11,246 matches
-
bucățele de foi pe ea? - Lipim... Cu limba atârnându-i printre dinții plini de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu e chiar ce-am vrut io, da’... Tu ce zici, Sclivi? - E... cool... ăăă... și beton... dă-i bătaie! Da’ acolo nu-s doi de „n”? - La ce se uită ăsta! Ce vede ăsta! Să nu mori? Ei, spune, să nu mori? Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Se aude zgomotul rotativei din fosta cameră de priveghi. Două role cu hârtie de ziar, una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus aiurea... Mitică trage nervos paginile de pe bandă. - Tu nu vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce-i asta? Și culorile alea îs ca-n cozonacul soacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
într-o cutie în care-am să tai o portiță și ferestre cu traforajul... Le-am lăsat două cuburi de zahăr și-o bomboană. Sunt ceva mai mari decât degetul, au haine și papuci... - Prostălane, ai visat... Nu sunt... Auzi, ce-ai fi s-o luăm și pe Felicia pe acoperiș de-acum? Poate-poate... Ia un pumn de dude negre și mi le-aruncă în cap. - Termină cu omuleții! Auzi, mergi diseară sub pod? Sau te bate mă-ta? - Fiu-tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
patrafir, cu cădelnița, îi jale de sufletul lor, le-a luat apa și biserica. Și numai locul acela, că e mai pe-un dâmb, n-a fost acoperit de apă și-acolo se vedeau luminile, parcă răsăreau din pământ. Oare ce-or fi însemnând? - De unde vrei să știu? Nici n-am văzut. Și ce se zice, de pe altă planetă? - Asta-i, vin semnele, nu cred că e primul acolo, la pârliții ăia, au mai fost, o să mai fie, ne-neacă Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te crăcănezi și ești în cele două deodată, te dai pe tobogan, vâjjj, între cele sfinte, și-ajungi în poala lui Michiduță, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mai știe unde locuiește... Nu mai nimerește... Nu mai știe domiciliul stabil...” Uneori nu-l găseau decât dimineața, pe scări. Stau cu picioarele proptite pe bara de metal și-ascult burta orașului care chiorăie. *** - Am s-o dărâm singur, ce-și face omu’ cu mâna lui... a râs. Până mâine o dărâm, complect, am legat câinele-n lanț, am înțeles, așa o să fac, ce hârtii trebuie să semnez? Dați-le pe toate, le semnez, e bine, e foarte bine, suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și drumurile se-ncurcă... ești la o cărare care se-nfundă, se-arată-n drumu’ tău dușmani și pretini, îți vin vorbe rele și farmece... unu’ de roșu are ciudă pe tine... unu’ de negru are ochiu’ rău... hai să-ți ghicesc ce-o să-ți cadă la așternut, frumosule... hai să dea baba-n cărți, să-ntoarcă norocu’... hai să-ți ghicesc, să-ți dau cu ghiocu’, să-ți spună baba ce ai... - Am pe dracu’! Ba am mai mulți, o cireadă... Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lipesc. Cerneala n-are gust bun. Am aprins țigara de mătase, o țin cu două degete, o apropii numai până la gură, dar nu trag din ea, suflu aerul, pufff, și scutur scrumul într-o ulcică. - Dacă o să-i scoată plămânii, ce-o să-i pună-n loc? - Au ei o cutie cu palete care face aer acolo pe dinăuntru. Vineri Citesc în Automobilul meu sfaturi pentru prevenirea bătrâneții. Să nu te gândești câți ani ai, să nu numeri lunile după ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i gînduri, și după o bună bucată de vreme Își aținti privirea asupra penei de cormoran care rămăsese pe piatră, lîngă grosolana călimară care nu era altceva decît o cutie veche de tablă, și comentă sec: - Învață-mă să scriu. - Ce-ați spus? se miră Lassa. - Ai auzit doar: să mă Înveți să scriu... Luă pana și Începu să se joace cu ea. Știu că pot să Învăț și Îmi va sluji ca să Îi povestesc lumii ce mi-a făcut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un animal adult. CÎțiva căpitani descoperiseră deja că uleiul de broască-țestoasă era mult mai apreciat și mai rentabil chiar decît cel de balenă și că, totodată, carapacea se putea folosi pentru fabricarea obiectelor de podoabă, și din ce În ce ce mai multe vapoare aruncau tot mai des ancora În arhipelag nu pentru a se aproviziona cu carne proaspătă pentru o lungă călătorie, ci mai ales În căutarea unui transport rodnic și comod. Oberlus știa că putea foarte bine să mănînce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese odată să cîștige o adevărată avere la jocul de cărți, cavalerul de Arriaga fu nevoit să se așeze, buimac, și să scuture din cap de două ori Înainte de a Îngăima, neîncrezător: - Ce-ai spus? - Că mă duc la Sevilla cu contele de Rioseco. - Nu poți vorbi serios! - Ba vorbesc cît se poate de serios... Am pregătit bagajul și o să treacă să mă ia În zori... - Dar de ce? - Pentru că așa am eu chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
televizorul, dacă crezi în Dumnezeu. — Trebuie să vă arăt unde s-a sfârșit viitorul, zice Seth. Vreau ca noi să fim cei care aleg excursia. Potrivit lui Seth, viitorul s-a sfârșit în 1962, la Târgul Mondial din Seattle. Iată tot ce-ar fi trebuit să moștenim: omul pe Lună în acel deceniu - azbestul este prietenul nostru miraculos -, lumea erei spațiale pusă în mișcare de puterea nucleară și alimentată de combustibili fosili, unde ai fi putut merge să vizitezi blocul farfurie zburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Scârbos! Eu nu-s deloc așa cu pușca mea! Așa că sari la Evie care zboară spre Cancún, Mexic, și când mă duc să mă uit sub patul ei, acolo-i pușca de calibru 30 și luneta. În dulapurile ei e ce-a mai rămas din hainele mele, întinse și chinuite de moarte și agățate acolo pe umerașe de sârmă, moarte. Apoi sari la mine în patul lui Evie în noaptea aia. E miezul nopții. Vântul ridică perdelele din dormitor, perdelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de introducere în geologie. Evie s-a culcat cu logodnicul meu, așa că acum pot să-i fac orice. În filme, unde cineva devine invizibil pe nepusă masă - știi, o reacție nucleară ciudată sau formula unui cercetător nebun - și-ți spui, ce-aș face eu dacă aș fi invizibilă...? Cum ar fi să intru în vestiarul băieților de la Gold’s Gym sau, și mai bine, în vestiarul de la Oakland Raiders. Lucruri de felul ăsta. Să vezi una-alta. Să te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Brandy e nevinovată. Asta a doua mea șansă. Aș fi putut deschide fereastra camerei cu ani în urmă să-l las pe Shane să intre. Aș fi putut să nu sun de-atâtea ori la poliție și să sugerez că ce-a pățit Shane n-a fost un accident. Ce mă reține e povestea cu Shane care mi-a dat foc la haine. Cu mutilarea care l-a adus pe Shane în centrul atenției. Și dacă-mi dau vălul deoparte acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
există aviație, aviatorii, zborul în sine și apoi restul. Lumea poate părea ciudată așa, privită așa, dar Balbo era îndeajuns de simpatic în nebunia lui, încît să te convingă că este posibil și o astfel de ierarhizare a vieții. Tot ce-și pusese în cap, reușise. Și nu-și dorise decît lucruri legate de aviație. Întîi, să creeze o flotă de hidroavioane pentru că, spunea el, "pămîntul este acoperit de ape într-o proporție covîrșitoare, iar Italia trebuie să se afle peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e vorba de zburat. O să fie ca între două fiare adevărate. O să ne arătăm colții și o să ne împărțim cerul!" Nici nu se mai îndoia că dorința sa ar putea fi nerealizabilă. De fapt, nici nu se putea altfel, tot ce-și dorise pînă atunci, realizase. Urmarea era logică. De aceea nici măcar nu s-a gîndit la acest lucru, pentru că un lucru gîndit de prințul Șerban Pangratty era deja un lucru făcut, împlinit. Pînă în acea seară nu-l văzuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
K.F. Somnul îi era ocupat cu un coșmar în care îi vedea pe cei doi ofițeri în rezervă, poate erau chiar în retragere, oricum, arătau cam bătrâiori, îi vedea vorbind la nici doi pași în fața lui și nu-i auzea ce-și spun. Oricît s-ar fi străduit nu auzea și atunci se trezea cu urechile țiuind. Cum să auzi ceva dacă îți țiuie urechile? A fost recunoscător domnișoarei și pentru cît îi spusese. În fapt nu avea nici o obligație față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
om din lume când marele Miti Matái îi făcu un semn discret să se apropie. Dacă chiar vrei să devii un adevărat navigator, începu el, va trebui să te obișnuiești să dormi ziua. Iar noaptea ai s-o petreci aici. Ce-și putea dori mai mult un ucenic de navigator decât să-și petreacă nopțile la picioarele miticului erou care se întorsese de unul singur din locul în care până și apa se solidifica? De unde putea învăța mai mult decât de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
produce la întâmplare. Totul are un motiv de a fi și toate sunt legate între ele. Îi zâmbi cu afecțiune. De-aia, dacă vezi un pescăruș la pește optzeci de mile de coastă, nu te poți mulțumi să spui: „A, ce bine! Un pescăruș!“. Nu. Trebuie să te întrebi ce căuta acolo, și să găsești un raspuns logic la întrebarea asta. La fel si cand un nor se oprește, când un val te lovește dintr-o parte din care n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ascultase în liniște, se întoarse către uriaș, în timp ce arată spre Tapú Tetuanúi. Ar trebui să ne-apucăm și noi să învățăm legile, ca să le putem apoi schimba după bunul nostru plac, spuse cu o seriozitate uimitoare. Nerușinatul asta reușește tot ce-și propune și nimeni nu-ndrăznește să-l contrazică. Noroc că nu și-a propus decât să devină Navigator-Căpitan, căci altfel nu i-ar fi fost greu s-ajungă rege. —Eu nu amăgesc pe nimeni, replică Tapú Tetuanúi la fel de serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ici câte-un frecuș. Colo o tuse. Nimeni nu s-a apucat de lucru. Nimeni nu scrie nimic. Țârul de Sfânt Fără-Mațe e mereu cu fața ridicată-n sus, cu gura deschisă ca a unui pui de pasăre, în timp ce-și toarnă pe gât chili sau plăcintă cu mere sau plăcintă cu carne dintr-o pungă argintie Mylar. Mărul lui Adam îi zvâcnește la fiecare înghițitură, limba îi împinge amestecul călduț în spatele dinților. Mestecându-și tutunul, Pețitorul scuipă pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
slăbănoagă. Scoate ceva de carton din geantă, ținând-o de margine cu două degete. E o fotografie, și blonda îi spune spilcuitului: Dacă oamenii n-ar vedea asta, ar putea crede că așa m-am născut. N-ar ști niciodată ce-am realizat în viață. Dacă apari la televizor cu fața doar puțintel grăsuță, îi spune el, arăți ca naiba. Ca o mască. O lună plină. Un zero mare, fără trăsături de care să-și amintească oamenii. — Să scap de toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rea. Nu, spune el. Dar când cineva e drăguț cu tine... când îți zice un banc..., spune spilcuitul, și rupe poza urâtă de dinainte în două. Pune jumătățile una peste alta și le rupe în sferturi. Apoi în optimi. Apoi ce-o mai fi. Fărâme. Fărâmițe. Confetti. Spune: — Dacă vrei să ai succes în televiziune, trebuie cel puțin să fii în stare de-un zâmbet fals. Cel puțin prefă-te că-ți plac oamenii. Acolo, în camera verde, buzele ei roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
contacta pe cei dinăuntru, și doamna Clark a spus da. A spus: — Numărul e 1-800-ȚEAPĂ. În momentul acela mai mulți s-au cărat. Însemnând: nu. Nici un contact cu lumea de afară. Fără televizor, radio, telefon sau internet. Doar tu și ce-ți aduci într-un singur bagaj. Însemnând că s-au mai cărat și alții. Ăștia care s-au cărat sunt supraviețuitorii primei runde. Deștepții care vor avea ocazia să-și spună povestea. Camera din spatele camerei din spatele camerei, cum ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]