1,815 matches
-
morții, care este mult mai curat și mai odios. Erau treizeci, poate patruzeci de paturi, toate ocupate, pe care nu puteai distinge uneori decât forme alungite care dispăreau sub bandaje, și care de abia se mai mișcau. În mijlocul încăperii, patru cearșafuri albe, întinse de sus în jos formau un fel de alcov ușor, care putea fi mișcat. Aici se afla Clămence, în mijlocul soldaților care nu o vedeau, cum nici ea nu avea habar de prezența lor. Doamna de Flers a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
jos formau un fel de alcov ușor, care putea fi mișcat. Aici se afla Clămence, în mijlocul soldaților care nu o vedeau, cum nici ea nu avea habar de prezența lor. Doamna de Flers a dat la o parte unul din cearșafuri și am văzut-o. Se odihnea, cu chipul tras, cu ochii închiși și cu mâinile așezate pe piept. Respira cu o lentoare maiestuoasă care-i făcea pieptul să se miște, dar îi lăsa trăsăturile nemișcate. Era un scaun aproape de patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de Flers a pus mâna pe fruntea ei și a mângâiat-o, apoi a spus: — Copilul e bine. Am privit-o fără să înțeleg. Apoi ea a mai spus: — Vă las, rămâneți cât doriți. A dat la o parte un cearșaf cum se face la teatru uneori. A dispărut în spatele pânzei albe. Am rămas toată noaptea alături de Clămence. O priveam. Nu încetam să o privesc. Nu îndrăzneam să-i vorbesc de teamă ca vreunul dintre răniții care o înconjurau ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
caut să-l regăsesc așa cum era cu adevărat, chiar dacă uneori, ca o recompensă, îmi este dat să-l zăresc în sclipirile vinului pe care îl beau. Toată noaptea, soldatul care se afla în stânga patului lui Clămence, ascuns vederii mele de cearșaful întins, a bâiguit o poveste fără cap și coadă. Câteodată o spunea încet, fredonând-o, alteori se ambala. Vocea îi rămânea însă mereu egală. Nu am prea înțeles cui i se adresa, unui prieten, unei rude, unei iubiri trecătoare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mult împreună. Cei mai mici, Lăură și Sorin, formau o altă „echipa”, măi veselă și mai neastâmpărata. Curtea părinteasca era destul de mare, cu multe acareturi, așa încât copiii își găseau cele mai tainice ascunzători. Odată Lăură s-a ascuns sub un cearșaf mare alb, căreia mama ei îi făcea butonierele și a trecut mult timp până ce băieții s-au dat bătuți, pentru că nu puteau să o găsească. Mama îi spusese atunci părintește: -La ora asta, ar cam trebui să dormi!.. Ea stătea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
spre mine cu bărbia, ați fi ținut-o aici cu săptămânile. Hai să coborâm, Noghi, spun eu, hai să mâncăm ceva, dar ea se lipește de patul gol, eu rămân aici până când se întoarce tati, se prinde cu mâinile de cearșaf, așa cum se prindea cu pumnișorii de pătură atunci când era mică, și eu o implor, Noghi, mă sufoc aici, hai să luăm puțin aer, dar ea se încăpățânează, vom rămâne aici, pentru ca tati să se însănătoșească, însă eu îmi pierd cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trebuit să îl facem cu mulți ani în urmă, care transformă în cenușă toate ezitările, toate temerile, lăsând în urma sa doar liniște, cel care va păși pe această cale de rele va fi ferit. Cadavrele îndoielilor noastre zac ciopârțite printre cearșafuri în fața ochilor noștri, ca niște ofrande, eu mă ridic în genunchi în mijlocul patului uriaș, care se întinde în jurul meu asemenea unei plantații de bumbac, alb și moale, pot să alerg prin el și să fac cu mâna, să îmbrățișez lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre noi aspiratoarele, grăbind oaspeții să iasă din camere, să se lase absorbiți de plăcerile ce-i așteaptă pe bandă rulantă, doar noi rămânem nemișcați ca două bucăți negre de bazalt, străini unul altuia, străini de rămășițele dragostei noastre pe cearșafurile care vor fi schimbate în dimineața aceasta, străini de locul acesta prietenos și binevoitor în care ne aflăm, iar eu suspin în prosopul ud, nu mai pot continua așa, nu mai pot, iar el izbucnește, m-am săturat de lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a bunelor intenții. Metabolismul sănătos și zgomotos al acestui organism pe care îl numim casă, cu cele trei camere congestionate ale inimii sale, mă liniștește puțin și stau noaptea pe terasă printre hainele curate, din când în când câte un cearșaf moale sau tivul vreunei rochii îmi mângâie părul, mișcat de adierea slabă a vântului, acompaniindu-mi singurătatea, pentru că Udi deja doarme, adormise imediat după Noga, amândoi își adunaseră depresiile și se lăsaseră înghițiți de paturile lor, în fața ventilatoarelor harnice, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sale somnambule, atât de tare mă tem să fiu părtașă la durerea ei, sunt uimită să îmi văd mama întâmpinând-o în scurtele ei momente de trezie, perfect capabilă, firească și plină de tandrețe, într-o noapte, în timp ce întindeam un cearșaf pe canapea, mama se apropie de mine cu o țigară în mână, ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă compasiune, te îndepărtezi de ea, eu încuviințez în tăcere, adevărul cuvintelor ei este împovărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spusese ea, îl strivești ca pe un bulgăre de pământ, trebuie să slăbești strânsoarea, dar, în clipa în care o slăbisem, îl prinsese ea, trăgându-l în urma ei, strivindu-ne pe toți ca pe niște bulgări întunecați de pământ. Ating cearșaful de pe partea patului pe care dormea el, pentru o clipă am impresia că oasele sale lungi se odihnesc alături de mine, cufundate în somn, nu am voie să le trezesc, dar iată că se ridică, scuturându-se de nisip în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prin spațiu? întrebă arătând spre meditehniciana care asista la scenă: Nu vor să-mi spună. Tonul lui Burke deveni alinător și părintesc. ― Ei bine, poate că este încă prea dreveme să abordăm astfel de subiecte. Mâna lui Ripley țâșni de sub cearșaf și prinse brațul bărbatului, care fu surprins de iuțeala reacției și de forța degetelor. ― Fără texte. Mi-am revenit și nu mai e cazul să mă cocoloșiți. Cât timp? Carter Burke aruncă o privire meditehnicienei, care ridică din umeri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
imobilizeze umerii pacientei. Încă o mai țineau când în cameră dădură buzna un medic și doi tehnicieni. Așa ceva nu se putea întâmpla. Era imposibil! ― Nu... Nuuuuuu! Tehnii se străduiră să lege brațele și picioarele femeii care se zbătea ca turbată. Cearșafurile zburară. O lovitură de picor îl aruncă pe un mediteh, timp în care celălalt spărgea ochiul de sticlă al monitorului. Refugiat sub un dulap. Jones își privea înspăimântat stăpâna. ― Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și cinsprezece cc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
timp în care celălalt spărgea ochiul de sticlă al monitorului. Refugiat sub un dulap. Jones își privea înspăimântat stăpâna. ― Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și cinsprezece cc de... Dumnezeule! O explozie de sânge coloră brusc în roșu aprins cearșaful de deasupra, sub care ceva se ridică, dându-i o formă piramidală. Stupefiați, medicul și tehnicienii dădură înapoi. Cearșaful se ridică și mai mult. Apoi alunecă și Ripley văzu creatura. Meditehniciana leșină, iar medicul nu reușea decât să emită sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ține-o, urla medicul. Îmi trebuie oxigen și cinsprezece cc de... Dumnezeule! O explozie de sânge coloră brusc în roșu aprins cearșaful de deasupra, sub care ceva se ridică, dându-i o formă piramidală. Stupefiați, medicul și tehnicienii dădură înapoi. Cearșaful se ridică și mai mult. Apoi alunecă și Ripley văzu creatura. Meditehniciana leșină, iar medicul nu reușea decât să emită sunete nearticulate; o larvă groasă, fără ochi, dar cu gura plină de dinți ieșea din toracele pacientei, frângându-i coastele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lăsase în urmă existența anterioară. Chiuveta era plină ochi cu veselă murdară, deși spălătorul de vase era gol. Purta un halat care, parcă îmbătrânea la fel de repede ca și proprietara lui. În camera de alături, lângă pat era un morman de cearșafuri și cuverturi. Jones dădea târcoale prin bucătărie, nădăjduind că va da peste vreo bucățică mai de doamne-ajută. Zadarnică osteneală. Bucătăria se menținea într-o stare de curățenie acceptabilă, în ciuda lipsei de cooperare a ocupantei acestor locuri. ― Hei, Bob! behăi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sunetul te copleșește și te sufocă. Cu un geamăt răgușit, Ripley se ridică în pat, încleștând mâinile pe piept. Respira greu, dureros. Inspiră adând și se uită în jur, prin camera minusculă. Lumina slabă a veiozei îi dezvălui pereții goi, cearșafurile căzute lângă pat, toaleta și comoda. Pe acesta din urmă, cocoțat pe partea cea mai înaltă, impasibil, Jones îi întorcea privirea. Își luase acest obicei la puțină vreme de la întoarcere. Când venea ora somnului, motanul se ghemuia lângă stăpâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
venea ora somnului, motanul se ghemuia lângă stăpâna lui până în clipa în care ea ațipea, după care se refugia pe comodă. Știa că Ripley urma să aibă coșmarul zilnic și prefera să-i lase tot patul. Cu un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte, obraji, piept. Degetele căutară în întuneric o țigară în sertarul noptierei, dădu un bobârnac în capătul cilindrului și așteptă să devină incandescent. Ceva... capul se răsuci brusc. Nimic. Doar zumzetul ceasornicului. În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
scrâșnetul metalic îi păru asurzitor în liniștea profundă. Când spațiul dintre somieră și perete fu suficient, ea se ridică grijulie, cu spatele lipit de perete, și întinse mâna dreaptă spre vibratorul pe care-l pusese pe saltea. Degetele căutară pe cearșaf și cuvertură. Arma dispăruse. Femeia se ridică și se uită. Ea totuși lăsase pușca pe pat! O mișcare abia perceptibilă îi reținu atenția și capul se răsuci spre stânga. Nu se terminase mișcarea și ceva oribil cu multe picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu ea în această discuție, cine știe ce o să mai scrie în vreunul din caietele ei terfelite și cine știe pe unde o să-l uite. Ca să aibă succes de librărie, are nevoie de niște șopârle aduse de un fraier ca el. Aruncă cearșaful de pe corpurile lor goale, semn că prelegerea s-a isprăvit și mai au timp să facă amor încă o dată. O trage de mână, în timp ce ea chicotește și dă din picioare, nu vreau, nu vreau, haide-haide, la baie cu tine! Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
pe spate, cu mâinile așezate lateral, de la o margine la alta a patului. Era cald în camera aceasta așa cum, de altfel, era în tot apartamentul. Caloriferele erau încinse. Duduiau. Nu era nevoie de plapumă. Ea se acoperea doar cu un cearșaf dublu, pe Marian Malciu care se odihneau flori mari albastre și frunzulițe verzi pe fondul alb, imaculat, din care scosese pilota. Încercând să-și explice de ce nu a avut timp ori dispoziția necesară pentru a se angaja într-o legătură
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
vârful picioarelor, îngândurată. Împinse cu mare grijă ușa dormitorului de alături și deschise ochii mari să admire priveliștea din fața ei. Pe pat, în curmeziș, cu brațele și picioarele desfăcute larg, de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să-și armonizeze pulsul cu al femeii dorite, ce fremăta lângă el. După câteva zeci de secunde, ea s-a ridicat, a desfăcut patul și s-a ghemuit jucăușă sub cearșaf, așteptând. A intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se Tainicele cărări ale iubirii apropia, de a se cunoaște în intimitate. La un moment dat, au constatat că halatele dispăruseră de pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
intrat și el, la fel. Adăpostiți de pânza albă, au continuat joaca, prilej ideal de a se Tainicele cărări ale iubirii apropia, de a se cunoaște în intimitate. La un moment dat, au constatat că halatele dispăruseră de pe ei, iar cearșaful rămăsese doar un copilăresc mijloc prin care continuau să se caute și să se regăsească. Nu se vedeau, dar se simțeau și se cunoșteau prin săruturi și mângâieri, prin atingeri și apropieri. ,,Nu-ți fie teamă, Iuliana! Oferă-i tot
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o parte cele 100 de străzi care seamănă leit cu cele din satul Buștenari (recunoscut ca având cele mai proaste drumuri din Prahova). Urăsc Bucureștiul de cum intru în el. De la Otopeni, orașo-comună bizară, împânzită cu clădiri noi, acoperite de mari cearșafuri publicitare. Urăsc Bucureștiul și din zona Kiseleff, zona selectă. Urăsc și Piața Victoriei, cu circulația ei infernală și cu turnul BRD, unde zeci, sute de firmaci trebăluiesc zilnic la bunul mers al acțiunilor companiei pentru care poartă costume de firmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]