7,540 matches
-
1934) nu i-au fost pe plac prezența într-un roman, atât a grevelor de la Grivița, cât și a unor scene de erotism. Autorul, în așteptarea verdictului, folosește ironia într-un articol publicat în Credința: "De când se scrie sub regimul cenzurii numele, ideile și faptele trebuie mascate. Altminteri ar sări în ochi și ar fi cenzurate (așa cum se întâmplă adesea, de altfel). Și așa mascate, alambicate, strivite sub nume străine și alegorii continentale - faptele și ideile gazetăriei românești nu mai sunt
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
ideile gazetăriei românești nu mai sunt așa de accesibile publicului. Noul simț al alegoriei va deveni în curând un adevărat limbaj. Cititorii vor putea citi "simbolic" tot așa de curent cum citeau până acum câteva luni românește. Ceea ce înseamnă că cenzura nu este atât de infamă pe cât se spune".2 Chiar dacă întoarcerea din rai și Huliganii au fost tipărite într-un timp record în două ediții, cenzura își făcea în continuare mendrele. E inadmisibil notează eroul nostru, considerând aceasta drept "o
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
tot așa de curent cum citeau până acum câteva luni românește. Ceea ce înseamnă că cenzura nu este atât de infamă pe cât se spune".2 Chiar dacă întoarcerea din rai și Huliganii au fost tipărite într-un timp record în două ediții, cenzura își făcea în continuare mendrele. E inadmisibil notează eroul nostru, considerând aceasta drept "o insultă adusă demnității scriitoricești". "Că sunt scriitori care nu-și respectă această demnitate, o știm cu toți; critica și publicul și-au spus cuvântul îndeajuns de
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
E inadmisibil notează eroul nostru, considerând aceasta drept "o insultă adusă demnității scriitoricești". "Că sunt scriitori care nu-și respectă această demnitate, o știm cu toți; critica și publicul și-au spus cuvântul îndeajuns de răspicat. Nu era nevoie de cenzura cărților pentru chemarea la ordine a câtorva rătăciți de talent. De fapt cenzura nu se înființează pentru stăvilirea Ťliteraturii imoraleť. Ea se înființează pentru ca triumful prostiei și al lichelismului cultural să fie complet. Anul 1936 se apropie de sfârșit într-
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
Că sunt scriitori care nu-și respectă această demnitate, o știm cu toți; critica și publicul și-au spus cuvântul îndeajuns de răspicat. Nu era nevoie de cenzura cărților pentru chemarea la ordine a câtorva rătăciți de talent. De fapt cenzura nu se înființează pentru stăvilirea Ťliteraturii imoraleť. Ea se înființează pentru ca triumful prostiei și al lichelismului cultural să fie complet. Anul 1936 se apropie de sfârșit într-o magnifică apoteoză a lașității colective și a prostiei câtorva aleși. Nu e
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
o scrisoare care m-a mișcat; între altele spunea că era pe pragul disperării și că l-am scăpat de la moarte".4 Departe de țară, în Anglia mai întâi, apoi în Portugalia - între 1940-1944 - nu va mai fi în vizorul cenzurii din România. Dar ce s-a întâmplat după aceea e inimaginabil. înverșunarea cu care acest înveninat "mecanism" socio-politico-ideologic s-a năpustit împotriva lui, în perioada comunistă, e diabolică. Cenzura, perfecționându-și metodele, a început să folosească procedee de o rară
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
apoi în Portugalia - între 1940-1944 - nu va mai fi în vizorul cenzurii din România. Dar ce s-a întâmplat după aceea e inimaginabil. înverșunarea cu care acest înveninat "mecanism" socio-politico-ideologic s-a năpustit împotriva lui, în perioada comunistă, e diabolică. Cenzura, perfecționându-și metodele, a început să folosească procedee de o rară perversitate. Interdicția semnăturii alterna cu cele mai flatante promisiuni. Emisarii trimiși de oficialități să-l invite în țară, propunându-i fotoliul de academician într-o anumită etapă erau înlocuiți
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
ridicole acuze. Plastografia, insinuarea, minciuna, intrigile, calomnia, denunțul și suspiciunea erau mânuite cu îndemânare de politrucii creatori de atmosferă. în primele zile ale "noii ordini" de după 23 August 1944 acuzele foștilor NKVD-iști se radicalizează, deschizând drumul măsurilor represive ale cenzurii, care nu se vor lăsa așteptate. La 3 septembrie 1944 în Dreptatea, Oscar Lemnaru e intransigent: "în presă să nu intre niciunul dintre cei ce au mâinile pătate cu cerneala urii și a infamiei. Să nu mai pătrundă în lumea
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
elogii. Dispozițiile iacobinilor cenzori bucureșteni își pierdeau valabilitatea dincolo de granițele țării. 1 Mircea Eliade cenzurat în 1928, în Jurnalul literar, an IV, nr. 23-26 iulie, 1993, p. 1. 2 Se creează un nou simț, în Credința, 2 februarie 1934. 3 Cenzura cărților, în Vremea, an IX, nr. 461, 1 noiembrie 1936. 4 C. C. Giurescu, Jurnal de călătorie, Ed. Sport-Turism, 1977, p. 143. 5 Gazeta literară, nr. 3, 20 ianuarie 1955, p. 1. 6 Nichifor Crainic, Un sexolog maniac, în Glasul Patriei
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
de la prima lectură. Apărută în 1981, la începutul deceniului în care totalitarismul comunist și paranoia ceaușistă și-au atins în România culmea, cartea lui Octavian Paler nu are acea suspensie a alegorismului încărcat, stufos, ferindu-i pe creatori de amenințarea cenzurii. Numărăm, în deceniul nouă, atâtea și atâtea romane ale falsului curaj, în care - cu o vorbă a lui Ion D. Sîrbu - se ascunde un biet ac sub un morman de câlți. Prin contrast cu acestea, într-o lectură comparativă, e
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
pielii ascund micile vietăți care dau/ viață frumuseții eterne umane în fond la ce bun/ o floare în cazanele înfloririi pe un pumn de pămînt/ care luptă să nu se prefacă pulbere în univers" (Complicitate ș5ț). La fel de limpede e conotată cenzura - căluș al conștiinței, stază a existenței care nu poate fi sortită uitării: "împăturesc ziarul. Uit. Un înger căzut nu trebuie/ să regrete nimic. Eu/ nu regret nimic./ Mîngîi cotoarele/ cărților din biblioteca mea adunate cu/ sudoarea sîngelui./ Scot o carte
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
etern", despre cărțile sale "unde oralitatea, firescul, directitatea, tonul răspicat, nodul despicat, o anume colocvialitate, chiar familiaritate cu cititorul, sunt la preț azi". Un loc aparte între scrierile criticului îl ocupă Jurnalul său publicat în 1989, "drastic lucrat de ultima cenzură a acelor ani negri", unde "meditațiile lui găsesc colacul de salvare al lecturilor din autori clasici și deliciile muzicii". Deplângem la rândul nostru moartea lui Virgil Ardeleanu, un nume de referință al criticii literare de după 1960. în același număr din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
ansamblu a construcției, și totuși aplauzele nu s-au sfârșit minute întregi. Definită ca "muzică neurastenică și mic-burgheză" de către "Pravda" din 28 ianuarie 1936, retrasă din spectacol și reluată abia după moartea lui Stalin (dar într-o formă "înghițibilă" de către cenzură și edulcorată de însuși Șostakovici, reintitulată, după numele eroinei principale, Katerina Izmajlova ), opera O Lady Macbeth din districtul Mcensk a avut premiera în 1934. Anii de afirmare a modernismului (în 1927 a fost jucat la Leningrad Wozzeck: influența lui Alban
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
îi e indiferent sau inaccesibil sau prea puțin cunoscut. Premisa, convingerea lui inițială e că, în înțelegerea unei ființe, totul pornește de la trup, de la trăirea corporalității. Tentativa e cu atât mai interesantă cu cât nu era posibilă înainte de 1989, datorită cenzurii, și cu cât ea pare mai la îndemâna tuturor, mai ispititoare, pentru scriitorii postdecembriști. Gheorghe Crăciun are ambiția de a se înscrie în competiția deschisă de literatura sexistă, implicând în acest program de dezinhibare toată știința sa textualistă, o mare parte
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
și de a refuza compromisul. Această dimensiune a conștiinței scriitoricești și morale este suprimată, pentru că în noua ediție autorul decide să fie mai direct în dezvăluirea realităților din perioada comunistă și chiar în exprimarea unor atitudini de neimaginat în contextul cenzurii, fie ea și exercitată într-un mod indirect. Autorul reconstituie un mod în care ar fi vrut să scrie. Apar acum, în 1995 (în engleză și germană), în 1996 (în română, ed. II), în 2003 (ed. III), sintagme ce abia
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
s-a transformat într-un alt mit. Este un secol în care mitul este redus la statutul unei ficțiuni, al unei născociri, continuitatea între imaginarul mitic și pozitivitatea istorică câștigând teren în secolul al XX-lea, când, observa Gilbert Durand, "cenzura scientistă și demistificatoare se confruntă cu o invazie mitologică", istoria dovedindu-și calitatea de vehicul al unei trame transcendente. Importanța acordată miturilor în abordarea critică a literaturii și necesitatea întoarcerii la experimentele pre-științifice sau para-științifice reprezintă și miza studiilor, articolelor
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
de Sextil Pușcariu în prima jumătate a secolului XX - identificat de obicei prin sigla DA - și noul dicționar, publicat începând din 1965, pentru care s-a consacrat sigla DLR. Conștiința profesională și tradiția lingvistică s-au dovedit mai puternice decît cenzura politică și presiunile ideologice din epoca instaurării comunismului: pînă la urmă, Dicționarul lui Pușcariu s-a continuat prin noul DLR. Litera D devine un element-cheie în articularea celor două mari părți - vechiul dicționar, cu literele A,B,C, F-I
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
nu e un roman al adulterului, decât dacă înseamnă adulter să râvnești, prins în plasa căsniciei, independența de pe lângă (și aventura cu) femeia visurilor. E o culpă de imaginație. Nesfârșitele primejdii e "romanul aleatoriu", "cu anecdotă variabilă", visat de George Pelimon. Cenzurile realității se compensează în imaginar, după o regulă unanim recunoscută: "romanul e o specie terapeutică, utilizând avantajele transbordării clipei prezente în fugara clipă viitoare" (p. 427). Sau: "Specie a posibilului", "romanul e un domeniu al libertății literare depline. Nicăieri nu
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
politic, se iscă un proiect de lege a presei, mai vechi, plagiat acum de guvernul Tătărăscu, proiect care prevede cum presa poate fi "suprimată în chip metodic și legal" și, în acest caz, nu va mai fi nevoie nici de cenzură. Cât despre "criza" politico-ideologică, lui Sebastian i se înfățișează ca "o criză de tranziție", cu ciocniri care deocamdată se anulează prin foarte comode compromisuri: "nici o antinomie, nici o opunere flagrantă, nici o contrazicere definitivă (...) între două metode, între două realizări, între două
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
înțelege scrisă că în semn de protest că pentru că nu i se acordă licența o să mă duc eu să obțin această licență. Era pe numele societății lui. I-am făcut un serviciu colegial pentru că eu consider că orice formă de cenzură este greșită. Într-o societate în care presa scrisă nu e controlată, internetul nu e controlat, și e bine că nu e controlat, există și televiziune pe net, iată că televiziunea este cenzurată. Există un proces prin care televiziunile se
EXCLUSIV -- ”Nașul OTV”. Cum a luat licența postul după ce a fost închis în 2002. Interviu cu Sorin Roșca Stănescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80268_a_81593]
-
lucruri - cărți, mâncare, haine, încălțăminte -, muzica occidentală era atent filtrată de regimul exterminator al lui Ceaușescu. Era de neconceput să găsești în vreun magazin muzical noile producții, și încă unele cu iz "antiumanist" - atâta vreme cât clasicii înșiși erau trecuți prin purgatoriul cenzurii comuniste. Cum nici în țările vecine - Ungaria sau Iugoslavia - numele lui Cohen nu părea să fie prea popular, aproape că uitasem de el, când, în casa unei colege de facultate, Ileana Grivu, am avut surpriza de proporții de a găsi
Aveți bilete la concertul lui Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8043_a_9368]
-
trăiau într-un sistem închis ermetic, în care accesul la informații era cvasi-prohibit (cele două ore zilnice de "program" tv și "ziarele" erau mai degrabă parodii ale unor surse de informare), cărțile, filmele și spectacolele de teatru sufereau amputări din partea cenzurii, când nu erau interzise de-a dreptul, mărturisirea credinței devenea, pentru cel în cauză, handicap social, ieșirile în străinătate erau doar privilegiul unui grup foarte restrâns, iar contactele cu străinii constituiau o infracțiune pedepsită cu ani buni de închisoare. Cine
Dilemele omului (post)modern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8167_a_9492]
-
atitudine a fizicienilor în cazul găurilor negre: Dacă infinitul fizic a apărut cu adevărat, atunci el ar fi vizibil observatorilor din exterior și efectele sale impredictibile ne-ar putea influența. Aceasta arată că, atunci cînd fizica cuantică intră în joc, cenzura cosmică nu mai funcționează. Prin urmare, în ciuda atitudinii speciale a cosmologilor față de existența infiniților fizici și a locurilor particulare unde ei așteaptă să-i găsească, există o împotrivire generală de a-i accepta în univers din cauza consecințelor lor impredictibile. Mai
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
ceea ce scriem atari "interferențe", fie ele "subtile" sau grosiere. Cei ce-au avut benevolența a ne urmări activitatea știu că, încă din decursul "epocii de aur", am evitat cu strictețe orice raliere la propaganda oficială, denunțînd, atît cît ne permitea cenzura, abuzurile ideologizării tot mai virulente în recrudescența sa, ca și penibilele oportunisme ce-o acompaniau. Atitudini pentru care am fost sever sancționat și prigonit. Cu osebire ni s-a înfățișat și ni se înfățișează repulsiv naționalismul comunist, demagogia agresivă în
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
Un asemenea moment critic l-a reprezentat în cultura continentului nostru filosofia sofistă, care, conform lui G. R. Hocke, a rafinat instrumentul comunicării, dar a dizolvat în schimb motivarea sensului lingvistic, împingîndu-l în arbitrar, fapt ce a deschis calea manierismului. Cenzura ontologică se pronunță implacabil: Reducînd poezia la un simplu fenomen de limbaj și de știință a combinării cuvintelor, (...) manierismul, din categorie istorică, poate fi transformat într-o categorie tipologică. Dar poezia nu are ca dimensiune definitorie doar limbajul. Observațiile lui
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]