3,275 matches
-
a obținut cu greu, și În ultimă instanță, deținerea cavalerilor, dar imediat Îi și restituie regelui. N-am Înțeles deloc ce anume se Întâmplase. Molay Își retrage mărturisirile făcute, Clement Îi oferă prilejul să se apere și Îi trimite trei cardinali pentru a-l interoga, la 26 noiembrie 1309 Molay ia cu mândrie apărarea ordinului și a purității sale, ajungând să-i amenințe pe acuzatori, apoi este abordat de un trimis al regelui, Guillaume de Plaisans, pe care el Îl crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu s-ar exprima așa, Îmi Închipui. Vreau să spun că sunt născută În această țară, și chiar ceea ce nu știu Îmi vorbește de undeva, de aici, cred...” Își duse mâna la sân. „Cum i-a zis În seara aceea cardinalul Lambertini unei doamne cu o splendidă cruce de diamante pe decolteu? Ce fericire ar fi să mori pe calvarul ăsta. Tot așa mi-ar plăcea mie să aud vocile acelea. Acum trebuie să mă scuz eu, și față de amândoi. Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gelos pe cine-ți aprinde ție un beculeț În cap”. „Ce frumos, asta-i iubire”. 27 Povestind Într-o zi că Îl cunoscuse pe Pilat din Pont la Ierusalim, el descria minuțios casa guvernatorului și enumera felurile servite la cină. Cardinalul de Rohan, crezând că cele auzite sunt niște fantezii, i s-a adresat valetului contelui de Saint-Germain, un bătrân cu părul alb și cu o Înfățișare de om onest: „Prietene, Îi spuse, nu-mi vine să cred ceea ce zice stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a două mulțimi, acestea pot avea același număr cardinal, ce poate fi astfel transfinit. Mulțimile în speță nu sunt neapărat obiecte fizice, chiar dacă existența lor ca atare este documentată axiomatic. Numărul cardinal, aleph-ul oricărei mulțimi, este întotdeauna mai mic decât cardinalul mulțimii tuturor sub-mulțimilor sale. Topologic, sunt mai multe numere reale, decât numere naturale și raționale (Sunt de acord!). Mulțimi ordonate. Mulțimi cu elemente indefinit numărabile. Infinit continuu. Infinit actual. Aritmetica transfinită. Bla-bla-bla! Cra-cra-cra! Așa și pe dincolo. Hai să nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
drept uman”, nu unul „cultural” : „A cerși este un drept uman fundamental pentru cei cărora le este foame și frig. Adevăratul sărac are dreptul să încerce să găsească o bucată de pîine și să ceară ajutorul aproapelui său”, a declarat cardinalul Renato Martino, responsabilul Vaticanului pentru justiție și imigranți. Problema este deci mai degrabă atașarea unui comportament (în speță, cerșitul) unei anumite culturi ca practică tradițională a acesteia și exonerarea lui în virtutea particularității sale. Dreptul la diferență, desigur, dar reprezentanții romilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
incendiare, cearceafuri. Feldmareșalul carnagiului călare pe râuri. Butoaie de benzină arzând în alimentare. Arhive de filme în flăcări. Vânzători necrozați, lăptărese cu zona zoster. Populații în cârje, mase cu timpanele sparte. Goarnele la putere. Virusuri sub drapele. Catedrale-n ruină, cardinali în albastru, schelete peste tot. Boli de inimă la mobilizare. Cancerul ca singură sursă de energie. Fluvii evaporate și Moartea, steaua necruțătoare, trecând prin sabie până și nou-născuții. Și-o cruce de lemn de cireș ridicată pe Everest și pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neliniștit. Retras din viața politică, a scris febril tratate de filosofie și de retorică. Tratatul său De re publica, având ca model, tratatul lui Platon, s-a pierdut în Evul Mediu, dar a fost descoperit, fragmentar, în anul 1821 de cardinalul Angelo Mai pe un palimpsest în Biblioteca Vaticana. Finalul acestui tratat, constituit din Visul lui Scipio, a fost conservat însă de Macrobius care l-a comentat în lucrarea sa Comentarii la Visul lui Scipio. Manuscrisele cele mai vechi ale lucrării
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
-l eviți, ci doar îl amâni în defavoarea ta. Iar dacă alții ar invoca promisiunea solemnă pe care regele i-o făcuse papei, de a întreprinde pentru el această acțiune, urmând să obțină în schimb anularea căsătoriei lui și titlul de cardinal pentru episcopul de Rouen, eu le-aș răspunde cu cele ce veți citi mai jos, privitor la cuvântul de onoare al principilor și la felul în care el trebuie respectat. Regele Ludovic a pierdut, așadar, Lombardia pentru că n-a ținut
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
seama de regulile urmate de alții care au cucerit provincii și care au vrut să le păstreze. Nu este nimic de mirare în aceasta, ci, dimpotrivă, lucrul este foarte obișnuit și firesc. Am discutat chiar despre aceasta, la Nantes, cu cardinalul de Rouen, atunci când ducele Valentino (căci așa i se spunea de obicei lui Cezar Borgia, fiul papei Alexandru) a pus stăpânire pe Romagna; căci, atunci când cardinalul de Rouen mi-a spus că italienii nu se pricep la război, eu i-
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
lucrul este foarte obișnuit și firesc. Am discutat chiar despre aceasta, la Nantes, cu cardinalul de Rouen, atunci când ducele Valentino (căci așa i se spunea de obicei lui Cezar Borgia, fiul papei Alexandru) a pus stăpânire pe Romagna; căci, atunci când cardinalul de Rouen mi-a spus că italienii nu se pricep la război, eu i-am răspuns că francezii nu se pricep la politică, deoarece, dacă s-ar pricepe, nu ar fi îngăduit ca Biserica să devină atât de puternică. Experiența
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
papei nici o posibilitate de a face ceva în această direcție; al doilea, să câștige de partea lui întreaga nobilime a Romei, pentru ca astfel, după cum s-a spus, să-l țină în frâu pe papă; al treilea, să facă din Colegiul cardinalilor, cât mai mult, o simplă unealtă în mâinile lui; al patrulea, să devină atât de puternic înainte ca papa să moară, încât să poată rezista cu propriile lui puteri la cel dintâi atac care s-ar fi produs. La moartea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
căci, dintre nobilii pe care îi jefuise, îi omorâse pe toți aceia pe care putuse să-i prindă, și prea puțini reușiseră să se salveze; nobilirnea romană o câștigase de partea lui, în cea mai mare parte; iar în ceea ce privește Colegiul cardinalilor, cei mai mulți dintre membrii lui îi erau favorabili. În ceea ce privește cuceririle noi, își făcuse planul de a pune mâna pe Toscana, în timp ce stăpânea deja Perugia și Piombino, având în același timp Pisa sub protecția lui. Și, ca și cum nu ar mai fi trebuit
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
n-a fost bună; este adevărat că nu putea să facă papă pe oricine ar fi vrut el, dar putea obține ca cineva să nu ajungă papă; așadar, nu ar fi trebuit să îngăduie în nici un caz alegerea unuia dintre cardinalii pe care îi ofensase în trecut, sau a unuia care, o dată ajuns papă, s-ar fi temut de el. Deoarece oamenii își fac rău unul altuia fie din frică, fie din ură. Aceia cărora el le făcuse rău erau, între
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
care îi ofensase în trecut, sau a unuia care, o dată ajuns papă, s-ar fi temut de el. Deoarece oamenii își fac rău unul altuia fie din frică, fie din ură. Aceia cărora el le făcuse rău erau, între alții, cardinalul de la biserica Sf. Petru în lanțuri, Colonna, San Giorgio, Ascanio; toți ceilalți, dacă ar fi fost papi, ar fi trebuit să se teamă de el, în afară de cardinalul de Rouen și de spanioli, aceștia din urmă din cauza legăturii de rudenie și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
frică, fie din ură. Aceia cărora el le făcuse rău erau, între alții, cardinalul de la biserica Sf. Petru în lanțuri, Colonna, San Giorgio, Ascanio; toți ceilalți, dacă ar fi fost papi, ar fi trebuit să se teamă de el, în afară de cardinalul de Rouen și de spanioli, aceștia din urmă din cauza legăturii de rudenie și din cauză că îi erau îndatorați, iar celălalt pentru că era puternic, având de partea lui întregul regat al Franței. Așadar, înainte de toate, ducele trebuia să facă papă un spaniol
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
din cauză că îi erau îndatorați, iar celălalt pentru că era puternic, având de partea lui întregul regat al Franței. Așadar, înainte de toate, ducele trebuia să facă papă un spaniol, iar, dacă nu putea să facă aceasta, trebuia să consimtă să fie ales cardinalul de Rouen, și nu cardinalul de la Sf. Petru în lanțuri. Căci se înșală acela care crede că oamenii mari uită insultele trecute pentru beneficiile prezente pe care le obțin. Ducele s-a înșelat, așadar, și el, atunci când a făcut această
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
celălalt pentru că era puternic, având de partea lui întregul regat al Franței. Așadar, înainte de toate, ducele trebuia să facă papă un spaniol, iar, dacă nu putea să facă aceasta, trebuia să consimtă să fie ales cardinalul de Rouen, și nu cardinalul de la Sf. Petru în lanțuri. Căci se înșală acela care crede că oamenii mari uită insultele trecute pentru beneficiile prezente pe care le obțin. Ducele s-a înșelat, așadar, și el, atunci când a făcut această alegere, care a și fost
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ar fi fost în stare să producă tulburare, au fost totuși două lucruri care i-au oprit de a o face: în primul rând, prestigiul mare al Bisericii, care îi speria, și, în al doilea rând, faptul că nu aveau cardinali ai lor, deoarece aceștia erau întotdeauna izvorul discordiilor grave care se iscau între ei. Într-adevăr, aceste două partide nu vor ajunge niciodată la o înțelegere atâta vreme cât vor avea cardinali; deoarece ei sunt aceia care, la Roma și în celelalte
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
departe timpul, curăț poligrafulgraful de strechea iepelor... Nu am liniște pînă ce secțiunea de aur nu va mugi ca un bivol prins cu picioarele dinapoi În capcana visului: Picură lenea galbenă de pe mîini și descoasă timpul de pe mantaua de cardinal, timpul care-mi mînuiește pedalele de sidef ale tîmplelor mele. SÎngele se scurge și el vesel În aplauzele mulțimii, mă precede Întotdeauna obosit de enclitica teoriilor geometrice, pe care un paing le țese din burtă deasupra acestor icoane care așteaptă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
aia cam fandosită pe care-o văzuseră cu iubitul ei pe bulevardul Wilson, le-a dat să facă o compoziție despre un eveniment sau personaj care i-a impresionat mai mult În ultimele luni. Puteau să scrie bunăoară despre vizita cardinalului la școală, ori despre sărbătorirea zilei onomastice a maicii starețe. De crima asta era interzis să vorbească. Nu, nici de asta, nici vorbă, era interzis cu desăvîrșire să vorbească despre viața actrițelor de cinema. Cine le-a povestit porcăriile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
speri să te faci? În timp ce se juca cu grepfrutul lui, ceva se izbi de geamul bucătăriei cu o bufnitură insuportabilă. Își dădu seama înainte să se întoarcă. Iar când se întoarse în sfârșit, văzu pasărea care se zbătea, frântă: un cardinal care, de două săptămâni, își ataca propria reflecție din geamul bucătăriei, crezându-se un intrus în propriul lui teritoriu. Stătea în fața amfiteatrului plin de studenți, jucându-se cu microfonul fără fir și luptându-se cu senzația aceea de înșelătorie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mari preoți le plăcea să se compare cu măgarul, pentru a exprima voința lor de a se pune pe urmele lui Cristos ca slujitori ai iubirii, chiar și în timpurile cele mai apropiate. 2. Să tragi înainte ca un măgar. Cardinalul Roger Etchegaray, în 1984, pentru a stabili comparația între patru-pedul nostru și viața sa de preot, a scris o carte interesantă, de ceva timp reeditată, îmbogățită de experiența sa romană: Tiro avanti come un asino. Cardinalul Etchegaray se compară cu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
înainte ca un măgar. Cardinalul Roger Etchegaray, în 1984, pentru a stabili comparația între patru-pedul nostru și viața sa de preot, a scris o carte interesantă, de ceva timp reeditată, îmbogățită de experiența sa romană: Tiro avanti come un asino. Cardinalul Etchegaray se compară cu măgarul, pentru că îl iubește atât de mult, din moment ce - spune el - nu este atât de „măgar” după cum este descris. Amintește, că și Isus a iubit mult măgarii, încât pe unul dintre ei a intrat călare în Ierusalim
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pentru că îl iubește atât de mult, din moment ce - spune el - nu este atât de „măgar” după cum este descris. Amintește, că și Isus a iubit mult măgarii, încât pe unul dintre ei a intrat călare în Ierusalim pentru ultima oară. Măgarul, continuă Cardinalul, are multe calități: e modest, merge încet, dar cu pas sigur; merge pe drumuri prăpăstioase și inaccesibile. Ceea ce ne lipsește astăzi, observă Cardinalul, sunt măgarii de pe cărările mici, unde putem să ne în-tâlnim cu adevărat. Mai observă că, astăzi, alergăm
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mult măgarii, încât pe unul dintre ei a intrat călare în Ierusalim pentru ultima oară. Măgarul, continuă Cardinalul, are multe calități: e modest, merge încet, dar cu pas sigur; merge pe drumuri prăpăstioase și inaccesibile. Ceea ce ne lipsește astăzi, observă Cardinalul, sunt măgarii de pe cărările mici, unde putem să ne în-tâlnim cu adevărat. Mai observă că, astăzi, alergăm prea repede, încât de-abia ne încrucișăm pe drumuri, nici măcar nu ne atingem în treacăt, în timp ce viața este făcută ca să ne privim fără
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]