3,300 matches
-
sociale a investigației antropologice. Aceasta ne-ar trimite la dezbaterile ridicate de exemplu de microistorie, în care se confruntă, după J. Revel 66, partizanii unui "principiu de variație al scării" științific fecund celor care susțin teza întâietății microsocialului în ordinea cauzalității. La un alt nivel, tradiția metodologică în antropologie obligă prin urmare, când întreprinderea este construită ca obiect privilegiat, la evitarea riscului de a rămâne închis în ea, adică la surprinderea fenomenelor sociale care se manifestă în raporturile lor cu ansamblul
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
imaginare, alienările, refulările și deplasările constrângerilor. În al doilea rând, generalizarea raporturilor comerciale și efectele ei asupra raporturilor sociale ale grupurilor studiate, punând capăt vechii opoziții dintre sistemele capitaliste și societățile visate ale schimbului, îndeamnă la evitarea impasurilor determinismului și cauzalității. Transformarea schimburilor și a idealizărilor în bunuri exemplară în valorizarea eticii de întreprindere sau a celei de antreprenoriat din ONG-urile caritative -, noile retraduceri simbolice ale acestora și puterea lor de (de / re)structurare a ierarhizărilor printre care cele ale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
plătească pentru cei morți sau absenți; amenzi, pedepse, deficite de producție, toate sunt adresate satului, și nu indivizilor care îl alcătuiesc. Șefia despotică și colectivismul servil sunt înscrise în această situație colonială pe bază de forță; în ea trebuie căutată cauzalitatea existenței lor, deci a limitelor lor. Această șefie va fi o problemă secundară a administrației (după producție). Ruperea acestei exteriorități și a acestui raport de forță va fi urmărită cu disperare; contradicția șefului nu va fi niciodată depășită (eșec al
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de risc alături de alți posibili factori de risc. (Wolman, 1990)184. Un caz aparte de atribuire internă-stabilă și globală pentru un eveniment aversiv este numai parțial predictibil pentru un stil de atribuire. Astfel nu se poate stabili o relație de cauzalitate între un stil atribuțional defavorabil și un grad crescut al depresiei. Teoria lui Seligman rămâne deschisă cercetărilor ulterioare care vor veni să o completeze. Teoria deznădejdii sau a disperării Această teorie aduce o serie de completări și lămuriri legate de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
acceptat să fie dispensarizați. La aceste cazuri tratamentul corect, bine aplicat, completat de psihoterapie realizează nu numai profilaxia secundară a bolii psihice, adică a descompensării sau agravării tulburărilor psihopatologice, ci și pe cea a suicidului, dată fiind frecvența relației de cauzalitate dintre ele (Cosman, D., 2000)365. Modelul crizei după Caplan (1964)366, explică de ce este probabil ca o persoană să dezvolte o stare psihologică aparte încărcată de emoții, resentimente sau frustrări, pe când altă persoană aflată într-o situație similară rezolvă
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de o tratare sociologică. Astfel, într-un articol din 1903, considerat astăzi printre marile texte clasice, ei insistă pe ancorajul "morfologic" al categoriilor noastre mentale. Ei readuc ordinea logică a reprezentărilor noastre colective concepte, clase, genuri, categorii (persoană, spațiu, timp, cauzalitate) la o ordine extra-logică, adică socială: Clasificarea lucrurilor reproduce clasificarea oamenilor" (Mauss, 1984, p. 169). Câțiva ani mai târziu, Durkheim se întreabă cum de sunt posibile judecățile de valoare (chiar acelea care califică). Trebuie abandonată, după el, poziția filozofică prin
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
proiectării divine. Menirea lărgește cadrul de referință al umanului și transformă în simplă iluzie credința că destinul este o faptă a libertății umane. * Trecerea de la destin la menire se face când certitudinea unei fericite coincidențe se transformă în bănuiala unei cauzalități ascunse. Întrucât orice teleologie extra-umană reprezintă lucrarea în finit a spiritului infinit, faptul de a distinge din capul locului între destin și menire în cazul unei vieți individuale nu stă în puterea ființei conștiente finite. Despre menire nu se poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Capitolul IV Înțelegerea violenței Câte nu se spun despre cauzele violenței? Televiziunea, părinții, femeile singure, mai '68, laxismul politic sau ultraliberalismul, jocurile video, cromozomii răsuciți, supranumerici sau criminali sunt, pe rând acuzați. Ce slăbiciune a gândirii! La un fenomen complex, cauzalitate complexă. Jos cu simplismele! Profețiile despre cauzele violenței în școală sunt fără de număr. Uneori redusă la o cauză unică, aceasta poate fi văzută și ca o problemă de civilizație, prinsă într-un discurs despre decadență care amestecă înflăcărările lirice și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
despre "multirecidiviști" a devenit calul de bătaie al unuia dintre mânjii favoriți ai hergheliei prezidențiabile*, o asemenea imagine nu e nevinovată. Deci punem la îndoială geneza spontană a "nucleelor dure". În reprezentările comune domină câteva teme, care sunt tot atâtea "cauzalități" presupuse, cel mai adesea reduse la o cauzalitate unică sau dominantă, în mare măsură împământănită. Tema dezinteresului parental este cea mai frecventă, întrunind unanimitatea peste clivajele politice sau ideologice, cu o insistență deosebită pe dezinteresul sau absența taților și pe
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
unuia dintre mânjii favoriți ai hergheliei prezidențiabile*, o asemenea imagine nu e nevinovată. Deci punem la îndoială geneza spontană a "nucleelor dure". În reprezentările comune domină câteva teme, care sunt tot atâtea "cauzalități" presupuse, cel mai adesea reduse la o cauzalitate unică sau dominantă, în mare măsură împământănită. Tema dezinteresului parental este cea mai frecventă, întrunind unanimitatea peste clivajele politice sau ideologice, cu o insistență deosebită pe dezinteresul sau absența taților și pe monoparentalitate. Mai departe, afirmarea unei cauzalități culturale și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
la o cauzalitate unică sau dominantă, în mare măsură împământănită. Tema dezinteresului parental este cea mai frecventă, întrunind unanimitatea peste clivajele politice sau ideologice, cu o insistență deosebită pe dezinteresul sau absența taților și pe monoparentalitate. Mai departe, afirmarea unei cauzalități culturale și etnice alimentează uneori dezbaterea (Lorcerie, 1996). Semnificativă în această privință este cartea publicată de Academia de Științe Morale și Politice sub titlul Violența în mediul școlar (Dupâquier, 1999), care împinge la extrem calificarea etnică a delincvenței, între altele
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
brutală și irepresibilă. Poate să nu aibă importanța care i se dă câteodată. 2. Riscul invers este cel al negării, o altă capcană de temut. El ține de conformismul care reduce analiza violenței școlare la o perspectivă hipercritică față de o cauzalitate îndepărtată "ultraliberalismul" -, condamnând la neputință în așteptarea unei mutații globale și foarte improbabile. Pentru a scăpa de acest negaționism bine intenționat, e nevoie de o viziune a lumii în care visătorii să renunțe la angelismul revoluționar, seducător și total, pentru
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
proiectil care se rostogolește într-o vale extrem de abruptă. Și tot ceea ce este lipsit de control produce pur și simplu o moarte fără dureri. De asta sunt somnul și visul de evitat. Amintirea exactă este o posibilă înșiruire fără povara cauzalității, a unei întregi regiuni din creier, lucrul de pe lături ca posibilitate, cum ar fi putut fi altfel, dacă nu ar fi sosit nimic, din ceea ce trebuia să sosescă. Nu poate să existe nici o analiză serioasă. Totul e de nevindecat. Se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
receptarea, nici prelucrarea informațiilor nu este ghidată în mod necesar de rațiune. Modelele pot fi rezumate după cum urmează (vezi tabelul 5.1). Tabelul 5.1 Modelele de analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat ca o alegere rațională în vederea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în mod necesar de rațiune. Modelele pot fi rezumate după cum urmează (vezi tabelul 5.1). Tabelul 5.1 Modelele de analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat ca o alegere rațională în vederea unor scopuri date și în circumstanțe determinate
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fi rezumate după cum urmează (vezi tabelul 5.1). Tabelul 5.1 Modelele de analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat ca o alegere rațională în vederea unor scopuri date și în circumstanțe determinate. După o analiză a raportului costuri-beneficii, alegerea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1). Tabelul 5.1 Modelele de analiză a politicii externe (Allison/Steinbruner) rațional non-rațional impersonal modelul I: actorul rațional (cauzalitatea strategică externă) modelul II: procesul organizațional (cauzalitatea birocratică) personal modelul III: politica guvernamentală (cauzalitatea strategică internă) modelul IV: procesul cognitiv (cauzalitatea psihologică) PARADIGMA ANALITICĂ: MODELUL ACTORULUI RAȚIONAL Asumpții În cadrul paradigmei analitice, comportamentul național este tratat ca o alegere rațională în vederea unor scopuri date și în circumstanțe determinate. După o analiză a raportului costuri-beneficii, alegerea optimă constă în găsirea acelei soluții care
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legat de un model individualist, a provocat o dispută majoră (Ashley 1986 [1984]; Wendt 1987, 1991, 1992b; Hollis și Smith 1990, 1991, 1992). Hollis și Smith au dreptate că teoria economică neoclasică permite, și chiar are nevoie, de o dublă cauzalitate: la nivel individual și la nivelul pieței. Ashley și Wendt, la rîndul lor, susțin, pe bună dreptate, că explicația structuralistă presupune existența și constanța preferințelor actorilor. Într-adevăr, constrîngerile pieței (anarhiei) pot fi înțelese numai dacă presupunem în prealabil acel
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
bun din punct de vedere teoretic și menținut constant, pentru a explica comportamentul individual. Cu alte cuvinte, alegerile utilitariste și analiza waltziană a pieței sînt pur și simplu două aspecte ale aceleiași abordări. Dacă structuralismul este definit la nivel de cauzalitate, atunci partea sistemică a teoriei neoclasice ar putea fi numită structuralistă, deși structura mai degrabă li-mitează acțiunile posibile decît cauzează în mod direct comportamentul. Totuși, dinamica acestei structuri este rezultatul neintenționat al acțiunilor individuale, și nu al regulilor sistemice. Pînă
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
așteaptă o anumită similaritate a comportamentului din partea statelor situate într-o poziție asemănătoare" (Waltz 1979: 122). Structura internațională este cauza nu doar a unuia, ci a două efecte diferite. De aici încolo, teoria lui Waltz pune în discuție o dublă cauzalitate. În primul rînd, se consideră că structura internațională operează ca o cauză (Waltz 1979: 89). Date fiind caracterul ei anarhic și distribuția particulară a puterii la nivelul ei, este de așteptat ca statele care au o putere comparabilă și se
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
al doilea rînd, comportamentul unui stat este o variabilă care intervine în explicarea inevitabilei formări a balanțelor de putere, ca rezultat al acțiunii lor. Altfel spus: dată fiind distribuția puterii la momentul t1, statele reacționează într-un anumit mod (prima cauzalitate), care va tinde să echilibreze distribuția puterii la momentul t2 (a doua cauzalitate). Aplicînd propria metodologie a lui Waltz, această schemă explicativă prezintă două principale dificultăți, legate una de alta. În primul rînd, pusă fiind în fața criticilor, ea oscilează cu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
inevitabilei formări a balanțelor de putere, ca rezultat al acțiunii lor. Altfel spus: dată fiind distribuția puterii la momentul t1, statele reacționează într-un anumit mod (prima cauzalitate), care va tinde să echilibreze distribuția puterii la momentul t2 (a doua cauzalitate). Aplicînd propria metodologie a lui Waltz, această schemă explicativă prezintă două principale dificultăți, legate una de alta. În primul rînd, pusă fiind în fața criticilor, ea oscilează cu prea mare ușurință între cele două posibile variabile dependente, anume forma acțiunii statului
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și că toată lumea știe că ele trebuie îmbinate. Chiar dacă declarăm că ambele niveluri sînt reciproc constitutive, adică adoptăm soluția cea mai evidentă, aceasta nu ne este de nici un folos în explicarea reală a evenimentelor particulare, unde trebuie să dăm prioritate cauzalității sau determinismului. Puțin altfel spus, ceea ce contează este originea părții dinamice a teoriei: efectele acțiunii individuale, fie ele intenționate sau nu, sau legile aflate într-o evoluție lentă, ale structurii autoreproductive. Se poate reformula, dar nu se poate rezolva problema
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
analiza lor; în realitate, colectarea datelor, reducerea datelor și analiza datelor se combină într-un proces ciclic. Analiza datelor. Sunt mai multe tehnici cantitative și calitative de analiză a datelor. Tehnicile cantitative se plasează în patru categorii principale: descriere, asociere, cauzalitate și inferență. Fiecare din ele au un număr de proceduri. Procedurile descrierii urmăresc distribuția eșantionului sau populației de-a lungul variabilelor și producerea măsurilor caracteristice acestei distribuții. Măsurile asociației sunt folosite să stabilească gradul în care două variabile covariază, dacă
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și producerea măsurilor caracteristice acestei distribuții. Măsurile asociației sunt folosite să stabilească gradul în care două variabile covariază, dacă pozițiile de pe o variabilă sunt probabil consistent asociate cu pozițiile altei variabile. Pentru a răspunde la întrebările "de ce" încercăm să stabilim cauzalitatea. Trei metode sunt folosite frecvent: analiza factorială, analiza path și regresia. Statistica inferențială este folosită în două scopuri: să facă estimările caracteristicilor populației (parametrii) de la caracteristicile eșantionului (statistice); și dacă diferențele sau relațiile în eșantion (astfel ca asociația dintre ocupație
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]