4,513 matches
-
se întoarcă la ale lor, iar eu să-mi continui aventura, să iau orașul la pas și să-l cunosc cât mai bine. Am preferat de data aceasta să merg pe trotuarul ce se afla pe marginea lacurilor aflate în cascadă cum am mai spus, unul în spatele celuilalt, la înălțimi diferite. În dreapta mea se ridica pe o colină un foișor ca un bastion al timpului pe când vikingii erau stăpânii oceanului. Au apărut și copacii iar parcul s-a mărit și totodată
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354089_a_355418]
-
în: Ediția nr. 1172 din 17 martie 2014 Toate Articolele Autorului Poezie parte din setul de 15 poezii participante pentru calificarea în Antologia Sărutul iubirii! Calificare obținută la care am renunțat! Munții înserării numai murmur rostogoliri de trupuri săruturi în cascadă așternute în viforul arcuitelor tăceri atingeri de forme pulberi nesperate învăluie pierdutele cărări șoaptele îngheață în rana clipelor păgânelor tăceri și din adâncuri strigătul mut așteaptă năvalnic învierea eternului cuvânt. Referință Bibliografică: Arcuitelor tăceri / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ARCUITELOR TĂCERI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354144_a_355473]
-
plecăm în croazieră. Marea este liniștită și ne leagănă în larg, la timonă căpitanul, mai semeț ca un catarg. Pescărușii ne salută, albe aripi fâlfâind, pești în bancuri se adună, apa pare de argint. Se zăresc munții golași, navigăm către cascadă, o maimuță stânca pare, văzută în zare... Iată, o grotă ne îmbie cu ecouri chiar din prag, curajoșii iau o barcă și vâslesc prin gang. Apa cade în cascadă și creează valuri, vasul nostru-i o nălucă scăldată-n talazuri
CROAZIERĂ MEDITERANEANĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354254_a_355583]
-
adună, apa pare de argint. Se zăresc munții golași, navigăm către cascadă, o maimuță stânca pare, văzută în zare... Iată, o grotă ne îmbie cu ecouri chiar din prag, curajoșii iau o barcă și vâslesc prin gang. Apa cade în cascadă și creează valuri, vasul nostru-i o nălucă scăldată-n talazuri. Unii se aruncă-n valuri și înoată voinicește, pe alții, amețiți de valuri, whisky îi trezește. Se ivește portu-n golf, și o briză lin adie, coborâm în mica barcă
CROAZIERĂ MEDITERANEANĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354254_a_355583]
-
-l simțim, pentru a reuși să înțelegem mai ușor strigătul de bucurie al autoarei, entuziasmul ori trăirile sale: poposește, topește, împresoară, zboară, gândește, vrăjește, dăruiesc, primesc, străpunge, ajunge, mărunțindu-l ca pe o ninsoare căzută pe noi înșine: „Și-n cascade cristaline, ieri - o lacrimă de stâncă,/ Azi - doar picurii de gheață ce-n sclipire mă încântă” sau „Privirea tristă îți rămâne, cu nostalgie te gândești,/ Că uneori chiar cu căldura, doar fulg de nea poți să topești” - Fulg de nea
DRAGOSTE PURĂ SCĂLDATĂ ÎN DORURI ALBE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354524_a_355853]
-
prosperitatea României de azi și de mâine!” (Col.Ge. Toader Dodu - unul din principalii constructori ai drumului). Ținem urcușul Transfăgărășan spre nord, pășim peste podul Râului Capra, însoțiți de Pîrâul Fundul Caprei, trecem de Portița Arpașului spre Piciorul Caprei, spre Cascada Caprei. Pe versantul vestic al Piciorului Caprei, spre nord se deschide lângă Monumentul alpiniștilor la 2249 m alt. Lacul Capra. După Șaua Capra se coboară în Căldarea Bîlea. De la Cantonul Piscu Negru, Muntele sobru Podeanu te invită la Strunga Doamnei
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
tâmpla dreaptă zvâcnește a groază. urile adunate s-au învelit în pereții stâncilor pe care nu am reușit să le trec, atunci când, ajunsă în al treilea nivel al visului încrustat în sufletul meu, am ales să rămân lângă cele trei cascade. una mi-a înghițit plânsul și am crezut că mă iubește. alta, mi-a îmbrățișat gândurile, lăsându-și trupul răcoros să-mi atingă venele fremătânde și alta, cea mai frumoasă, m-a așteptat să tac, să o privesc, să o
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
-mi atingă venele fremătânde și alta, cea mai frumoasă, m-a așteptat să tac, să o privesc, să o ascult, să-i șoptesc încet, cât e de profundă. nu am putut. atunci, aș fi mințit... acum deschid pieptul larg ei, cascadei a treia a visului meu, și-i recunosc șoptindu-i, că-mi este Poarta. bat ușor în vălul de ape și intru... te regăsesc undeva, departe, în spatele petalelor mari, rătăcite în pânzele imense de apă, colorând cuvintele iar și iar
UNDEVA, COLORÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354696_a_356025]
-
februarie ne-a oferit surpriză unei zapezi, după versurile lui Francois Villon, ca-n vremurile „de altădată”, în care casele au rămas mici, stâlpii au fost îngropați cu totul sub nămeți, oamenii au orbecăit prin tuneluri de zăpadă înghețată, pe cascade te puteai cațără că pe munte, polii s-au confundat unul cu celălalt și veștile îngrozeau pur și simplu oamenii, indiferent de locație, am ajuns, în sfârșit în Mărțișor, timp în care Babă Dochia ar trebui să-și lepede cele
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
avea un glas frumos, încât se întrecea cu păsările la cântat. Cânta în zori de zi sau pe seară, cânta de câte ori inima o îndemna. Vântul îi purta cântecele până departe, pe crestele munților înalți. Nu departe de casă, era o cascadă cu apa în șuvoaie scânteietoare, ai cărei stropi fini se adunau în zeci de curcubeie, pe care fetița le privea cu nesaț. Uneori, încerca să le culeagă, dar nu întindea bine mâna, că acestea dispăreau și apăreau în altă parte
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
apa în șuvoaie scânteietoare, ai cărei stropi fini se adunau în zeci de curcubeie, pe care fetița le privea cu nesaț. Uneori, încerca să le culeagă, dar nu întindea bine mâna, că acestea dispăreau și apăreau în altă parte a cascadei. Ea dorea să-și încingă mijlocul cu un brâu din curcubeu. Văzând-o atât de necăjită, în taină bunica i-a țesut un brâu pe care a cusut mărgele sclipitoare. De fapt, erau pietre prețioase în toate culorile, adunate dintr-
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
a pus brâul la păstrat pentru ziua când nepoțica va împlini 12 ani. Sya avea 11 ani, dar părea mult mai mare. Era înaltă și mlădioasă precum trestia, fața-i albă ca floarea de iasomie, părul bălai îi cădea în cascadă inelată pe umeri, iar ochii limpezi, albaștri și cu gene umbroase. Ochii erau safire magnetizate. În plimbările sale pe potecile misterioase ale pădurii, animalele sălbatice o însoțeau. Toate se plecau în fața ei și o ascultau de parcă le-ar fi fost
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
o ascultau de parcă le-ar fi fost regină. Însă erau zile când prefera singurătatea. Atunci cutreiera pădurea în căutare de fructe și flori. În unele dimineți alerga desculță prin iarba umedă, alteori, la prânz, se scălda în lacul de la piciorul cascadei. Copila era drăgălașă, grațioasă și foarte veselă. Când râdea, printre buzele ca fraga, se ițeau mărgăritarele dinților, mărunți și regulați. Inima îi era încărcată de bunătate și când întâlnea câte o vietate rănită, avea grijă de ea până se punea
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
loc special, o căpiță de fân, pe care dormea în nopțile când pe Cer era ploaie de stele. Când ploua, rămânea în cămăruța ei cu miros de flori sălbatice și iscodea luciul magic al unui glob de cristal găsit lângă cascadă. Era un safir mare cât un ou de prepeliță, copila însă nu știa ce este, dar vrăjită de farmecul culorii și de figurile ce prindeau contur pe suprafața lui, îl privea ore în șir... Când a împlinit vârsta de 12
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
soare se răsfrângea în ele. Acum, la această vârstă avea unele trăiri pe care nu și le putea explica. Adeseori, zâmbetul îi dispărea de pe față rămânând pe gânduri ore în șir...Simțea o chemare, ceva o îndemna să meargă la cascada de lângă poienița cu flori. Într-o noapte cu lună plină, pe când somnul o cuprindea, toropită de miresmele fânului cosit, cu ochii pe jumătate deschiși, a zărit printre bătrânele trunchiuri de arbori seculari, o ființă fantastică ce strălucea, de-i lua
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
asemenea minune față de care simțea o ciudată atracție. După câtva timp a plecat, promițându-și că va reveni. Istovită, a ajuns acasă și a căzut într-un somn adânc. În vis, i-a apărut ființa pe care o admirase la cascadă. Aceasta i-a spus: - Sunt Inorog, să nu-ți fie frică de mine. Sunt o creatură divină și iubesc tot ceea ce este pur, cast, virginal. Tu ești Sya, mie să-mi spui Ynn. Te aștept mâine în poienița cu flori
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
i-a spus: - Sunt Inorog, să nu-ți fie frică de mine. Sunt o creatură divină și iubesc tot ceea ce este pur, cast, virginal. Tu ești Sya, mie să-mi spui Ynn. Te aștept mâine în poienița cu flori, lângă cascadă. Dimineața, când s-a trezit, Sya s-a dichisit privindu-se în luciul apei dintr-un vas de lut, apoi a îmbrăcat frumoasele straie primite în dar de ziua ei. La sfârșit, și-a frecat palmele cu frunzele unei plante
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
de emoție, ea îi răspunde: - Da! Din acea zi, cei doi au devenit prieteni de nedespărțit. Unde îl vedeai pe unul, era și celălalt. Între ei era o iubire platonică și un jurământ de castitate. Adeseori, după ce se scăldau la cascadă, el îi făcea un pat de flori, iar ea îi împletea clopoței albaștri în coama albă ca neaua. Erau fericiți și trăiau zile nespus de frumoase. În pădurea în care sălășluiau, primăvara și vara erau veșnice. Uneori, Ynn își punea
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
și minerale. În muntele care se coboară spre apă, acoperit de brazi și mușchi par a fi adevărate peșteri sau locuri tainice ce se cer a fi descoperite. Pe peretele dinspre râu, de culoare roșiatică, apa se prelinge în mici cascade. După 1990 localitatea Moieciu a devenit o puternică stațiune agroturistică, ceea ce a adus în peisajul ei arhitectonic o mulțime de pensiuni noi și moderne. Specificul tradițional este încă reprezentat de câteva case vechi alcătuite din lemn și acoperite cu șindrilă
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
alternează cu altele indigo, completate uneori de un roșu cu nuanțe de roz, un cerc alb este înconjurat din toate părțile de o mare de jar sau albul ia forma unui râu ce se coboară din înaltul cerului asemenea unei cascade, la poalele lui profilându-se dungi roșietice până ce dispar total. Cerul întreg îmbracă o haină albastră cu nuanțe cenușii. Elena TRIFAN Referință Bibliografică: NATURĂ ȘI CIVILIZAȚIE ÎN JUDEȚUL BRAȘOV / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
scufundare virtuală într-un cinematograf 3D în care asiști la o proiecție a Oceanului Atlantic, a Marelui Recif de Corali, a Ocenaului Indian și a Oceanului Arctic. La intrare te întâmpină un munte artificial, o gură imensă de rechin și o cascadă care începe de undeva de sus, de la etajul cinci și se termină la parterul clădirii. Tot jos, la primul nivel, se află un restaurant specializat în fructe de mare, un spațiu amenajat pentru depozitarea hainelor și a bagajelor pe durata
UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE DESTINAŢII TURISTICE DE PE COASTA DE EST A SUA de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357064_a_358393]
-
Acasa > Strofe > Timp > GÂNDUL, SLOVA, PALIMPSESTUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 465 din 09 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului cascadă măcinând întruna și torsul din fragede fire cocorii când prind să înșire în coloane albe runa mirabilă moara de vise, fantastă și haina sonoră emoția fanii-și devoră orgolios peste abise și lanțul de sterpe imagini, vârtejul din care distilă
GÂNDUL, SLOVA, PALIMPSESTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357133_a_358462]
-
mir. Când îl vezi trecând agale, Poți să-l lauzi și matale. Scuipă-l însă între ochi, Blând, ca să nu mi-l deochi, Și să zică-n sinea lui: „E soția Dumnealui”. Pentru ce să facem sfadă ? Lațele îi curg cascadă ! Ni-e nu-mi lipsește Zdreanță Cel cu ochii de faianță, Nici n-am chef să număr iezii Cum făcea cândva Arghezi. N-am albine, bibilici : Unde să le țin aici ? De aceea nu le-nșir Tacticos, cu tibișir. Casa
DACĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357180_a_358509]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZBUCIUM Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe oceanul de tăcere Se varsă ca o cascadă, Fără dig sau bariere, Fără zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
Primește-mă ca pe o razăCare se stinge-n seri târzii,Să uit că mă poți ține trează... XVII. ZBUCIUM, de Daniela Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 305 din 01 noiembrie 2011. Pe oceanul de tăcere Se varsă ca o cascadă, Fără dig sau bariere, Fără zgomotul din stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]