1,190 matches
-
e voinic, trupurile lui Al bătrânul și Al tânărul semănau cu ale noastre, dar pe dos: fiul era slab și tatăl era gras. După ce a examinat motorul timp de câteva minute fără să găsească nici o problemă, Al junior a trântit capota la loc. — O să trebuiască s-o desfac, a spus el. — Atât e de grav? i-am replicat. — Nu zic că-i grav. Da’ nici bine nu e. Nu, nu-i bine deloc. — Și cât durează s-o reparați? — Depinde. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îmi prezintă nota de plată pentru servicii, iar eu le scriu pe loc un cec. Apoi, când să zic că afacerea e încheiată, Al junior aruncă prima bombă a zilei. — Poanta e, domnu’ Glass, spune el bătând prietenește automobilul pe capotă, că e mai bine că mizeria aia v-a înfundat rezervorul. — Cum adică? întreb, neștind cum să interpretez această afirmație neobișnuită. — Ieri-dimineață, după ce-am vorbit, credeam că termin în vreo două ceasuri. De-aia am zis că o să putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aș ascunde în iadul ăsta, mormăi cu glas tare. Aici el poate merge mai repede și poate înainta și noaptea, pe când noi am pierde și ultima piuliță pe drum. Se încheie la șliț, luă țigara pe care o lăsase pe capota jeepului și trase un fum lung. — Dacă am ști măcar încotro merge... Poate se întoarce acasă, zise Ali. Dar e în direcție opusă, spre sud-est. — Acasă! exclamă ironic. Când ai mai pomenit ca unul din blestemații de „Fii ai Vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu mai facem nimic, spuse. Instalați campamentul și pregătiți cina. Să fie un om de gardă tot timpul; dacă adoarme vreunul în post, îl împușc pe loc. E clar? Nu așteptă răspunsul. Scoase o hartă din torpedo, o întinse pe capotă și începu s-o studieze pe îndelete. Știa că nu se poate bizui pe ea. Dunele își schimbau locul permanent, drumurile dispăreau sub nisip, puțurile secătuiau și mai știa, din proprie experiență, că cei care desenau acele hărți nu intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
plutesc deasupra parcului, caut frunzele. Frunzele nu-s. Doar grămăjoare de praf tremurătoare, suspendate deasupra unui deșert cenușiu. Cu cît mă umflu și mă Înalț peisajul se micșorează. Dune mărunte, vălurite pretutindeni, pe bănci, În jgheaburi, În gurile pubelelor, pe capota cărucioarelor de copii, pe căpăcelele sticlelor de lapte, dune care foșnesc amețind toate formele, aneantizînd culorile Într-o singură lumină albă, spectrală. Mă clatin Într-un craniu, sînt creierul lui uscat, scîrțîitor. Produc idei de praf care se scurg lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prea clar pe față și gesturi. — Probabil că la asta se reduce tot, mda. Credeai că sunt altcineva? Nu, am zis. Apoi: Nu știu. — Hmm, zise el. Mă gândeam eu că așa ceva trebuie să fie. Se sprijini din nou de capota jeepului. — O țigară? — Nu, mulțumesc, nu fumez. Ceva îmi trecu fulgerător prin minte - Scout spunând: „Mai fumezi țigări din-alea mentolate?“ Și mai multe întrebări așteptându-și răspunsurile. Cum vrei, zise John. O să pleci de la noi mâine, atunci? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Bonaparte peste umăr. Când ieșim de-aici, o să-ți dăruiesc Rusia. — Păstreaz-o, tovarășe, e neguvernabilă, răspunse flegmatic omulețul. Napoleon Își fixă privirea pe figura americanului. Acesta Își dădu jos ochelarii fumurii și-l răsplăti cu același rânjet țeapăn ca o capotă de autocamion bușit Într-o parte. — Cum Îți merge? Întrebă americanul, jovial. Ça va, Elvis, ça va, răspunse calm corsicanul, recâștigându-și stăpânirea de sine. — Ei, băieți, ce ziceți? Ne lăsați și pe noi la baie? intonă Presley. — Noi am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fost lăsate“, mi-am spus și am Închis aparatul. În față, băiatul aproape că-și terminase treaba. Parbrizul era lună, Gioconda se aplecase În dreapta, căutând, probabil, mărunțiș În poșetă. Tinerii din Ford se sărutau. Mustăciosul pândea concentrat lumina semaforului. Atunci, capota mașinii s-a deschis, l-a hăpăit scurt pe băiat și s-a trântit la loc. Apoi s-a făcut verde. Câteva secunde, am rămas Înlemnit, Întrebându-mă dacă nu cumva fusesem victima unei halucinații. Deși incredibilul fapt se petrecuse
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
față al Volkswagenului. Ea stătea acolo, uitându-se nedumerită În jur, cu câteva monede În palmă. — Ai văzut? am strigat. A ridicat din umeri, privindu-mă cu ochi mari prin parbrizul strălucitor. Am sărit În fața mașinii, bătând cu palmele În capotă. — Deschide! Deschide repede! S-a executat, mai mult din cauza tonului meu violent, aplecându-se sub bord. Nu merge, a zis ea. S-a blocat. În două secunde, eram la mașina mea, de unde am revenit cu un levier pe care l-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a executat, mai mult din cauza tonului meu violent, aplecându-se sub bord. Nu merge, a zis ea. S-a blocat. În două secunde, eram la mașina mea, de unde am revenit cu un levier pe care l-am introdus sub muchia capotei, Încercând s-o forțez. — Ce faci, ești nebun? a țâșnit ea prin portieră. Îmi strici mașina! — Trebuie s-o deschid. Poate că e Încă-n viață. — Cine? — Tipul care spăla parbrize. S-a dat Înapoi cu un pas și a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la gură. — A... ați văzut? Pur și simplu a dispărut. Mașina l-a... — Ne scuzați, a intervenit tânărul. Îmi spune c-a văzut un accident sau așa ceva. Cică un băiat... — Vezi? am strigat către Gioconda, În timp ce mă străduiam să deschid capota. — Eu? Tu ești cel care are vedenii. Nu sunt singurul, i-am spus, arătându-i-o pe fată. Unde-a dispărut băiatul cu șapcă albastră? — De unde-a apărut. Poate că și-a mutat afacerile la altă mașină. — Lăsându-și uneltele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înspumat, rămase alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit, capota a cedat. Am deschis-o larg. Înăuntru nu era nimeni. Eram năucit. În sinea mea, deși știam că nu era așa, sperasem că acolo se afla portbagajul și că vreun bricoleur țăcănit montase blocul motor În spate. Să fi fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acum nu ni se mai adresa doar nouă. În spate, deși semaforul rămăsese pe culoarea verde, se formase o coloană nesfârșită. Chiar și pe banda a treia, care nu fusese blocată, șoferii făceau același lucru: ieșeau din mașini și deschideau capotele. Un timp, s-a auzit tusea tabagică a zecilor de automobile chinuite prin răsucirea obsesivă a cheilor În contact. Apoi, metodele au evoluat. Unii se propteau cu mâinile În șold În fața cutiilor de tablă, cu aerul pierdut al artiștilor Înaintea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
micul spălător de parbrize, care dispăruse la fel de misterios precum apăruse. — Ce-i de făcut? a Întrebat Gioconda, după ce Încercase degeaba, ca noi toți, să-și repornească motorul. — Mai Întâi, să vedem cum stăm, am răspuns, sărind din doi pași pe capota mașinii mele, de unde puteam observa mai bine ce se Întâmpla În jur. Nu doar pe brațul nostru de șosea circulația Încetase - Întreaga caracatiță de asfalt era blocată. Automobilele păreau niște case mititele, situate pe aceeași stradă, din care oamenii ieșiseră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tragi un glonț În cap, cum să procedezi Însă cu o mașină care, deși pare a fi În deplinătatea funcțiilor sale, se comportă mai degrabă ca un măgar Încăpățânat? Mai toți alegeau soluția șutului În tablă sau a pumnului În capotă, ca În culturile moderne, unde bușirea unei palme peste creștetul televizorului asigura revenirea promptă a imaginii. Urma trântirea demonstrativă a portierei, astfel Încât animalul să știe, chiar și În atare condiții, cine era șeful. Pe măsură Însă ce constatau că nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se afla nimic, doar capul rotund și colții lungi, șerpești, ai ștecherelor. Cu unul dintre ele În mână, Gioconda a Început să râdă În hohote. — M-am prins, a spus ea, Încovoindu-se de sughițuri. Tu, cu băiatul dispărut sub capotă, dumneata, cu televizoarele vorbitoare... — Domnișoară, a zis Guido, fierbând (ce ușor trecea omulețul ăsta de la o stare la alta!), v-am spus că n-am timp de prostii. Trebuie să livrez aparatele astea astăzi. — ...suntem la camera ascunsă. Gata, farsa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Își prinseseră fireturile sub soarele sclipitor ca o decorație. Dacă În acea după-amiază te-ai fi aflat Într-un elicopter deasupra pieței, aceasta ți s-ar fi arătat ca o floare imensă, Întinzându-și leneșă petalele prelungi În bătaia soarelui. Capotele galvanizate formau sute de boabe de rouă, aflate Într-o nemișcare fragilă, doar În receptaculul florii oamenii pulsau, ca niște gângănii mici și nedumerite, puse În mișcare de aceleași instincte vagi, de Înmulțire, de potolire a foamei și de frică
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă, mașinile năvăleau de peste tot, zdrobind trupuri cu barele lor nichelate. Portierele se deschideau spre a-i plesni pe cei care scăpau de izbitura botului, capotele mușcau din oameni, lovindu-le tâmplele de baterie ori sugrumându-i cu cureaua alternatorului. Nu puțini au fost cei care-și recunoșteau În fruntea cetei năvălitoare propriul automobil, pe care cândva Îl spălaseră, căruia Îi fixaseră jucărioare la oglinda retrovizoare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună nestingherite pe bulevard, Întrucât toți cei care, În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai știa dacă-și dorea cu adevărat s-o tracteze Înfrântă spre oraș ori numai să-i descifreze misterul ascuns În spatele geamurilor Întunecate... Asta rămânea oricum dincolo de puterea sa, conform cărții tehnice, de 125 armăsari, nechezând toți a neputință sub capota Înfierbântată, cât timp ea rămânea mereu prea mică, prea iute, prea Îndepărtată. O dată, o singură dată, a Încolțit-o În interiorul unui țarc, convins fiind că nu mai avea scăpare, Îi simțea deja aroma pătrunzându-i prin filtrul de polen, Însă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aripile metalizate ca niște muște de mărgean, prin ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar pe capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea o Îmbogățea În sute de feluri neașteptate. Fauvé o contempla uimit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aflat de la colegul lui, un venerabil Porsche Cayenne cu tracțiune integrală, reductor de turație și suspensii autoreglabile, veteran al serviciului public, că numita Alfa Romeo, număr de Înmatriculare..., seria de șasiu... , era de mult dată În consemn la frontieră. În spatele capotei aristocratice se ascundea, așadar, o mașină care transporta peste graniță pakistanezi, aducând la Întoarcere, dosite În tapițeria scaunelor și-n panourile portierelor, calupuri de brânză de vaci. În aceeași noapte, bietul Fauvé a mai aflat un lucru neașteptat: că era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
panourile portierelor, calupuri de brânză de vaci. În aceeași noapte, bietul Fauvé a mai aflat un lucru neașteptat: că era Îndrăgostit până peste nivelul maxim al jojei, și nu de oricine, ci de o infractoare periculoasă. Dar ce linie a capotei, Își spunea el, nemaculată de rugină, zgârieturi sau găinaț, ce ținută de drum, pusă În valoare de balansul acela ademenitor prin virajele alpine, ce timbru Învăluitor al claxonului, plin de chemări ascunse! Cum vibra acoperământul de pânză În bătaia vântului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nici nu mai observa când i se aprindea martorul de combustibil pe bord, așa că trebuia să fie alimentat din canistră. Pe la spălătorie nu mai călca deloc, splendidul lui bleumarin metalizat devenise o mâzgă cenușiu-gălbuie, farurile i se retrăseseră parcă sub capotă și bietul de el căzuse În patima nesănătoasă a consumului de ulei. În pândele sale, a revăzut-o de mii de ori și totuși niciodată, uneori i se părea că-i recunoaște un detaliu de caroserie Într-un automobil care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nici ăla permanent?“, a clevetit subțire un automobil blindat folosit pentru transportul valorilor bancare. „Cam ușuratice domnițele, ia uite cum fac din semnalizator spre toată lumea“, au remarcat niște mașini corpolente, care se Întorceau de la o nuntă, dovadă garoafele lipite pe capote, printre care sclipeau roșu Întunecat câteva pete de sânge, probabil al nuntașilor, dacă nu cumva chiar al mirilor. Un model de familie a făcut și unele comentarii disprețuitoare despre cele doar două scaune disponibile În interior - „dacă ăla poate fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]