1,669 matches
-
nevoie de asta, spune ea. Te simți mai bine acum? Da, Îmi trag eu nasul și scot un șervețel din buzunar, eliberînd În aer un nor de scame. Scuze, zic, trăgîndu-mi iarăși nasul. Emma risipește scamele și spune: — Nu fi caraghioasă. Nu e casa mea. Știi că ăsta e cel mai minunat lucru pe care mi l-a spus cineva vreodată? — Ce? Că mă consideri sora ta. — O, Doamne, să nu Începi din nou să plîngi, te rog. Filmulețul cu Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întîlnim. — Doamne Sfinte! exclamă Linda. De unde ți-o fi venit ideea asta? — Și Lola? Nu se vede cu ea? — Lola? Te referi la fata care prezintă noua lui emisiune? Linda se uită la mine de parcă aș fi spus cel mai caraghios lucru din lume. Dar i-am văzut Împreună, protestez eu. Iar Lola se dădea la el În mod cît se poate de evident. Linda clatină din cap. — E imposibil să fi văzut ce crezi că ai văzut. Îți garantez. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
admirat și cum te-ai servit de Papa. ― S-a abținut să-mi sară în ajutor. ― Adevărul e că nici tu n-ai fost întrutotul corect cu el. L-ai jignit când i-ai pus cuvintele în gura unui personaj caraghios. Dar nimeni, dintre noi, nu te-a învinuit pentru asta. Dimpotrivă, ne-am amuzat văzând cum te joci cu focul. Ne-am simțit ocrotiți de inteligența ta. Și cu atât mai greu ne-a fost să te vedem, apoi, smerit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-mă, Kevin! Kevin se Întoarse surprins. Ochiul său o descoperi pe Camilla și se lumină. O, da, efectiv se lumină. Copiii sunt transparenți, nu știu să se prefacă. Aceasta este cauza marilor lor suferințe. Băiatul chior, cu nume nespus de caraghios, strălucea de bucurie văzând-o pe Camilla. Se oprise să o aștepte, și alături de el se oprise și mama. Forțată să o salute, Își dădu seama că de acum asta era inevitabil. Blonda În cizme și cu blană din păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ghighinei i se păreau inaccesibile. Se așteptase să fie regina unui bal fastuos, când de fapt și-a petrecut aproape toată seara lângă părintele ei, la masa de stejar. A dansat o singură dată, când un individ destul de trecut și caraghios, probabil o rudă de-a gazdei, a venit s-o invite. Apoi au mai rămas o săptămână și, pentru că drumurile în cetate și evenimentele din ce în ce mai numeroase o încântaseră pe fată, spătarul prelungise șederea. Tot anturajul devenise brusc mulțumit chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ți-a spus nefericitul acela de Ianache. Ca orice corp locuit de Zogru, Alecu se simțise într-o stare euforică, vorbind fără să fie convins de ce spune, dar fără să se poată opri. Numele de Zogru i se părea deopotrivă caraghios și familiar, precum ceva ce tocmai îi trecuse prin gând și nimic mai mult. Nici o clipă nu se gândea la Zogru ca la un stăpân care îi sfărâma viața. Pentru Alecu nu exista nimic altceva decât o toană care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
intra în mine fără să și le dea jos pe ale lui. Dar eu eram descoperită acum și într-o clipă așa a fost și el, iar sexul lui mă împungea. Arăta ca o Așerah fără chip! Era o idee caraghioasă și aș fi râs în gura mare dacă aș fi putut să respir. Dar eram prea speriată. M-am strecurat în pături și el s-a băgat repede lângă mine. Mi-a luat mâinile, m-a mângâiat pe obraz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
însă, nu i-au folosit prea mult, transpira din greu, sudoarea care i se prelingea pe frunte și obraji îi lăsase dâre subțiri și cenușii în vopseaua de pe față, știam că și eu arăt exact la fel, deloc înfricoșător, numai caraghios, și atunci, încet, ne-am târât mai departe prin lan, Puiu mi-a șoptit să mă uit cât mai avem până la mirador, iar eu i-am zis că nu mă uit, să se uite el, e rândul lui acum, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de reeducare, n-o să-l mai vedem niciodată, și atunci am simțit cum mi se pune un nod în gât, dar mama și de toate astea tot a râs, și trebuia să râd și eu, fiindcă într-adevăr era foarte caraghios ambasadorul cum stătea acolo în maioul lui de atlet, sub capul de leu cu gura căscată, pe care-l ținea cu o mână, încercând să-l pună la loc, pe perete, și în același timp vârându-și furios celălalt braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pantofăraie, cântând în același timp, nu era un cântec propriu-zis, era mai curând un croncănit de corb, și într-adevăr, cum țopăia așa, într-un picior, fluturându-și cârja, caporalul părea un ditamai corbul sur, cu toate astea nu era caraghios, și-n vreme ce mă uitam la el, spirtul a început deodată să-și facă efectul, dar nu numai asupra mea, ci și asupra lui Zsolt și al lui Csabi, până și asupra lui Jancsi, care stătea lângă gramofon, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la medicul necunoscut care le făcuse acest cadou formidabil: două săptămâni de concediu medical pe blat; apoi, ajuns la birourile din strada Grenelle și urcând la etaj, Își dădu seama că era bronzat, În plină formă, și că situația era caraghioasă; de asemeni, Își dădu seama că puțin Îi păsa. Colegii, seminarele lor de reflecție, educația umanistă a adolescenților, deschiderea spre alte culturi... nimic din toate astea nu mai era important pentru el. Christiane i-o sugea și Îl Îngrijea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de la robinet. Uriașa mașină comercială făcuse chiuveta inutilizabilă. Dar Ravelstein nu avea nevoie de chiuvete - cafeaua era importantă. El și Nikki dormeau pe așternuturi Pratesi, acoperiți cu pături de angora. Ravelstein știa bine că toată această risipă de lux era caraghioasă. Dar nu‑l deranjau câtuși de puțin acuzațiile de absurditate. Nu avea să trăiască o viață lungă. Înclin să cred că nutrea idei homerice În legătură cu scurtimea vieții lui. Refuza să accepte Întemnițarea În fundătura celor câteva decenii moarte, nu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
plângere? Ești nebun? GARDIANUL (Exasperat, către ARTUR.): V-a prostit de tot! CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Fii atent cum vorbești cu domnu’! GARDIANUL (Către ARTUR.): Plângerea noastră! Hârtia și cerneala! Iată-le. CĂLĂUL (Râzând, către ARTUR.): E dezlânat de tot! Un caraghios! Cine mai are nevoie azi de hârtie și cerneală? GARDIANUL (Ochi în ochi cu ARTUR, repetându-i replicile mai vechi.): „Hârtie și cerneală!” „Hârtie și cerneală!” „Nu se poate muri așa”. „Du-te și spune superiorilor tăi că eu refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zis, da, hi-hi... „ia te uită”! (Râs general, atenția FETIȘCANEI începe să fie atrasă de dialogul celor patru, în timp ce VIZITATORUL rămâne mai departe cu atenția atrasă de FETIȘCANĂ.) GRUBI: Zău, chiar așa? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Da! Ați fost așa de caraghioși... MAJORDOMUL (Nemulțumit, către BRUNO și GRUBI.): Ce-nseamnă asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Se vedea de la distanță că nu sunteți în rol... Abia deschideați gura... BRUNO: Nu se poate! Vrei să spui că m-ai văzut jucând prost? BĂRBATUL CU TOMBERONUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se apropie.) MACABEUS (Căscând gura.): Aici, aici... (Perfid, pe măsură ce simte apropierea lui PARASCHIV, se încordează; între mâinile sale bandajate încearcă să prindă o bucată de lemn.) PARASCHIV (Îi pune mina pe gură.): Cască! MACABEUS: Aaaa... (Lovește brusc, într-un gest caraghios de zvâcnire.) PARASCHIV (Primește lovitura, amuzat, îi smulge bucata de lemn și-l împinge pe MACABEUS, cu piciorul, din nou, la locul lui.): Ia te uită! (Hohot de râs.) De asta m-ai chemat! MACABEUS (Urlet dement, se repede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a adus vulturului îmbunătățiri substanțiale, mi-a reprodus stelele întocmai. Tocmai stelele au fost cele care s-au dovedit pe gustul socrului meu. Îi reprezintă pe cei treisprezece evrei din cabinetul lui Franklin Roosevelt, remarcă el. — E o idee foarte caraghioasă, am spus eu. — Toată lumea crede că nemții n-au simțul umorului, zise el. — Germania este cea mai neînțeleasă țară din lume, am replicat eu. — Ești unul dintre puținii oameni din afără care ne înțelegi cu adevărat, mă complimentă el. — Sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Veteranilor coborând pe Fifth Avenue și am auzit pentru prima oară râsul lui Resi. Nu semăna nici pe departe cu râsul Helgăi, care era ca un foșnet. Râsul lui Resi era melodios, luminos. Ce i s-a părut așa de caraghios au fost fetele-tamburi din capul paradei, care dădeau spasmodic din fund și roteau în aer niște penisuri cromate. — Așa ceva n-am mai văzut, mi se adresă ea. Probabil că pentru americani războiul e ceva foarte sexy. Continuă să râdă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
jeep elegant, cu geamurile fumurii și mânerele portierelor aruncând reflexe de argint. O muzică sfioasă răzbătea printr-un geam închis pe trei sferturi. M-am ridicat pe vârfuri și am întins gâtul să văd cine e înăuntru. Probabil arătam foarte caraghios, căci o voce abia ținându-și râsul a rostit câteva cuvinte pe care nu le-am înțeles, pe urmă geamul a urcat și muzica și mașina au luat-o la dreapta dispărând în noapte. Mi-au lăsat doar un miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în care se buluciseră transsexuali, grăsane, pitice, adolescente neînțelese și pline de bube, precum și câteva femei arătoase, după care celorlalți bărbați le fugeau ochii. Privirile lacome se preschimbau însă numaidecât în furie, după ce Carol, feminista cu părul roșu și armată caraghioasă, cucerea un cartier sau arunca în aer o garnizoană. Atunci nimeni nu mai râdea și nu mai vedea în amazoane femei sau pseudo-femei, ci o categorie oarecare de soldați. „Niște soldați proști”, vorbi Sun, ajuns în spatele perdelelor. „Și-a meritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așa de mult timp. Și când e vorba de făcut piese, mai mereu ai de o parte actorii și de cealaltă restul lumii. Adică trebuie să se cunoască? —Exact. MM probabil că-i pune să joace tot felul de jocuri caraghioase în după-amiaza asta, pentru încălzire. Hugo cam are dreptate; nu poate fi văzut tot timpul în gașca regizorului. Nici unul dintre actori nu s-ar simți în largul lui în preajma regizorului. Am împins ușa cafenelei, probabil singurul loc nepretențios din Belsize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
n-au nevoie de ajutorul albilor, se justifică José. Tu ești diferit... Un alb diferit... — Ei pot face mai mult decât mine. Unul este jurnalist. Știi ce e asta...? Indianul făcu un efort să-și amintească. Închise ochii, se încruntă caraghios, ca și cum ar fi căutat ceva în memorie, dar până la urmă, negă printr-un gest: — Nu, admise el. Cred că nu erau jurnaliști la Misiuni... E un fel de medic...? — Nu. Sunt oameni care scriu... Cărți, ziare, reviste... — Îmi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
iar Brunetti trebui să se opună tentației constante de a suna la baza americană și-a Încerca să ia legătura cu el. Îl sună pe Fosco la Milano și-i răspunse doar robotul lui telefonic. Nesimțindu-se câtuși de puțin caraghios pentru că era nevoit să discute cu un aparat, Îi spuse lui Riccardo ce-i zisese Ambrogiani despre Gamberetto, Îl rugă să vadă ce altceva mai putea afla și-i spuse să-l sune. Dincolo de asta, nu se putea gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care îi cădea în niște bucle neglijente până la mușchii puternici ai gâtului. Tipul avea o frumusețe de erou de film care stârnea resentimente chiar și în rândul celor mai relaxați bărbați. Iar Hugo, care stătea în picioare cu un ecuson caraghios în mijlocul unui grup de străini care rânjeau, se simțea în clipele alea departe de a fi relaxat. —Autobuzul? a repetat Amanda disprețuitoare. Bărbatul cu părul lung s-a uitat la ea. Noi nu avem treabă cu mașinile, a anunțat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a lovit genunchiul de un cub de lemn și a înjurat atunci când s-a izbit de ceva mare, din plastic, care, instantaneu, a început să lumineze și să cânte o versiune electronică a melodiei „Daisy, Daisy“. Hugo a recunoscut „Șarpele caraghios“ al lui Theo, o monstruozitate multifuncțională pe care cineva - probabil una dintre puținele persoane cu care Amanda nu se certase - i-o trimisese din America. După părerea lui, șarpele era urât și vulgar, însă, dată fiind situația, Hugo i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vorbelor, femeia s-ar fi mulțumit cu puține, doar cîteva sunete. Un fel de semnal; te iubesc devenise aproape interjecție, o exclamație În jocul cuplurilor În formare; Thomas nu credea că va rosti vreodată vorbele magice. Ar fi fost și caraghios; considera expresia tocită; definea stări extatice, trecătoare, precum un aaaaaaaaah din finalul unei partide oarecare de sex. Thomas și Ingrid erau Împreună, iar asta Însemna ceva. Imaginația unui cuplu - bun, rău - salva deseori aparențele; prefăcătoria, la rîndul ei, putea să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]