14,490 matches
-
încercat de mai multe ori, dar nu-mi răspundea decît o secretară sau un majordom. În cea de-a șaptea zi am reușit să îl contactez personal la telefon. M-a invitat să petrec două zile cu el într-un castel din Scoția. Urma să ajung acolo duminică după-amiază la ora 6:00. O dată ajuns la castel, am fost întîmpinat de secretara sa care m-a condus în camera mea. El s-a arătat după vreo două ore. Era prost dispus
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
cea de-a șaptea zi am reușit să îl contactez personal la telefon. M-a invitat să petrec două zile cu el într-un castel din Scoția. Urma să ajung acolo duminică după-amiază la ora 6:00. O dată ajuns la castel, am fost întîmpinat de secretara sa care m-a condus în camera mea. El s-a arătat după vreo două ore. Era prost dispus și nu făcea nimic să disimuleze această stare. În loc de o primire călduroasă, iată ce mi-a
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
un mic cadou), în așa fel încît să fii creativ și nu supărător, te vei alege în cele din urmă cu un mentor. 5. Mentorii de clasă mai întîi te pun la încercare Amintește-ți cum am fost primit la castelul din Scoția. Tot scenariul nu a fost decît un test. Poate vă închipuiți că mentorul meu era un mitocan fără inimă. Nu, el avea dreptate. De ce să-și fi irosit timpul cu mine atîta vreme cît nu știa dacă această
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
sentimentelor.“ Este inexplicabilă insistența cu care Octavian Soviany face din alb negru și din negru alb. Versurile îl contrazic prompt. Imediat după ce citim un poem, întreaga construcție critică se prăbușește: „Culege-mi trupul / Risipit în ochii mării, / Fă din el, / Castelul adevărului / În care să respire / Doar iubirea. // Adună-mi pașii. Rătăciți pe nisip, / Cu fiecare urmă / Scrisă de trecerea / Zilelor grăbite / S-ajungă la tine“ etc. etc. Ce curaj? Ce știință a surdinelor? Ce intelectualizare a emoției? Nu e vorba
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
șofran / pe fruntea ta voi pune / cu mâna mea dreaptă // poetul se pregătește de nuntă // Poetul - au cântat păsări în pomi / tobe au bătut adunarea // discret o privighetoare / cu un psalm / bucurie ne-a dat // străjile s-au trezit la Castel // El - vino, iubita mea / din umbra cortului // mirul buzelor tale / picură spre bucurie // albe și roșii flori împlinesc / și încântă serbarea“ etc. Acest discurs al bucuriei și al celebrării funcționează în gol, contând mai mult prin sonoritatea decât prin expresivitatea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
titlu. Cum adică „lecturi despre cărțile confraților“?! Poate „lecturi ale cărților confraților“... Comentariile critice din cuprinsul volumului - cele mai multe dedicate unor autori obscuri - sunt și ele pline de formulări aberante: „În poemele lui Ștefan Ciobanu se simte temperatura iederii pe zidurile castelelor triumfătoare.“ Iedera are temperatură?! Dar ce-a pățit, a făcut viroză?! „Virgil Diaconu își scrie poemele ca și când s ar opri timpul și versurile sale vor rămâne dincolo de perdele.“ Care perdele?! „Angela Macarie vine cu acest volum cum vine o rândunică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mobilat, avea televizor, radio, mașină de spălat, frigider și tot tacîmul. Hai să te duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale. Pe deal un castel domină locul. O șosea asfaltată, curent, livadă, gazon... Ion privește și plînge. Se lamentează, supărat pe Dumnezeu. Doamne, de ce nu mi-ai arătat raiul în care trăiam? CAPITOLUL II Pasiunile roboților Pisici și cîini La secția lui Ion Donciu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
construcție abstractă. Dar nu se putea sustrage, prin vocație, proiectării ei. Se considera predestinat. Dacă totuși aș putea să mă întrețin cu tine, scria el lui Vettori, eu n-aș ști să mă împiedic de a-ți umple capul cu castelele mele din Spania; căci soarta a vrut ca eu să nu pot judeca nici asupra artei mătăsii, nici asupra artei lînii, neștiind să vorbesc nici despre cîștiguri, nici despre pierderi, eu sînt forțat să mă ocup de afaceri de stat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
poporul lui decît de străini trebuie să ridice fortărețe; dar acela care se teme mai mult de străini decît de poporul lui nu are nevoie să le construiască. Familia Sforza a avut și va avea mai mult de suferit de pe urma castelului pe care Francesco Sforza l-a zidit la Milano, decît de pe urma oricărei tulburări care a existat sau care se va ivi în acel stat. Deci, cea mai bună fortăreață care poate să existe este faptul de a nu fi urît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceștia ar face mai bine să nu figureze în lume decît ca seniori la locul lor, să renunțe odată la emfaza spre care-i poartă orgoliul, să nu întrețină mai mult decît o gardă, suficientă pentru a alunga hoții din castel, în caz că s-ar arăta vreunii atît de înfometați încît să caute acolo de-ale gurii, să dărîme meterezele, zidurile și tot ceea ce poate da reședinței lor aerul unei fortărețe. Și iată motivele: majoritatea prinților mărunți, și mai ales cei din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Început să-i așeze pe nemți și alături de români, fructificînd avan tajul absenței tensiunilor religioase dintre cele două etnii, Întrucît coloniștii erau catolici de rit roman, iar ceilalți tot catolici, dar de rit oriental grec. De fapt, garda contelui la castelul din Carei era alcătuită din români, comandată fiind În limba română, cu ordinul scurt de alertare „Prinde pistol!“, un fel de „La umăr arm’!“ din zilele noastre. Drumul era extrem de lung pînă Înapoi În Suabia, dar legătura dintre ținuturile de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nici avionul care urcă, nici coada de fum și nu zăresc nici Dunărea. Trebuie să fie și ea prin părțile astea, un rîuleț Încă, un „rivulus“, cum tot spui tu. Și e păcat că nu zburăm mai jos ca să vedem castelul din Sigmaringen. Se oglindește În Dunăre, din cîte știu. Ai văzut? Și regii României provin tot de aici, nu numai șvabii Sătmarului... Dar uite: cornul din stînga al melcului e despicat spre capăt! Poate că am o iluzie optică, dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Împăratului de la Viena, s-o ia În direcție opusă. Mai mult, cetatea lui din Ardud ar avea o uriașă rețea de beciuri și tuneluri numai de el știută, niciodată deznodată de alții. Unul dintre culoare ar ajunge pînă În hrubele castelului din Carei, altul s-ar opri În tainițele unei biserici din Sătmar, iar al treilea, strecurîndu-se pe sub Someș, ar ține pînă dede subtul ruinelor din Medieșul Aurit. Unde mai pui că aceste tuneluri ar comunica Între ele, prelungindu-se mult
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
relatată de Iacopo da Varazze în faimoasa culegere Legenda aurea (secolul al XIII-lea), Maria Magdalena aparținea unei familii înstărite. Tatăl ei se numea Syrus, iar mama Eucharia. Era sora lui Lazăr și a Martei. Maria Magdalena era proprietara unui castel din Magdala; Marta deținea casa din Betania, iar Lazăr stăpânea o bună parte din Ierusalim. Scăldându-se în bani, tânăra aristocrată ducea o viață de plăcere și desfrâu, până când Îl întâlnește pe Isus, care o convertește. Extraordinara ei poveste începe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-au realizat numeroase traduceri în limbi vernaculare, dintre care cea mai cunoscută e în dialectul anglo-normand (autorul ei este tot un călugăr, Benedeit). Brendan parcurge un itinerariu deopotrivă fascinant și înfricoșător, acostând pe insule ciudate, pline de păsări, vizitând castele de un lux divin, celebrând o slujbă chiar pe spatele unei balene, întâlnind grifoni etc. etc. La un moment dat, după ce ocolește la limită gura iadului, vede o stâncă izolată, în plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
treacă noaptea, să se facă mai repede ziuă." Tânărul continuă: Cum tocmai plouase, așa, repede, pe neașteptate (doar era vară) și se adunase oleacă de apă pe drum, iar noi ne jucam în lutul roșcat, închipuind fiecare ba case, ba castele, ba oameni, ba animale, ne-am luat la harță ca de obicei nu ne băteam, doar ne împingeam și ne stropeam cu apă (care acum nu mai era așa curată), dar mi-a dat râsu-n plâns când văru-meu a călcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
curată), dar mi-a dat râsu-n plâns când văru-meu a călcat peste animalele mele (îmi închipuiam că erau o turmă de cămile) și le-a făcut una cu pământul. Am vrut și eu să-i fac la fel (construise ditamai castelul), mi-am făcut vânt dar... am lunecat și am căzut. Dar am avut timp să văd: cădeam exact peste păsările făcute de copilul acela străin cu care nu ne prea jucam noi. Și atunci s-a întâmplat: copilul a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acum. Dar băiatul... Oare ce-o fi vrut să spună atunci că o să mă spele mai târziu?... Cum și Când adică?" N-am știut nici eu ce să-i spun. Tăcuserăm și ne uitam în flăcările care închipuiau oameni, case, castele, pasări... Așa se face că n-am văzut ce se petrecuse doar am simțit împăcare și bucurie și parcă toată pacea lumii intrase în inimă... Mi-am ridicat ochii spre cer, să-I mulțumesc Lui Dumnezeu și... așa L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Rămâi cu mine în pădurea bucuriei... pădurea supărării... pădurea uitării de sine... rămâi, rămâi...(vocea se pierde) Vocea blândă, cu reverb : Mergi, mergi... (drumul se luminează din nou : copaci plini de flori roz, atmosferă de primăvară; printre copaci, departe, un castel roz-alb-auriu, care strălucește în toate culorile curcubeului. Pe marginea drumului, o zână, îmbrăcată în roz, cu văluri roz...ca o zână) Zâna : Bine ai venit ! De când te aștept ! Să mergem împreună! Ai să alergi și ai să culegi flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dea seama. Oamenii mari numesc asta "fericire". Rămâi cu mine în pădurea gândului, pădurea cunoașterii... rămâi... bucură-te de puterea cunoașterii și ai să fii stăpânul tuturor oamenilor... rămâi... (vocea se stinge, lumina scade, trunchiurile devin cenușii și fără flori, castelul o ruină, cenușie și ea) Vocea blândă, cu reverb: Mergi... mergi... (drumul se luminează din nou : de data asta se vede o poartă cu strălucire de sidef; drumul duce prin ea și se pierde în albastrul cerului. Lateral, lângă poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se apucară să inspecteze în grabă, una după alta, încăperile. Nu-ți face dumneata griji, zise funcționarul cel slab și negricios, că știm noi bine ce avem de făcut!... Noi am fost și-n comisia care a luat în primire castelul Peleș!... Aici e floare la ureche!... Noi am fost trimiși aici doar ca să luăm casa-n primire și să punem sigiliile, explică, ceva mai binevoitor, funcționarul cel gras și chel răspunzând la numele de Ababei, apucându-se să aplice grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei rândul să fie respinsă la examenul de maturitate, după care nici vorbă n-ar mai fi fost de studii universitare și astfel toate visele și năzuințele ei de a deveni ceva în viață urmau să se năruie precum un castel din cărți de joc. Adio profesie intelectuală, în tradiția veche de trei generații a familiei!... Nimeni n-avea să se mai uite la ea; peste tot uși trântite în nas și toți aveau să-i spună, privind-o de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce a netezit locul pentru o coroniță de platină. Care a venit și a preschimbat luna în argint și focul în aur. Încât făcliile ce au ajuns până la ea s-au metamorfozat într-o cale spiralată de aur. Și la castelul scos din cleștarul apelor adânce și albastre ale mării locuia o preafrumoasă prințesă. Pe această prințesă o văzu în vis un prinț, tânăr și frumos ca și ea. Cei doi se potriveau de minune, și prințul pe loc se îndrăgosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prințul vru să-l lase un timp să ajute prințesa să-și pună la punct treburile regatului, suflă peste prințesă, și ea dispăru, cu împărăția sa cu tot. Ea fusese o nălucă pusă să-l încerce pe prinț. Sosiți la castelul prințesei lui, prințul începu să urce, însă îi fu foarte dificil, și din ce în ce mai dificil să-și continue suitul spre castel. Însă prințul, nici că se opri, și spunându-și că nu mai e mult, încă îi puțin, nițel mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și ea dispăru, cu împărăția sa cu tot. Ea fusese o nălucă pusă să-l încerce pe prinț. Sosiți la castelul prințesei lui, prințul începu să urce, însă îi fu foarte dificil, și din ce în ce mai dificil să-și continue suitul spre castel. Însă prințul, nici că se opri, și spunându-și că nu mai e mult, încă îi puțin, nițel mai este, reuși să urce până sus. Întâlnind fata, care îl plăcu și ea, îi puse pe deget inelul de logodnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]