1,146 matches
-
La abia înfiripata conștiință scriitoricească Ienăchiță adiționează și una morală, o etică care nu refuză dreptul la hedonism între anumite limite. La acestea poetul afirmă un spațiu preferențial unui profund sentiment al datoriei. Cine, trecut prin școală, nu-și amintește catrenul: "Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire:/ Creșterea limbii românești/ Ș-a patriei cinstire". Testament urmat, în mare parte, de mai toți poeții de limbă română. Pentru Ienăchiță, spune Eugen Simion, "o literatură nu se poate constitui fără o limbă capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
distincție între o astfel de artă și aceea a unui Minulescu, de exemplu, un poet facil aflat în plină vogă, cu focurile sale de artificii esențialmente declamatorii și cu extravaganțele sale sonore". Un subtil comentariu însoțește Plumbul cu cele două catrene ale sale: "Limba lui Bacovia - pentru a reveni - non imaginativă, austeră, se explică prin forța sa foarte apropiată de magia primitivilor. Intensitatea și tensiunea interioară, încărcătura cuvintelor, pun pe fugă orice accesorii, orice decor. Iată exemplul palpabil, versul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
a avut o audiență spectaculoasă. „Aci zace Mihăescu/ L-a pus naiba și-a mâncat/ Pe poetul Pavelescu/ Și-a murit intoxicat” și „Ți-am citit volumul/ Versuri cu duiumul/ Prețul, trei lei fix/ Poezie... nix” sunt două dintre numeroasele catrene ironice pe care M.-N. i le dedică adversarului. La gloria modestă a numelui Nigrim a contribuit, desigur, și „parodia originală” scrisă de G. Topîrceanu: „De ce e tristă luna oare/ În seara asta? Da, ghicim:/ A auzit la șezătoare/ O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288115_a_289444]
-
care moare. Lamentoul atinge coardele grave ale resemnării, când însuși sensul dumnezeiesc dătător de viață pare să fi dispărut. Un sentiment al zădărniciei învăluie suflul existențial al ființării. Aceleași mâhniri ale unei însingurări voite se degajă și din ciclul de catrene Efulgurații, în care poetul, retras dintr-o lume ce-i este străină, sentimentalizează romanțios pe pragul unor iubiri pierdute. De o limpezime cristalină, lirica lui R. aduce miresmele pure ale unor spații agreste sacre, nealterate de surogate ale vieții moderne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
nimic fără sânge”, este nevoie de efort pentru a domina elementele și pentru a te domina. Poetul pare obsedat de primejdia dispersării lucrurilor, a propriei ființe, și se apără strângând legăturile, ale propriei făpturi, ca și cu ceilalți. Chiar un catren de calambur și subtilitate, cum este Peisaj vechi, transmite o senzație de tensiune. Autorul e din spița lui Sisif, făcând însă figură singulară: împinge îmbrăcat în redingotă bolovanul. Înainte de a pleca „la lucru”, și-o perie cu grijă, în răgazuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
mijloacele de expresie, În care lipsește măiestria. (Ă). În culegerea de versuri Sufletul nostru, al Ninei Cassian cuvinte ca „roșu” revin de multe ori În cuprinsul aceluiași poem, fără să se impună dintr-o cerință specială a conținutului. Iată un catren În care ideea curgerii timpului și a Înnoirilor pe care ni le aduce capătă o expresie cvasi-ermetică: «Anii cei tineri Își leapădă Pagina zilei ce scăpată Ca să-și Îmbrace, frumoșii, Rufele zeilor roșii». Tirania vorbelor Îi urmărește uneori pe Dan
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu elan artizanal, pantume în special (ceea ce speră, cu naivitate, să-l singularizeze în peisajul literar), rondeluri și sonete, modeste altfel și departe de turnura impecabilă ce o pretinde genul. De regăsit frecvent în periodice, pseudonimul favorit, Cridim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
e preluat și pe coperta culegerilor editate compact întrucâtva după 1900, apoi la intervale tot mai mari; excepție face întâia carte, Florile iubirei, semnată Christ N. Dimitrescu, în 1901, an fast și pentru umorist, care ieșea la rampă cu primele Catrene (grafia din original reda Quatrene, în nota prețios latinizantă vizibil agreată de poet). Cu ambele volume ale seriei (al doilea apare în 1903), nu pregetă să candideze la un premiu academic, gest dezinvolt, ce pune în vizibil dezacord pe doi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
scos din lumea literară (voga flatând sau gafele unor confrați sunt „ținte” și pretexte predilecte) și trece printre clasici între urmașii breslei (Sofronie Ivanovici, N. Crevedia, A. C. Calotescu-Neicu îi află locul în antologiile ce se vor consacra, la noi, umorului, catrenului și autorilor de duh); G. Călinescu însuși rezerva „epigramistului” un paragraf în Istoria literaturii... Poetul pragului de veac, vetust, dispare, repede uitat, în schimb, în valul marelui lirism adus de anii interbelici. În Zale roșii (1919), grupase versuri așa-zis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
rubricilor „Cronica rimată”, „Figurine” și „Reflexii”. Printre poeziile lui Alexandru Bilciurescu, dedicate unor chipuri din mahalaua bucureșteană sub genericele „Miniaturi” (Madrigal) și „Mahalaua sentimentală” (Lenuța, fată de bărbier, Preludiu, Tablou), sunt risipite multe caricaturi și desene de P.A. Constantinescu, epigrame, catrene umoristice, amabile săgeți colegiale, cancanuri, glume, întâmplări hazlii din teatru și din justiție, scenete, cele mai multe iscălite C.T. Râzi, Ciacontas, Pipper, XYZ, Ticu, Pan, ce îi ascund, probabil, pe colaboratorii menționați la ultima pagină: Istrate Micescu, Ella Negruți, I. Gr. Periețeanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290380_a_291709]
-
în „transparența verdelui proaspăt” și a auriului solar. Un număr de piese din finalul fiecărui volum, intitulate Miniaturi, definite de Cristian Livescu drept „reflecții circumstanțiale cu doze variabile de lirism”, sunt tot poeme, reduse prin distilări repetate ale expresiei la catrene, terține sau distihuri, uneori veritabile haikuuri. R. este o poetă discretă, de nuanță tradiționalistă. SCRIERI: Despre suflet, despre cuvânt, București, 1968; Tinerețea toamnei, București, 1977; În freamăt de luceferi, București, 1979; Semper poesis, București, 1982; Din herb moldav răsună lira
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]
-
se cere poetului este însă de a găsi o modalitate lirică, o idee poetică în stare să comunice printr-o emoție faptul că el iubește omul nou, constructor al socialismului în patria noastră. Astfel, declarația tovarășului Frunză, cuprinsă în primul catren citat nu poate constitui artă (cu toate că nimeni nu se îndoiește că ceea ce spune el e adevărat) pentru că este lipsită de orice modalitate de expresie poetică, cum de asemenea lipsită de idee poetică este și cealaltă strofă a poemului în care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
hotărât cumpăna aprecierii. Și tocmai de aceea nu trebuie supuse amnistiei, în afară de neajunsurile deja semnalate, cele privitoare la stil, limbă, imagine, cuibărite ici-colo în urzeala poemului. Mai există pe alocuri versuri retorice, prozaice, cum e îndeosebi al treilea din acest catren, care se detașează prin platitudine dintre celelalte, și ele cât se poate de lipsite de o reală forță emotivă: Da, forța-aceea e Partidul drag; Prin câte căi n-au strecurat în voi sămânța-acestei atitudini noi, ce-o să însemne fața-acestui veac
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vremi, Cluj-Napoca, 1987; Orfica tăcere, Cluj-Napoca, 1988; Pe muntele Ebal, Cluj-Napoca, 1990; Steaua câinelui, Cluj-Napoca, 1991; Pinii de pe Golna, Cluj-Napoca, 1993; Crepuscularele vitralii, Cluj-Napoca, 1993; Chemări spre nicăieri și niciodată. Poezii 1985-1995, București, 1996; Străinul de la miezul nopții, Cluj-Napoca, 1996; Catrene, Cluj-Napoca, 1999; În colț lângă fereastră, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Ion Oarcăsu, „Țărâna serilor”, TR, 1967, 24; D. Țepeneag, „Țărâna serilor”, GL, 1967, 30; Mircea Tomuș, „Țărâna serilor”, ST, 1967, 9; Adrian Marino, „Țărâna serilor”, VR, 1967, 10; Nicolae Manolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
vers (le nombre de syllabes contenues par chaque vers en français est diminué). Cela n'affecte pourtant pas le rythme ou la musicalité du texte d'arrivée. Nicio suferință nu-i asa de mare Să nu se preschimbe în cantare. (Catren) (Blaga, 2010 : 439) Aucun malheur n'est și grand qu'il ne se transforme en chant. (Quatrain) (Miclău, 1978 : 549) 12 syllabes > 7 syllabes 10 syllabes > 8 syllabes Afin de reconstruire la mesure des vers, le traducteur et obligé parfois
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
terre " ou " glaise " : " ți se supune duh și-argilă " " à țoi se soumettent esprit, argile " (Portret/Portrait) (Miclău, 1978 : 519) ; " o fată frumoasă e/lutul ce-și umple tiparele " " une belle fille c'est/la terre qui remplit șes moules " (Catrenele fetei frumoase/Leș quatrains de la belle fille) (Miclău, 1978 : 551) ; " une jeune fille c'est/l'argile encore humide dans son moule " (Leș quatrains de la jeune fille) (Poncet, 1996 : 218) ; " Une belle fille c'est la terre qui remplit/Leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
montagnes) (1996 : 122). À partir d'une comparaison, " o închipuire că fumul " (" un être imaginaire comme la fumée "), Paula Romanescu crée une métaphore : " O fată frumoasă e/o închipuire că fumul [...]. " " Une belle fille c'est une icône de fumée [...]. " (Catrenele fetei frumoase/ Chant à la belle fille) (Romanescu, 1998 : 64). Le travail interprétatif mène à des traductions réussies dans le cas des images plus amples : " Prinși de duhul înverzirii/prin grădini ne-nsuflețim. Saisis par l'esprit de la sève/on
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
aurul graiului,/lacrima raiului." " Une belle fille c'est/de la vie la voûte,/le ciel du ciel/ornant l'anneau éternel. [...] Une belle fille c'est/de l'horizon la merveille,/l'or de la parole,/des larmes divines l'auréole. " (Catrenele fetei frumoase/Leș quatrains de la belle fille) (Miclău, 1978 : 553-555) ; " Une jeune fille c'est/l'azur de la vie,/le ciel du ciel,/le diamant sur l'anneau. [...] Une jeune fille c'est/le mirage à l'horizon,/l'or
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
verbe " a se preschimba " (" se modifier ", " se changer ") est traduit par " se muer " : Nicio suferință nu-i atât de mare/să nu se preschimbe-n cantare. " " Aucun mal n'est și grand/qu'il ne puisse se muer en chant. " (Catren/Quatrain) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 257) ; " Aucun mal n'est și profond/qu'il ne se mue en chant. " (Quatrain) (Poncet, 1996 : 194) ; L'adjectif " zăvorât " (" fermé à clé ") est traduit par " muré " : Pentru noi cerul e zăvorât, si zăvorâte sunt și
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
été de la Saint-Michel (le 8 novembre)) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 253). Le nom " ardere " (" combustion ", " incandescence ") a, dans ce contexte, un sens positif, tandis que " brûlure " a des connotations négatives. " un fund adânc de mare " " la profondeur d'un fond de mer " (Catren/Quatrain) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 257). L'effet phonique crée par la succession des mots " profondeur " et " fond " est encombrant. En plus, la version en français repose sur un pléonasme. " pâlpâire de pleoape " " vacillement de paupières " (Înfrigurare/Fièvre) (Villard, 2008 : 23). Le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
noapte (Ville dans la nuit), p. 459, Dacă m-aș pierde (Și je me perdais), p. 463, Supremă ardere (Suprême combustion), p. 465, Œdip în fața sfinxului (Œdipe devant le sphynx), p. 467, Epitaf pentru Euridice (Épitaphe pour Eurydice), p. 469, Catren (Quatrain), p. 471, Glas de seară (Voix du soir), p. 473, Cântecul obârșiei (La chanson de la source), p. 475, Scoici (Coquilles), p. 479, Dumbrava africană (Bois africain), p. 481, Cariatide (Cariatides), p. 483, De profundis (De profundis), p. 485, Părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
des âges), p. 493, Legenda noastră (Notre légende), p. 495, Cântecul brumelor, urmelor (La chanson des frimas, des traces), p. 501, Glas în paradis (Voix au paradis), p. 505, Nu crede tu vântului (Ne crois pas au vent), p. 507, Catren (Quatrain), p. 509, Andante (Andante), p. 511, Cântec în noapte (Chanson dans la nuit), p. 515, Toate drumurile duc (Tous leș chemins mènent), p. 517, Portret (Portrait), p. 519, Lângă un fluture (Auprès d'un papillon), p. 523, Primăvara (Printemps
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
focului (La chanson du feu), p. 535, Vara Sfanțului Mihai (8 noiemvrie) (L'été de la Saint Michel (Le 8 novembre)), p. 539, Sfârșitul de an (Fin d'année), p. 543, Ce aude unicornul (Ce qu'entend la licorne), p. 547, Catrenele fetei frumoase (Leș quatrains de la belle fille), p. 551, Poezia (La poésie), p. 557, Vara lângă rău (Été près de la rivière), p. 559, Drumeție (Chemin), p. 563, Oda simplisimei flori (Ode à la plus simple fleur), p. 567, Sonata lunii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ROMANESCU, Paula, N'insistez plus, Helicon, Timișoara, 1997. ROMANESCU, Paula, Sens, Alcor, București, 1997. ROMANESCU, Paula, Chant à la francophonie, casette (voix Liana Lungu), Alcor, București, 1998. ROMANESCU, Paula, Dialog/Dialogue, recueil bilingue, roumain-français, Alcor, București, 1999. ROMANESCU, Paula, Pensées/Catrene, recueil bilingue, roumain-français, Alcor, București, 2001. ROMANESCU, Paula, La Roumanie vue par leș Français d'autrefois, Editura Fundației Culturale Române, București, 2001. ROMANESCU, Paula, Dar noi, iubire, noi ?/ Mais nous, mon âme, nous ?, Semne, București, 2007. SMĂRĂNDESCU, V., L' Éternelle
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Romanescu, N'insistez plus, Helicon, Timișoara, 1997 ; Paula Romanescu, Sens, Alcor, București, 1997 ; Paula Romanescu, Chant à la francophonie, casette (voix Liana Lungu), Alcor, București, 1998 ; Paula Romanescu, Dialog/Dialogue, recueil bilingue, roumain -français, Alcor, București, 1999 ; Paula Romanescu, Pensées/Catrene, recueil bilingue, roumain-français, Alcor, București, 2001 ; Paula Romanescu, Dar noi, iubire, noi ?/ Mais nous, mon âme, nous ?, Semne, București, 2007. 1263 V. Paula Romanescu, Flori rare de poezie franceză, anthologie, 2 volumes, Helicon, Timișoara, 1993, 1996 ; G. Beza, Între două
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]