3,702 matches
-
români, primii cosmopoliți occidentalizanți din Principate (înainte de generația lor, cosmopolitismul moldo-valah se centra pe Rusia ori pe Sublima Poartă, iar și mai înainte era legat de Polonia), au învățat și mai mult de la francezi, începând cu socialiștii utopici (Fourier), trecând prin catolicii mesianici de stânga (Chateaubriand, Lamennais) și ajungând la romanticii charismatici (Michelet). De aici și dificultățile lor de a înțelege revoluționarismul naționalist al ardelenilor: a se vedea întâlnirea ratată dintre Bălcescu și Avram Iancu. Aș adăuga la diagrama schițată mai sus
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de credincioși, aproape o infrastructură de stat în stat, o tradiție îndelungată de negociere și "coabitare" (nu neapărat de "fuziune") cu puterea seculară, nu au reușit să se mențină ca o formă de societate civilă sub comunism? V. N.: Forța catolicilor a fost lichidată din capul locului, efiecient, nemilos, rapid, crud; exista deja experiența răsăriteană, presiunea a fost neîncetată asupra ambelor ramuri catolice din România. La uniți au fost două seturi de episcopi care au stat decenii în închisoare o parte
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
fapte bune, dar în legătură cu mersul la biserică și respectul față de cler era indiferent, aproape disprețuitor. El era ortodox și a rămas ortodox, pentru simplul motiv că nu îl interes-a prea mult de ce confesiune aparține. Îi respecta mai mult pe catolici, pentru că erau organizați, disciplinați, și pentru că erau orientați spre cultură. La fel, îi disprețuia pe ortodocși în general pentru că i se păreau inculți, pentru că nu prea știau ce vorbesc și ce fac etc. S. A.: Aceasta a fost și experiența mea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
fonduri care veneau din ambele părți și exista un echilibru "ecumenic" între reprezentanții și conducătorii Asociației. Existau și diverse forme de legături bancare sau comerciale. Un alt model ar putea să fie cel german. În momentul în care protestanții și catolicii s-au hotărât să colaboreze, au format un partid de guvernământ cu totul credibil, ceea ce pe vremea lui Bismarck catolicii singuri nu puteau nici să viseze. Zentrum era un partid defensiv, cu o serie de interese care erau strict ale
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
de legături bancare sau comerciale. Un alt model ar putea să fie cel german. În momentul în care protestanții și catolicii s-au hotărât să colaboreze, au format un partid de guvernământ cu totul credibil, ceea ce pe vremea lui Bismarck catolicii singuri nu puteau nici să viseze. Zentrum era un partid defensiv, cu o serie de interese care erau strict ale confesiunii catolice, nu putea să fie un partid de guvernământ. Abia când s-au aliat, cele două confesiuni au putut
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
înseamnă, la origine, pământul locuit sau lumea, a fost folosit de timpuriu de către Părinții Bisericii. Atât titlul de „patriarh ecumenic”, cât și calificativul de „Sinoade ecumenice” indicau universalitatea teritorială a Bisericii, în opoziție cu Biserica locală, provincială. Un alt cuvânt - catolic -, folosit mai întâi de Sfântul Ignatie Teoforul (†107) pentru a indica nu numai răspândirea credinței, dar și a ortodoxiei ei, este aproape sinonim cu termenul oikumene. Sfântul Irineu (†202) preciza că Biserica este răspândită pe tot pământul și ea deține
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
agrară, o Europă creștină cu un Papă puternic, dar a pus și baza unei gândiri politice bazate pe credință și pe angajarea laicilor în societate. Un alt curent care apare în prima parte a secolului al XIX-lea este cel catolic liberal, care cerea respectarea drepturilor Bisericii de către stat prin recunoașterea libertăților din Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului. Francezul Lamennais era unul din reprezentanții săi principali, cerând descentralizare, libertăți locale și individuale, sprijinirea grupurilor intermediare și votul universal. Bastionul catolicismului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
este cea de la 1848 grupată în jurul ziarului L'Ère nouvelle. În Adunarea Națională a Franței apare exprimată ideea care va fi ulterior des repetată: "creștinismul înseamnă democrație". Datorită conflictului dintre conservatori și socialiști, creștin-democrații au rămas doar o minoritate, majoritatea catolicilor grupându-se de partea primilor. Cu toate acestea, acum apare o primă formațiune creștin-democrată, care deși a suferit în final un eșec, a indicat faptul că această direcție de acțiune are un viitor. În acest sens apar și partidele confesionale
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
al XX-lea, în mod continuu între 1945 și 1992. Apare ca formațiune în clandestinitate în 1944 sub conducerea lui de Gasperi. La sfârșitul războiului este ajutată de Acțiunea Catolică, asociație supervizată de papă, ce mobilizează oamenii sub doctrina unificării catolicilor în jurul DCI. Astfel ea obține în 1946 majoritatea relativă, iar în 1948 una absolută în Camera Deputaților, deci o adevărată "hegemonie catolică". Această susținere din partea Vaticanului s-a păstrat în ciuda faptului că de Gasperi a făcut un guvern cu partide
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unificarea continentului, având rolul de motor al construcției europene la sfârșitul anilor `40 și în anii `50. Desigur, nu a existat un monopol asupra acestei idei, și social-democrații aducându-și aportul, după cum nici nu a fost un consimțământ unanim în cadrul catolicilor în privința Europei, cum s-a văzut și la dezbaterile eșuate pentru o apărare comună (CED 1954). Însă nu poate fi negat rolul major al lui Adenauer, Schuman și De Gasperi care au fost pentru o perioadă în același timp la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
aici din idealurile Revoluției franceze (drepturile omului și revendicarea libertăților), ci se referă la o democrație în sens social și nu politic: democrație, dar "după modelul creștin", spunea abatele Six, adică avînd o semnificație în primul rînd religioasă: este concepția catolicilor sociali, care priveau Revoluția ca pe o pervertire a libertății a cărei campioană a fost întotdeauna Biserica. Acesta era și sentimentul lui Leon al XIII-lea, care a oferit în 1891 catolicilor o cartă a ordinului social-creștin, Rerum novarum, și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fost bulversate de evoluția economică; societățile Europei Occidentale au fost industrializate, urbanizate, secularizate, antrenîndu-se astfel prăbușirea practicii religioase. Biserica Catolică, aflată ea însăși sub efectul sindromului Conciliului Vatican II, s-a schimbat foarte mult, recunoscînd pluralismul în angajamentele politice ale catolicilor. Totuși, democrația creștină a supraviețuit primei generații care a ajuns la putere, aceea condusă de Konrad Adenauer, Alcide De Gasperi, Robert Schuman, dezmințind oracolele care preziceau declinul acestor partide. Este adevărat că evoluția societății și a Bisericii le-a fost
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Franța s-a divizat în fața unui jurămînt impus de preoți (decretul din 26 noiembrie 1790), deschizînd calea confruntării ideologice și politice între Revoluție și catolicism. De acum înainte, Revoluția și, odată cu ea, democrația și libertatea vor fi identificate de majoritatea catolicilor cu lipsa de credință militantă, iar fidelitatea catolică cu contrarevoluția "Libertatea absolută" era definită de papa Pius al VI-lea în scurtul Quod aliquantum din 10 martie 1791 ca fiind "un drept monstruos". Nici un compromis cu vreun procedeu de inspirație
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Libertatea absolută" era definită de papa Pius al VI-lea în scurtul Quod aliquantum din 10 martie 1791 ca fiind "un drept monstruos". Nici un compromis cu vreun procedeu de inspirație satanică nu ar trebui să fie posibil. René Rémond scrie: "catolicii resping tot ceea ce ține de Revoluție: scopul acesteia, care li se pare a fi orgoliul uman dus la extrem, dorința de a făuri o societate bazată pe fundamente noi, inspirația, principiile, operele ca și societatea care rezultă. O societate care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
naturale, care a distrus grupurile intermediare fărîmițînd grupul social"3. Revoluția franceză a răsturnat definitiv sistemul de valori pe care s-a fondat societatea de-a lungul secolelor, determinînd apariția unei lumi noi, un șoc pentru contemporani, mai ales pentru catolici. Dacă în 1815 Europa Sfintei Alianțe a fost capabilă să trezească încrederea în tot ceea ce continentul deținea de la contrarevoluționari și de la nostalgicii vechii ordini, germenii liberalismului născuți în epoca Luminilor n-au prins de loc. Chiar dacă anii care au urmat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unor inițiative, adesea modeste, a unor idei și acțiuni "îndreptate spre abolirea situației instituționalizate a mizeriei clasei muncitoare percepută ca o nedreptate"4, după cum spunea Paul Droulers. Problema socială este fundamentală în genealogia democrației creștine. Aceasta i-a ancorat pe catolici în antiliberalismul economic și în antisocialism, acțiunile lor fiind îndreptate spre opere de caritate menite să creeze un teren favorabil pentru atragerea adepților care militau pentru organizarea societății și preluarea responsabilităților în cadrul acesteia. Ideologiile și angajamentele au dus la căi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
materie de organizare a muncii, i se opune școala din Angers, reprezentată de Monseniorul Freppel și de economiști ca Charles Périn, la Louvain, sau Joseph Rambaud, la Lyon, care respingeau ideile etatiste și dezvoltau ideile răspîndite mai ales de industriașii catolici din nordul Franței grupați în Asociația Catolică a Patronilor din Nord, de orientare paternalistă și antietatistă 5. Prin enciclica Rerum Novarum (15 mai 1891), magisteriul pontifical recunoaștea caracterul foarte grav al problemei sociale și stipula dreptul Bisericii de a interveni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a revoluției economice, la care aveau să se adauge de-a lungul secolului și altele, care erau realizările sau consecințele acestora, cum ar fi Kulturkampf în Germania bismarkiană, anticlericalismul militant din Franța sau Italia, socialismul sau chiar pozitivismul și scientismul, catolicii nu i-au putut oferi un răspuns unitar. Acestor interpelări li s-au adăugat revendicările de ordin național dublate uneori de revendicări religioase, ca în Irlanda, Belgia, Polonia, afirmarea credinței fiind în acest caz un mijloc de a sprijini propria
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și de secularizarea societății. Totuși, în prima jumătate a secolului al XIX-lea a existat un curent catolic liberal pe care-l vom regăsi și în democrația creștină a secolului XX. Odată cu catolicismul liberal au loc primele experiențe politice ale catolicilor într-o perioadă cînd în Europa dominau regimurile cenzitare, unde viața politică se limita, în general, la o "țară legală" restrînsă, unde noțiunea de partid se reducea la a desemna un curent de gîndire. Curentul catolic liberal poate fi definit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
se bazau pe suveranitatea poporului, indiferente față de religie. Din acest punct de vedere, Belgia oferă cel mai bun exemplu. Catolicismul a fost fluturat ca un stindard contra Olandei opresive și calviniste. Spre finele anului 1825 se profila o alianță între catolici și liberali la îndemnul deputatului catolic Eugène de Gerlache, care cerea nu numai libertate pentru școlile catolice, ci toate tipurile de libertăți. Alianța s-a realizat între 1827-1828, conducînd la cucerirea independenței în 1830. Constituția adoptată în 1831 face din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
față de religie. Din acest punct de vedere, Belgia oferă cel mai bun exemplu. Catolicismul a fost fluturat ca un stindard contra Olandei opresive și calviniste. Spre finele anului 1825 se profila o alianță între catolici și liberali la îndemnul deputatului catolic Eugène de Gerlache, care cerea nu numai libertate pentru școlile catolice, ci toate tipurile de libertăți. Alianța s-a realizat între 1827-1828, conducînd la cucerirea independenței în 1830. Constituția adoptată în 1831 face din libertățile moderne baza Statului. Aceasta constituie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
tipurile de libertăți. Alianța s-a realizat între 1827-1828, conducînd la cucerirea independenței în 1830. Constituția adoptată în 1831 face din libertățile moderne baza Statului. Aceasta constituie atît punctul de plecare, cît și punctul de sosire a "unionismului", prin unirea catolicilor și a liberalilor în lupta pentru alungarea olandezilor, apoi prin coaliția politică care avea să se mențină pînă în 1847. Nu era vorba de o simplă alianță de circumstanță, ci de o raliere a catolicilor în favoarea libertăților. Aceștia au acaparat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sosire a "unionismului", prin unirea catolicilor și a liberalilor în lupta pentru alungarea olandezilor, apoi prin coaliția politică care avea să se mențină pînă în 1847. Nu era vorba de o simplă alianță de circumstanță, ci de o raliere a catolicilor în favoarea libertăților. Aceștia au acaparat rolul pe care Biserica, într-o poziție de independență față de Stat, putea să-l obțină într-un regim parlamentar ce garanta libertățile, permițînd catolicilor să-și asigure preponderența electorală. Interesul cazului Belgiei provine de asemenea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de o simplă alianță de circumstanță, ci de o raliere a catolicilor în favoarea libertăților. Aceștia au acaparat rolul pe care Biserica, într-o poziție de independență față de Stat, putea să-l obțină într-un regim parlamentar ce garanta libertățile, permițînd catolicilor să-și asigure preponderența electorală. Interesul cazului Belgiei provine de asemenea din susținerea pe care un asemenea demers l-a găsit în cadrul ierarhiei, mai ales la Malines, prin arhiepiscop Monseniorul de Méan și vicarul general, Monseniorul Sterckx, care i-a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și condițiile de a putea acționa în mod eficient. Dar sloganul "libertate ca în Belgia" va cunoaște un mare succes în rîndurile mediilor catolice europene ale secolului al XIX-lea. Experiența belgiană era foarte importantă pentru că ea punea bazele acțiunii catolicilor (inclusiv a clericilor) într-un cadru constituțional, deci electoral, fără să aibă nevoie de un partid confesional. Liberalismul belgian nu era anticlerical, cel puțin pînă în anul 1840. Ulterior, sub efectul unei înăspriri a relațiilor dintre liberali și clerici, așa cum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]