KorAP: Find »[drukola/base=cască & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...163 >

4,072 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

cască uriașă de oțel, ca cele nemțești, pe care o purta În orice expediție În direcția frontului. Nici unul dintre noi n-avea acest gen de accesoriu. Era o teorie mai mult decît larg răspîndită că, din moment ce nu prea erau multe căști de oțel, acestea ar trebui date trupelor de șoc - și faptul că el purta casca asta ne făcea să avem imense prejudecăți În privința Marii Autorități. Ne Întîlniserăm În camera unei jurnaliste americane, care avea un radiator splendid. Autoritatea s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
direcția frontului. Nici unul dintre noi n-avea acest gen de accesoriu. Era o teorie mai mult decît larg răspîndită că, din moment ce nu prea erau multe căști de oțel, acestea ar trebui date trupelor de șoc - și faptul că el purta casca asta ne făcea să avem imense prejudecăți În privința Marii Autorități. Ne Întîlniserăm În camera unei jurnaliste americane, care avea un radiator splendid. Autoritatea s-a Îndrăgostit la prima vedere de camera aceea și a denumit-o Clubul. Era de părere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
succesul și posibilitatea de a continua observația depindeau de cît de mult reușeam să nu atragem tiruri Înspre ceea ce părea o clădire părĂsită. Exact atunci intră Autoritatea-n cameră, Își trase un scaun și se așeză chiar În mijlocul balconului, cu casca de oțel și binoclul uriaș și tot ce mai trebuia. Camera era fixată pe o parte a balconului, camuflată la fel de bine ca o mitralieră. Eu stăteam În partea cealaltă, În umbră, invizibil pentru oricine ar fi fost pe dealul Ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
bine ca o mitralieră. Eu stăteam În partea cealaltă, În umbră, invizibil pentru oricine ar fi fost pe dealul Ăla, atent să nu calc o clipă pe porțiunile unde bătea soarele. Autoritatea stătea În plin soare În mijlocul balconului și, cu casca aia, părea șeful tuturor cartierelor generale din lume, iar lentilele binoclului sclipeau ca un heliograf. — Uite ce e, i-am spus. Noi trebuie să lucrăm aici. Cum stai tu acolo, lentilele Îți sclipesc În așa hal că oricine de pe deal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și-și fluturau pumnii. MĂ duc să pun camera mare-n spate, spuse Johnny. — Stai mai În spate, fata mea, i-am spus americancei și apoi mă-ntoarsei către Aurtoritate: Știi, o să creadă că ești În statul major. Te văd cu casca aia de tinichea și cu binoclul și o să creadă că de-aici este condusă operațiunea. O cauți cu lumînarea, să știi. Își repetă refrenul. Exact atunci ne lovi primul obuz. Întîi s-a auzit un zgomot, ca cel pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
un zgomot, ca cel pe care-l face o conductă spartă, combinat cu cel de carton rupt, și apoi explozia asurzitoare și fumul deasupra noastră, În timp ce o duceam pe fată În spatele apartamentului. Ieșeam aplecîndu-mă pe ușă, cînd ceva cu o cască de oțel mă depăși În drumul său spre scări. Poate credeți că un iepure se mișcă repede atunci cînd sare și o ia la goană În zig-zag, Însă Autoritatea a trecut prin holul plin de fum, a coborît scările alea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
care stătuseră Întinși la pămÎnt se ridică și o luă la fugă Înapoi, spre tranșeele pe care le părĂsiseră cînd Începuse atacul. Altul se ridică și fugi și el Înapoi, ținîndu-și arma cu o mînĂ, În timp ce cu cealaltă Își ținea casca pe cap. Apoi Începură cu toții să fugă Înapoi. Unii cădeau. Alții rămĂseseră Întinși, fărĂ să se ridice vreo clipă. Se Împrăștiaseră pe tot dealul. — Ce se-ntîmplă? Întrebă fata. — Atacul a eșuat. — — De ce? Pentru că nu l-au dus pînĂ la capăt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de pe urma lui. Ăia de-acolo sînt oameni, ca și noi. Uite-i cum arată, Împrăștiați pe dealul Ăla. — Voi nu sînteți oameni, spuse Johnny. SÎnteți femei. SĂ nu mai faci confuzia asta vreodată. — Și iată-l și pe omu’ cu casca de oțel, spuse celălalt uitîndu-se pe fereastră. Și iată-l sosind cu multă demnitate. PĂcat că n-am o bombă ca să-i fac o surpriză neașteptată. CÎnd intră Autoritatea cu chipiu’ de oțel, noi strîngeam camerele și restul echipamentului. — Soolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
eram mereu bucuroși cînd reușeam să traversăm În siguranță zona aia. Așa că acum mergeam toți patru pe trotuar, cărÎnd camerele, pășind peste bucățile de cărĂmidă și de fier proaspăt desprinse din clădiri și admirînd demnitatea cu care merge omu’ cu cască de oțel care tocmai fusese exclus din Club. — Ce nu-mi vine să fac relatarea, spusei. N-o să fie prea ușor. Ofensiva asta e distrusă. Nu ți-e bine, băiete? spuse Johnny. — Scrie și tu ce se poate scrie, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
s-au dus cu targa - au fost omorîți? Da, spusei. FĂră-ndoială. — Se mișcau atît de Încet, spuse fata cu milă. — Uneori e foarte greu să te miști. E ca și cum ai merge prin nisipuri mișcătoare sau În vis. BĂrbatu’ cu casca de oțel mergea Încă În fața noastră. La stînga lui era un șir de case distruse și la dreapta zidul de cărĂmidă care Împrejmuia barăcile. Își parcase mașina În capătu’ străzii, unde era și a noastră, adăpostită În spatele caselor. — Hai să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
caselor. — Hai să-l primim Înapoi În Club, spuse fata. Nu vreau să sufere nimeni În seara asta. Nici sentimental, nici altfel. Hei! strigă. Așteaptă-ne puțin! Venim și noi. Se opri și privi Înapoi și, cum Își Întoarse capul, casca aia mare și grea arăta ridicol, precum coarnele uriașe ale unui animal inofensiv. Ne așteptă pînĂ Îl ajunserăm din urmă. — Pot să vă ajut la cărat? — Nu. Ne așteaptă mașina chiar În față. — O să mergem toți la Club, spuse fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

situația bursei de valori, dar imense pentru mine, niște cutii cu briantină grunjoasă ca mierea de fagure și-mi petreceam ore Întregi să mi-o Întind pe păr, până mi-l laminam ca Într-o singură calotă de plumb, o cască. Apoi Îmi puneam un mic fileu, să mi-l țină apăsat. Cei din Fundătură mă văzuseră deja trecând cu fileul pe cap și lansaseră niște Înțepături În dialectul acela al lor foarte șfichiuitor, pe care-l Înțelegeam, dar nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

exagerat, dar era totuși o consolare. Dimineața, la 6, ne încolonam în fața clădirii. La 8.30 veneau femeile de serviciu și ne băgau în templul lingvistic. Până pe la 11 rezistam cu demnitate. Ne aduseserăm cărți, reviste, ascultam muzică preclasică la căști. După ce venea inspectorul, într-un mare Fiat argintiu, ne prăbușeam pe lângă pereți, începeau crizele de rinichi și spasmofilie. Jucam popa-prostu’ și pocher, scoteam cârnații din gențile diplomat și ungeam felii groase de pâine neagră cu zacuscă de casă. Dacă găseam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
cireadă de blocuri. La dreapta, în Băneasa, mă așteaptă ochii de căprioară ai Sabinei. Iubita mea mă vrea acasă: să facem oficială relația noastră, să fabricăm copii. La stânga, printre blocuri sau pe aleile Parcului Național, Adelina alunecă pe role, cu căștile înfipte în urechiușe, ascultând Roxette. Dar poate că Sabina vorbește cu vreun Juanito la telefon despre Costa del Sol. Dar poate că Adelina e și ea la bacalaureat, sau poate abia a trecut în clasa a șasea. Poate că acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Văzând-o adormită cu gura deschisă, n-am putut rezista tentației. Învelită într-o bucată de pânză neagră am găsit o casetă. O casetă ciudată - se vedea clar că nu era românească. Am introdus-o în casetofon, mi-am băgat căștile în urechi și am apăsat pe play: Cara mia, sono qui, nell’ ospedale, sto pensando a te, ti voglio bene, e tu, anche, mi ami, lo sai. Dai, ragazzina mia, vieni qua e fammi un massagio. Voce matură, îngroșată voit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
pe Renault-ul lui și pe apartamentul proprietate personală din Roma. Am simțit sângele urcându-mi-se rapid spre vârful capului. Atunci, ca un făcut, a deschis ochii și ea: - Ce faci, Piti, nu vii să dormi? Văzându-mi figura și căștile din urechi, a înțeles totul. De ce-mi cotrobăi prin lucruri? Ochii de căprioară se transformaseră instant în ochi de linx. Mi-am dat seama că dacă dădeam înapoi eram pierdut. Avea să sară pe mine, să mă sfâșie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
colțuri. Într-un fel m-am resemnat - zâmbi în sine - Adelina întotdeauna a ținut să-mi precizeze că m-am căsătorit cu un bărbat castrat. O ploaie de petarde răpăi scurt și Leo se trânti pe pavaj. Extrase cu dibăcie casca cu ștampila universității și începu o înaintare sincopată: salt înainte-culcat-târâș-pe coate-salt înainte. Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
chimic. Ar fi putut bănui omul și lupul ce îi pândea din spatele luminii? Prima petardă bubui în fața lui Chilot și-l proiectă la vreo cinci metri înapoi, cu labele în sus. Leo deschise fulgerător diplomatul dar, până să-și monteze casca, o explozie îl aburcă în frunzișul unui mesteacăn. Acolo sus - se zice - începu el să recite mărunt rugăciunea pentru petarde (nu înjurase el nici în armată, darmite acum!!) Mai lucid, dobermanul sări, îl înșfăcă de un crac și-l zdrumică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
în serios chestiile minore, cu rol pregătitor, simplu entertainment, cum ar fi arta, literatura, filozofia, muzica și filmele expresive. Cea mai mare dezamăgire îi fusese provocată chiar de Leo, care risipea atâta timp buchisind cărți groase, ori traversând orașul cu căștile de la mp3 player în urechi, umplându-și creierul cu sofisticării gen Ceaikovski, Deff Lepard. De altfel, el o acuza că nici nu citise cum trebuie Codul lui Da Vinci, că acolo ageamiul ăla de Dan Brown, care-și tot învârte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

să nu-și mai toarne votcă în bere, pe căldură. Asta, chiar că nu se scuză. Individul este, cu alte cuvinte, o pramatie! O secătură! O scursură, sub orice critică! O otreapă! O zdreanță! Un golan! Un jeg! A-ha-ha-hai dreptate, cască și Fratele, vag aprobator. Așa-i Silică. Irecuperabil. Îți bag o inferență? Tot ce nu te omoară, te face dependent! Suntem produșii propriilor slăbiciuni, ai propriilor noastre emoții. Și ai propriilor noastre mistificări! Cu certitudine. Îmi permit chiar să adaug

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

evaluările făcute de Ash în privința atmosferei se dovedeau reale, sau măcar pe jumătate. Se ajutară unul pe altul să îmbrace aceste piei artificale care îi vor menține în viață, apoi fiecare verifică funcționarea perfectă a costumului vecinului. Veni clipa montării căștilor. Această delicată operațiune fu săvârșită cu cea mai mare grijă. Dallas verifică închizătura căștii lui Kane, Kane pe cea a lui Lambert, iar aceasta făcu același lucru pentru căpitan. Executară acest balet în trei eu cea mai mare concentrare, aidoma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
ajutară unul pe altul să îmbrace aceste piei artificale care îi vor menține în viață, apoi fiecare verifică funcționarea perfectă a costumului vecinului. Veni clipa montării căștilor. Această delicată operațiune fu săvârșită cu cea mai mare grijă. Dallas verifică închizătura căștii lui Kane, Kane pe cea a lui Lambert, iar aceasta făcu același lucru pentru căpitan. Executară acest balet în trei eu cea mai mare concentrare, aidoma unor maimuțe care se purecă între ele. Regulatoarele automate erau branșate. Tustrei respirau oxigenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
căpitan. Executară acest balet în trei eu cea mai mare concentrare, aidoma unor maimuțe care se purecă între ele. Regulatoarele automate erau branșate. Tustrei respirau oxigenul stătut dar sănătos conținut în buteliile respective. Cu mâna înmănușată. Dallas activă radioul din casca sa. ― Emit. Mă auziți? ― Recepționat, anunță Kane mărind regimul propriului emițător-receptor. Mă auziți? Dallas dădu afirmativ din cap și se-ntoarse spre o Lambert posomorâtă. ― Recepționat, zise ea îmbufnată, fără să-și ascundă indispoziția. Era în continuare nemulțumită pentru că fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
vor aranja. Le furniza destulă lumină pentru a vedea prin aerul dens care transporta o puzderie de particule. Trecură pe platforma ascensorului situată între trenurile de aterizaj. Kane apăsă pe buton și platforma începu să coboare. Citi datele afișate în interiorul căștii. Senzorii costumului presurizat comunicau descreșterea altitudinii. Ascensorul atinse roca neagră. Dallas porni în fruntea micului alai, mai mult din obișnuință decât datorită unei reguli prestabilite. Făcură cu băgare de seamă primii pași pe suprafața globului. Lava era robustă și compactă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
furtună. Imediat după ce părăsiră imensa masă protectoare a lui Nostromo, vântul și praful îi atacară din toate părțile. Se opri, scârbită, și activă instrumentele scafandrului spațial. ― Acum, chiar că nu mai văd nimic! Vocea lui Ash răsună pe neașteptate în casca ei. ― Deschide "căutătorul". Este semnalul de naufragiu. Lasă-te ghidată de el, astfel nu riscați să vă rătăciți. Pe al meu l-am branșat deja. ― Branșat și conectat, îi răspunse ea. Crezi că nu-mi cunosc meseria? ― Nu voiam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]