună a industrializării, considerând că Sudul a rămas în urmă, de asemeni crearea bogăției în Nord nu este considerat un aspect negativ, capitaliștii susțin că Sudul se poate dezvolta independent de Nord. O altă perspectivă este cea socialistă care consideră că prin imperialismul capitalist, țările Sudului au fost puternic afectate și blocate din dezvoltarea naturală. Iar mercantilismul „promovează ideea concentrării bogăției (ca element
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moşnianu () [Corola-publishinghouse/Science/366_a_623]
-
în ”Lupta zilnică” din 27 februarie 1915. Într-un alt articol, semnat în același ziar, din 14 ianuarie 1915, Ecaterina Arbore spunea că: ”vinovați de acest război nu sunt nici poporul german, nici cel francez, englez sau rus, ci numai capitaliștii acestor state”. Din 1916, când România va intra în război, alături de puterile Antantei, socialiștii vor organiza manifestații de protest, Ecaterina Arbore situându-se în primele rânduri. Moartea liderului Rusiei Sovietice, V. I . Lenin , n- o va lăsa indiferentă, publicând în
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
parlamentar Ideile lui V. I. Lenin, conducătorul statului sovietic, au fost preluate de socialiștii români, ca pe niște sloganuri, care trebuiau însușite și răspândite cât mai mult. Iată, unul dintre acestea, referitor la primul război mondial: ”Este un război al capitaliștilor, al marilor tâlhari care se ceartă între ei, căutând fiecare să capete cât mai multă pradă, să jefuaiscă cât mai multe țări , să asuprească și să subjuge cât mai multe națiuni”. În perioada neutralității (1914 - 1916), socialiștii români au participat
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
perspectivă, de nocivă și permanentă luptă de clasă, păturile mijlocii tot se vor reface și vor progresa, în două-trei generații, în condiții bineînțeles de continuitate, stabilitate socială și pace. procesul este, de fapt, ireversibil. Fiul activistului sau al securistului, devenit capitalist peste noapte, nu mai poate gândi țărănește și proletar, oricâtă origine socială sănătoasă ar avea. Gustul banului, independența economică, spiritul de concurență și de independență, riscul și investiția, cu toate seducțiile și pericolele lor, și multe altele, îi vor transforma
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
În abordările teoretice ale disparității Sud Nord s-au conturat două mari perspective: cea capitalistă care vede partea bună a industrializării, considerând că Sudul a rămas în urmă, de asemeni crearea bogăției în Nord nu este considerat un aspect negativ, capitaliștii susțin că Sudul se poate dezvolta independent de Nord. O altă perspectivă este cea socialistă care consideră că prin imperialismul capitalist, țările Sudului au fost puternic afectate și blocate din dezvoltarea naturală. Iar mercantilismul „promovează ideea concentrării bogăției Ăca element
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
și intervenții menite în mod expres să distragă atenția de la astfel de aspecte, să apere status quo-ul și să ne împiedice să imaginăm, să identificăm și să milităm pentru sisteme de organizare socială și politică mai bune decât cel liberal/capitalist 12. În lumina unor astfel de afirmații, David Runciman nu pare deloc nedrept sau exagerat atunci când citește realismul și ca doctrină potrivit căreia "filosofia politică s-a concentrat până în prezent pe probleme false (...) Ea este preocupată de dreptate, egalitate, echitate
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
din interes sau din ambiție. Vom înconjura guvernul nostru de o lume întreagă de economiști. Iată pentru ce științele economice sunt cele mai importante care trebuie să fie predate evreilor. Vom fi înconjurați de o pleiadă de bancheri, industriași, de capitaliști și mai ales de milionari, pentru că în definitiv totul se va decide prin cifre. Un anumit timp, până în momentul când vom putea fără primejdie să încredințăm posturile responsabile ale statelor noastre fraților noștri evrei, vom încredința aceste posturi unor indivizi
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
sus, fiindcă timpul ei a venit; ea este necesară ca chezășie de pace. Impozitul asupra omului sărac este o sămânță de revoluție și este dăunătoare pentru stat, care pierde un beneficiu mare umblând după foloase mici. Deosebit de aceasta, impozitul asupra capitaliștilor va micșora creșterea bogăției la persoanele particulare în mâinile cărora le-am concentrat actualmente pentru a cumpăni forța guvernamentală a creștinilor, adică finanțele statului. Un impozit progresiv va da un mult mai mare venit decât impozitul proporțional de astăzi, care
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
banii din circulație. Capitaluri enorme rămâneau în stagnare, sustrăgând banul statelor, care erau obligate de a se adresa acestor capitaluri pentru a avea bani. Acest împrumut încărca finanțele statelor prin plata dobânzilor: ele le aserveau capitalului. Concentrarea industriei în mâinile capitaliștilor, care au omorât mica industrie, a absorbit toate forțele poporului și în același timp și pe aceea a statului. Emisiunea actuală a banilor nu răspunde în general cifrei de consumație de om, și în consecință nu poate satisface toate trebuințele
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
peste chip, rămân în pagini de revistă. Semiparalizată în 1950, întrerupe orice activitate, dar continuă să țină un jurnal, început prin 1916-1917, până în vara lui 1953, nu cu mult înaintea dispariției. Construit pe un dublu conflict - între două clase sociale, capitaliștii și muncitorii, și între două confesiuni, cea creștină și cea mozaică -, romanul Rătăcire, plasat în mediul de afaceri evreiesc, o are ca protagonistă pe delicata domnișoară Amelia Wehren, imagine schematică, idealizată a bunătății duse la extrem, „unicul vis de dragoste
VRIONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
speranța de a pune mâna pe putere în afara oricărui principiu de legitimitate, de a o cuceri cu forța și a exercita prin teroare”. Astfel, începând din septembrie 1917, înainte chiar de a pune mâna pe putere, Lenin scrie apropo de capitaliști și de cei bogați în general: „Ghilotina nu era decât o sperietoare care îngenunchea rezistența activă. Acest lucru nu este de-ajuns. Noi trebuie să învingem rezistența lor pasivă. Nu trebuie doar să îngenunchem orice rezistență, oricare ar fi ea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mișcare organizată. Tipograful Recabarren, fondator al PC chilian, îl întruchipează pe bătrânul lider muncitoresc trecut la bolșevism* și ale cărui scrieri și discursuri au drept axă centrală o luptă de clasă de neîmpăcat dintre muncitorii din mine și fabrici și capitaliști. Această luptă, cu o puternică dimensiune sindicalist muncitorească nu are alt obiectiv decât revoluția socialistă. Julio Antonio Mella este primul exemplu al unui tip frecvent întâlnit în istoria socială a Americii Latine: studentul sau tânărul intelectual revoluționar care găsește în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sa critică, la Gracchus Babeuf, în 1975 - „această lege barbară dictată de capitaluri” - trebuie așteptată emergența revoluției industriale și a chestiunii sociale puse de condiția dezastruoasă a claselor muncitorești* pentru ca termenul „capitalist” să apară, în 1840, la Pierre Joseph Proudhon - „Capitaliștii [...] au plătit zilele de muncă ale muncitorilor” - la Pierre Leroux în 1854 - „această natură binefăcătoare este industria capitalistă” - iar apoi la Marx* în 1848 - „a fi capitalist, înseamnă a ocupa o poziție pur personală, ci și o poziție socială de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
englez W.M. Thackeray pare a fi utilizat primul cuvânt „capitalism” în sensul de deținere de capital. în Dicționarul limbii franceze din 1873, Littrî ignoră „capitalism” și trimite la scrierile lui Victor Riquetti de Mirabeau care stabilește o relație între „capitaliști” și „instrumentele muncii”, precum și la cele ale lui Jean-Baptiste Say, care vede în „capitalist” pe „cel care posedă un capital”. Până în 1848, comuniștii se focalizează mai ales asupra „proprietarilor” sau a celor „avuți”, după o logică a războiului între bogați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
știința capitalului”, Marx abandonează aspectul filosofic al alienării prin gândire pentru a reduce „iluzia” la mecanismele economice. Capitalul, al cărui prim volum este publicat în 1867, este considerat a ridica vălul de pe reproducția claselor sociale, distrugând astfel credințele împărtășite de capitalist și de muncitor, respectiv că profitul este remunerația normală a capitalului iar salariul - prețul muncii. Punând de acord teoria și practica, Marx vrea să aducă clasa exploatată la conștiința de sine pentru a transforma „starea lucrurilor” și a accelera distrugerea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-i ajunge și întrece pe sovietici, ale căror carențe, în special informatice și cibernetice, sunt din ce în ce mai camuflate și compensate prin plagierea organizată în Occident, prin intermediul unor puternice rețele de spionaj. Există un alt teritoiu, însă, pe care, pentru comuniști, incapacitatea capitaliștilor de a-și asigura dominația sistemului politic mulțumită superiorității lor tehnice este demonstrată, cel al lumii a treia, unde antiimperialismul*și luptele armate* - guerilleros latino-americani și africani sau combatanți vietnamezi - dovedesc ineficacitatea tehnicii occidentale în a pune stavilă unei mișcări
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Dacă Lenin a teoretizat, încă din 1903-1905, necesitatea violenței revoluționare sub formele ei cele mai largi, războiul din 1914, împingând violența militară la un nivel până atunci necunoscut, îl determină să-și radicalizeze concepția și să justifice prin „războiul” împotriva capitaliștilor generalizarea violenței revoluționare; transpunând această violență militară pe terenul politicii, Lenin va considera curând orice oponent față de voința sa drept un „dușman” sortit supunerii sau eliminării. De la Revoluția din Februarie 1917 la „Teroarea roșie” Dacă Revoluția din Februarie 1917 este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cea a „satelor Potemkin”, confecționate de la zero pentru practicanții turismului revoluționar*, reprezintă ocazia unei grandioase „utopizări” a URSS. Pe de o parte, un proletariat mitizat, angajat corp și suflet în construcție, pentru a înfăptui mai repede și mai bine decât capitaliștii americani: „Sub ochii noștri, munca omului e pe cale să creeze o nouă natură” (Ilin, Epopeea muncii moderne, 1932). De cealaltă, descrierea unei lumi ce va să vină, reperabilă înainte chiar de a exista: „Orașul socialist nu are stradă, are piețe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care s-a instaurat dominația monopolurilor și a capitalului financiar; în care exportul de capital a dobândit o importanță foarte mare; în care a început diviziunea lumii între câteva mari trusturi internaționale; în care împărțirea tuturor teritoriilor lumii între marii capitaliști a fost încheiată”8. În ochii marxiștilor, capitalismul este răul suprem, iar imperialismul doar manifestarea sa necesară sau probabilă. Avându-l ca principal reprezentant pe John A. Hobson 9, școala liberală este preocupată în mod special de imperialism, pe care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se îmbogăți. În timp ce marxiștii extremiști echivalează capitalismul cu imperialismul, iar moderații și discipolii lui Hobson văd în imperialism rezultatul deficiențelor din interiorul sistemului capitalist, pentru adepții teoriei „malefice” imperialismul și războiul în general nu reprezintă altceva decât o conspirație a capitaliștilor diabolici, în scopul obținerii unor câștiguri private. Critica teoriilor Sofisticate sau primitive, toate explicațiile istorice ale imperialismului nu trec examenul istoriei. Interpretarea economică a imperialismului ridică o experiență istorică limitată, fundamentată pe câteva cazuri izolate, la rangul de lege universală
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doreau ei era același lucru pe care îl dorește un magnat al industriei când încearcă să instaureze un „imperiu” industrial, achiziționând companii după companii până când ajunge să domine un sector într-o manieră monopolistă sau semimonopolistă. Ceea ce doresc imperialistul precapitalist, capitalistul imperialist și „imperialistul” capitalist este puterea, și nu câștigul economic. Magnatul nu este mai puțin atras de scopul său „imperialist”, de necesitatea economică sau de lăcomie decât era atras Napoleon I. Câștigul personal și soluționarea problemelor economice prin expansiunea imperialistă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
toți un beneficiu plăcut, un produs secundar bine-venit, dar nu ținta de care este atrasă frenezia capitalistă. Am ajuns la concluzia că imperialismul nu este determinat de economie, capitalistă sau de orice alt fel. Acum vom vedea că, per se, capitaliștii nu sunt imperialiști. Conform teoriilor economice, mai ales a celei „malefice”, capitalismul utilizează guvernele ca instrumente pentru instigarea politicilor imperialiste. Totuși, cazurile istorice citate în sprijinul interpretării demonstrează că, în majoritatea situațiilor, a existat relația inversă între oamenii de stat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt imperialiști. Conform teoriilor economice, mai ales a celei „malefice”, capitalismul utilizează guvernele ca instrumente pentru instigarea politicilor imperialiste. Totuși, cazurile istorice citate în sprijinul interpretării demonstrează că, în majoritatea situațiilor, a existat relația inversă între oamenii de stat și capitaliști. Politicile imperialiste erau în general concepute de guverne care îi chemau pe capitaliști pentru sprijinirea lor. Astfel, dovezile istorice indică primatul politicii asupra economiei și faptul că „domnia omului de finanțe... asupra politicii internaționale” este, într-adevăr, după cum spune profesorul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca instrumente pentru instigarea politicilor imperialiste. Totuși, cazurile istorice citate în sprijinul interpretării demonstrează că, în majoritatea situațiilor, a existat relația inversă între oamenii de stat și capitaliști. Politicile imperialiste erau în general concepute de guverne care îi chemau pe capitaliști pentru sprijinirea lor. Astfel, dovezile istorice indică primatul politicii asupra economiei și faptul că „domnia omului de finanțe... asupra politicii internaționale” este, într-adevăr, după cum spune profesorul Schumpeter, „o poveste jurnalistică, contrazicând aproape ilar faptele”11. Departe de a fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]