1,124 matches
-
Emil Cioran. O cronică amplă la acest volum a publicat-o Marian Chirulescu în "Axioma", III, nr. 4(25), apr. 2002, p. 2. Sunt, în diferite publicații locale, și alte cronici la această carte. Analize ale volumelor "Itinerar caragialien", "Mențiuni caragialiene", "Caragiale și Prahova", "Conexiuni și confluențe" au fost realizate de de criticul literar Constantin Trandafir, în "Pagini literare", II, nr. 14, apr. 2002, și de editorul ultimei ediții critice a operei lui I.L.Caragiale, Constantin Hârlav, în "Axioma", III, nr.
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
în "Pagini literare", II, nr. 14, apr. 2002, și de editorul ultimei ediții critice a operei lui I.L.Caragiale, Constantin Hârlav, în "Axioma", III, nr. 4 (25) apr. 2002. Ambii critici prezintă, în sinteză, contribuția cărților amintite la progresul studiilor caragialiene]. - Concepte operaționale, ed. 1, Târgoviște, 2001 și ed. a II-a, revăzută, Ploiești, Editura Premier, 2002. (Aceasta carte este un dicționar de termeni literari, singura sa lucrare cu adresă didactică directă, care a trezit interes în rândul elevilor și studenților
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
În aceste două cronicii literare și în "Prefața" amintită se vorbește "despre cultura și multiplele informații ale autorului", despre "caracteristicile particularizatoare/ esențializatoare ale textelor critrice" ale acestuia, menite să așeze "operele luate în discuție într-un spațiu cultural universal"]. - Însemnări caragialiene, București, Fundația Culturală Libra, 2006. (Această carte, de 546 p., cuprinde studii consacrate vieții și operei lui I.L.Caragiale, multe întemeiate pe documente de arhivă reproduse în "Addenda", pe corespondența primită de clasicul literaturii române, texte critice privind dramaturgia, "Momentele
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
nuvelei este întreruptă brutal la mijlocul textului, odată cu plecarea de la țigănci, intrându-se într-o logică a absurdului ca și „Căldură mare” a lui Caragiale. Lumea familiară se desparte în două sublumi paralele, delimitate de o frontieră invizibilă : dincoace, căldura înăbușitoare, caragialiană, mirosul de asfalt topit, strada pustie, casele cu obloanele trase; dincolo, grădina edenică, mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete, căsuța ascunsă între tufe mari de liliac și de boz. Pătrunderea profesorului Gavrilescu în grădina țigăncilor este rezultatul
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
un cal răpciugos în care „se ascunde sufletul nobil al sacrului”. Lipsa de intuiție a personajului îl face incapabil să discearnă lucrurile cu adevărat importante, alegând nesemnificativul în locul esențialului. Academicianul Eugen Simion l-a asemănat pe profesorul Gavrilescu cu personajul caragialian Mitică, ambii fiind la fel de guralivi, de grăbiți și de orgolioși. Când una din fete observă că profesorului îi este frică să le ghicească, el este cuprins de orgoliu, se face un pas înainte, ridică brațul solemn și rostește o replică
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
așa cum a făcut-o și Ion Creangă în amintirile sale. Scriitorul eternizează orașul copilăriei și tinereții sale, creându-i imaginea unei porți de intrare în Paradis. București toropit de căldură din „La țigănci” are un aspect balcanic pitoresc de origine caragialiană sau „țigănit și fanariotizat”, după cum îl considera criticul Ion Rotaru. Descrierile străzilor pustii ale Bucureștiului, ale conversațiilor din tramvai sau de pe stradă sau a interiorului exotic și aglomerat al bordeiului îl plasează pe Mircea Eliade în tradiția scriitorilor „balcanici” autohtoni
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
scriitorilor „balcanici” autohtoni, de la Dionisie Eclesiarhul, Pitarul Hristache și Zilot Românul, până la Ion Ghica, Ion Luca și Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Urmuz, Ion Marin Sadoveanu și Eugen Barbu. Nuvela La țigănci” a fost comparată, datorită pitorescului său balcanic, cu scrieri caragialiene precum nuvela „La hanul lui Mânjoală” sau schițe ca „Petițiune” sau „Căldură mare”. Căldura mare și birjarul filozof sunt aspecte întâlnite în "Momentele și schițele" lui Caragiale. Profesorul Gavrilescu, guraliv și confuz, poate fi asemănat cu un personaj caragialian. Cu
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
scrieri caragialiene precum nuvela „La hanul lui Mânjoală” sau schițe ca „Petițiune” sau „Căldură mare”. Căldura mare și birjarul filozof sunt aspecte întâlnite în "Momentele și schițele" lui Caragiale. Profesorul Gavrilescu, guraliv și confuz, poate fi asemănat cu un personaj caragialian. Cu toate acestea, Bucureștiul lui Mircea Eliade este unul imaginar, având toponime fictive și simbolice precum strada Preoteselor, unde locuia și locotenentul de roșiori din „Podul” (1963). Nuvela a fost primită de critica literară cu elogii. Ea a fost considerată
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Uf! Niciodată n-am să uit ce bine m-am odihnit o noapte în orașul meu natal, la nr. 9, „Grand-Hôtel Victoria Română”!" sugerează eliberarea de zgomotele și neliniștea nopții petrecute în camera de hotel. Vasile Fanache afirmă că gestul caragialian de abandonare a lumii prezente nu este un act de lașitate, ci un semn estetic și etic, iar semnificația sa este polemică, de distanțare ironică. Autorul scapă de "„terorizanta atmosferă”", retrăgându-se grăbit. În opinia lui Paul Zarifopol Grand Hôtel
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
diferite: Prin modul de a scrie și prin diversitatea preocupărilor, articolele politice ale lui Caragiale au devenit sinteze satirice concentrate. O mișcare caracteristică a făcut să alterneze observația de moravuri cu generalizarea și cu construirea ironică de tipuri. Cu privire la pamfletul caragialian trebuie remarcat textul din "", greu de clasat într-un gen și așa destul de elastic. Din relațiile lui Caragiale cu publicațiile anilor 1870 - 1910, dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenței sale, Caragiale a înnobilat genul publicistic
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Grupul statuar "Căruța cu paiațe" denumit și Caragealiana (iar nu "Caragialiana", cum s-ar fi cuvenit, după părerea lui Șerban Cioculescu, care și-a intitulat astfel studiul din 1974), este instalat în fața Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București și constă dintr-un ansamblu de 16 sculpturi realizate de artistul Ioan
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București () [Corola-website/Science/322620_a_323949]
-
primarului general Sorin Oprescu și a primarului Ankarei, Melih Gokcek. La eveniment au participat, pe lângă alte personalități, epigramistul Ștefan Cazimir, actorul Mircea Diaconu, fostul director al Teatrului Național Dinu Săraru și academicianul Răzvan Theodorescu, cel care a propus numele de "Caragialiana" pentru monument. Grupul statuar, la care s-a muncit aproximativ patru ani, a costat un milion de euro, bani care au fost plătiți de Primăria Capitalei și de Ministerul Culturii.
Grupul statuar „Căruța cu paiațe” din București () [Corola-website/Science/322620_a_323949]
-
la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). Iancu Gore a fost comparat de academicianul Eugen Simion cu personajul caragialian Mitică, ambii fiind la fel de guralivi, de grăbiți și de orgolioși. Încă de la prima replică se observă că Gore suferă de vanitate și se simte deranjat nu atât de banii pierduți, cât de faptul că a fost dus de nas. "„Eu
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
Procesul (kafkian, firește), mărturisirile, divagările (“utile”, aș zice, căci ceva din exasperarea bacoviană se poate recunoaște ici-colo) sunt relatate pe o tonalitate cumva luând în răspăr gravitatea detaliilor existențiale și lăsând atmosferă să se contamineze de un farmec de bâlci caragialian. Nu întâmplător, pe coperta a patra a cărții, se pot citi comentarii precum acestea: Aici autorul vădește un simț al umorului excepțional; dincolo lucrurile sunt fără urmă de umor, la modul sacerdotal; aici stilul e abrupt, nervos; dincolo frază e
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
drama se combină grațios cu umorul negru. Două loturi "Slavă, Domnului, Alexandru Dabija nu se lasă și ne debusolează din nou. Crâncen, provocator, amețitor, istovitor aici, dar magnetizant.(...) Dabija campează direct, masiv, trepidant, în cea mai nouă obsesie a exegezei caragialiene: tema cruzimii isteroide. Și, colateral, a predestinării, demenței furibunde și vieții ca vis diabolic. Totul mixat cu încercănata conștiință (caragialiană, cioraniană și, de fapt, larg românească) a nenorocului. A nimicniciei damnate, într-o bolgie de carnaval defazat, sinistru și grotesc
Petreceți un weekend încântător la TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105811_a_107103]
-
nou. Crâncen, provocator, amețitor, istovitor aici, dar magnetizant.(...) Dabija campează direct, masiv, trepidant, în cea mai nouă obsesie a exegezei caragialiene: tema cruzimii isteroide. Și, colateral, a predestinării, demenței furibunde și vieții ca vis diabolic. Totul mixat cu încercănata conștiință (caragialiană, cioraniană și, de fapt, larg românească) a nenorocului. A nimicniciei damnate, într-o bolgie de carnaval defazat, sinistru și grotesc deopotrivă. Cert e că publicul avizat se va delecta vibrînd cu încruntare la mulțimea aluziilor și citatelor culturale, ori va
Petreceți un weekend încântător la TNB by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105811_a_107103]
-
explorate anterior, dar pare să ascundă un sâmbure simbolic mai profund, ce trimite și spre un alt tip de referențialitate. Recitind-o recent, provocată și de lectura unor fascinante tratate dedicate vrăjitoriei europene, am constatat, nu fără uimire, că povestirea caragialiană ascunde între pliurile sale narative un scenariu sabatic, articulat în toate detaliile sale semnificative, ceea ce ne oferă prilejul de a redeschide problema "satanismului" în creația caragialiană. Pentru a proba ipoteza noastră de lectură, trebuie, desigur, să recompunem structura de ansamblu
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
lectura unor fascinante tratate dedicate vrăjitoriei europene, am constatat, nu fără uimire, că povestirea caragialiană ascunde între pliurile sale narative un scenariu sabatic, articulat în toate detaliile sale semnificative, ceea ce ne oferă prilejul de a redeschide problema "satanismului" în creația caragialiană. Pentru a proba ipoteza noastră de lectură, trebuie, desigur, să recompunem structura de ansamblu a acestui scenariu. Sabatul vrăjitoarelor era, în ipostaza sa primordială, o sărbătoare a lunii pline, o celebrare a ordinii cosmice și naturale, în perfecțiunea și frumusețea
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
ei de mai-nainte decât atunci când o putea păcăli pe dracul, ba încă, și atunci, numa pe vremea nopții". Tradiția folclorică românească a consacrat două ipostaze ale vrăjitoarelor: cotoroanța bătrână și urâtă și zâna tânără și frumoasă, pe care textul caragialian le unifică în acest personaj metamorfic, ce adună în sine dualitatea proceselor evolutive (creștere/descreștere, întinerire/îmbătrânire etc.). Motivul zborului nocturn definitivează tabloul, dominat de atotputernica lună plină: "Alerga ușor, ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe deasupra capului
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
mănâncă toată lumea cu drag, așa și eu să fiu dulce și văzută la cine mă vede, cu cine vorbesc, unde șed și lucrez!" (Sărbătorile la români, I, București, Editura Fundației Culturale Române, p. 277). Vorbind despre chimia alimentară a textului caragialian, trebuie să observăm o răsturnare tipică a ritualului creștin: postul (pe care covrigul înmuiat în apă al bătrânei îl reprezintă cât se poate de fidel) este înlocuit cu un veritabil festin alcătuit din alimente greu digerabile: costița afumată (dacă ținem
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
sabatului în totalitatea detaliilor sale semnificative. (Cf. Guy Bechtel, La Sorcière et l' occident. La destruction de la sorcellerie en Europe des origines aux grands bûchers, Plon, 1997, cap. 13 "Le sabbat", p. 444-498.) Prin compararea datelor, indicii cronotopici ai textului caragialian par să corespundă tipicului congresului diabolic, care se convoacă de obicei în spațiu deschis, dar aproape de casă, în aria culturală a vrăjitoarei, reprezentând un dublu al existenței cotidiene, de multe ori o repetare a sărbătorii diurne a colectivității, aici hora
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
loc sabaturi ale vrăjitoarelor, este evident că unele motive caracteristice evenimentului au fost încorporate în texte orale din zonă. Atracția acestui filon fantastic de sorginte magic-folclorică, căreia Pompiliu Constantinescu îi atribuia funcția de a revela insondabilul, fiind convins că satanismul caragialian nu depășește cadrele folclorice, a fost se pare irezistibilă, în ciuda absenței cazurilor concrete de ardere pe rug în acest spațiu est-european. (Cf. "Satanismul lui Caragiale" în vol. Scrieri, II, București, EPL, 1967.) Totuși, în absența inchiziției care să instrumenteze procese
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
pentru analiza de față, atestat în Ungaria: o slugă pe care stăpâna o trage noaptea de păr și apoi, lovind-o cu un frâu, o transformă în cal, călărind-o până la locul de întâlnire al vrăjitoarelor. Bătrâna vrăjitoare din textul caragialian îndeplinește și ea un ciudat ritual în urmă căruia identifică semnele identității demonice a oaspetelui nocturn: "Baba s-apleacă pe o rână, să-l vază dacă-i învelit cumsecade, că-i era milă de el; când se uită de-aproape
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]
-
provocate de consumul unor narcotice sub diverse forme (alimente, băuturi, unsori etc.). Experimente provocate au dat rezultate similare cu relatările medievale, ceea ce dă ipotezei o oarecare credibilitate. Aceeași incertitudine, generată de incredibilitatea acestui tip de "poveste", planează și asupra textului caragialian. Lectura întregului set de evenimente ca aventură onirică rămâne una dintre opțiuni, de vreme ce ambele personaje au o identitate diurnă și o alta nocturnă, demonică iar transferul se produce odată cu ivirea zorilor, momentul specializat în anihilarea puterilor demonice, dar și punctul
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]