4,731 matches
-
Albert Einstein în societatea contemporană, cadrul didactic are o misiune de o importanță substanțială, aceea care asigură formarea și pregătirea personalității tinerei generații și pregătirea lor profesională în cadrul instituțiilor de învățământ, strâns legate de viață, de activitatea socio-profesională, morală și cetățenească. Profesiunea didactică este asociată cu câteva categorii fundamentale de roluri, acceptate de majoritatea sistemelor de formare a profesorilor: - proiectarea activității didactice; - mangementul și organizarea activităților de învățare;consiliere psiho-educațională; - managementul clasei de elevi; - comunicarea cu elevii, părinții și colegii, dezvoltare
ARTA DE A FI PĂRINTE by Nicoleta Prepeliță () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93068]
-
vor fi utile părinților elevilor, fie ca o informare-orientare, fie ca mijloc de sensibilizare pentru anumite probleme care se discută la lectoratele și consultațiile organizate pentru părinți în școală sau în alte instituții de cultură. Părinții au obligația morală și cetățenească de a cunoaște problemele conlucrării școlii cu familia în procesul educației tinerelor generații. Ei sunt colaboratori activi și să ia tot mai multe inițiative în perfecționarea activităților peri-și extrașcolare. Familia asigură temelia procesului integrării social-profesionale a tinerilor, urmărindu-i
COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIILE ELEVILOR DE CLASA I by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/642_a_1000]
-
ATAKA. Totuși, există unele amenințări: corupția este prezentă la toate nivelurile societății*, economiei și politicii. Populațiilor le este teamă de propriul viitor economic și social și sunt foarte critice față de elite și instituții politice. Legăturile partizane sunt slabe, iar participarea cetățenească este în declin. Cu toate acestea, democratizarea majorității acestor țări a fost un succes, cu excepția Belarusiei, unde Lukacenko menține o dictatură, și a Rusiei, unde, după o fază de democratizare sub președinția lui Boris Elțîn între 1991 și 1999, succesorul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pământuri pe care aceștia trebuie să le răscumpere. Din acest moment se înfruntă trei mari curente: reacționarii care nu vor să schimbe nimic din sistemul tradițional; reformiștii sau liberalii, conduși de intelectualul în exil* Alexander Herzen, favorabili libertăților individuale și cetățenești, dar opunându-se oricărei violențe; revoluționarii care aspiră la răsturnarea țarismului, prin violență, dacă este necesar. Acești revoluționari se întâlnesc mai ales în tânăra generație provenită din noi clase sociale - oameni de rând, fii de popă, de negustori sau meșteșugari
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acum, când evaluarea sa a devenit o componentă zilnică a buletinelor de știri? În ce fel preferințele personale ale președinților afectează politicile publice? Este adevărat că fiecare președinte trebuie să găsească un echilibru între interesele naționale de securitate și libertățile cetățenești? Ce relevanță au informațiile despre reacțiile la USA Patriot Act și alte legi recente din zone diferite ale țării și din diverse comunități americane? Care dintre valorile noastre șamericaneț sunt mai serios amenințate? Ce segment al publicului american a urmat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a condus regimul prohitlerist de la Vichy (1942-1945). A fost executat după al doilea război mondial pentru că a colaborat cu germanii. Legile reformei - Trei proiecte de lege (1832, 1867, 1884) care au reformat sistemul electoral britanic și care au extins drepturile cetățenești. Lenin, V.I. - 1870-1924. Revoluționar și om de stat rus; fondator al bolșevismului, al Internaționalei a III-a și al Uniunii Sovietice. Leopold I - Rege al Belgiei (1831-1865). Leopold al II-lea - Rege al Belgiei (1865-1909). Linia Maginot - Linie de fortificații
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
În al doilea rând, că În cazul paradigmatic al Atenei au adus și răspunsul: una În care ființele umane să trăiască În frumusețe, În Înțelepciune și să iubească binele comun” (Castoriadis, 1986, p. 306). Putem așadar să afirmăm primatul identității cetățenești asupra tuturor celorlalte identități. Totuși, trebuie să ne ferim de o viziune irenistă, care ar idealiza funcționarea reală a polisului. Este, În primul rând, extrem de dificil să stabilim cu exactitate dacă participarea constituia o valoare Împărtășită de majoritatea cetățenilor. Se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care nu se confundă cu nici o persoană concretă, un loc de pură reprezentare” (Schnapper, 1994, p. 95). Cele spuse până acum ne-ar putea face să ne gândim că, În urma unui proces liniar, orientat teleologic, am trecut de la o apartenență cetățenească definită de caracterul concret al filiației biologice la o cvasi-dematerializare a unei legături universal accesibile. Dar aceasta ar Însemna, pe de-o parte, să neglijăm faptul că transcendența prin politic a Îmbrăcat forme istorice foarte diferite, reflectate de diversitatea tradițiilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În contradicție cu persistența inegalităților, consideră autorul, acestea putând fi tolerate În cadrul unei societăți atașate de principiul egalității, cu condiția totuși de a nu fi percepute drept definitive: „Inegalitatea sistemului de clase sociale poate fi acceptabilă cu condiția ca egalitatea cetățenească să fie recunoscută” (Marshall, 1965, p. 76). De unde definiția celebră pe care o propune autorul: „Cetățenia este un statut acordat celor care sunt membri cu drepturi depline ai unei comunități. Toți cei care se bucură de acest statut sunt egali
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
concurente (religie, etnie, cultură, limbă, teritoriu, corporație), care i-au contestat mereu locul de valoare supremă postulat de teoriile clasice ale democrației” (ibidem, p. 31). Critica principală pe care o putem aduce viziunii lui Marshall se referă la idealizarea apartenenței cetățenești. Viața concretă ne arată că există și alți poli de identificare pentru indivizi: „Între public și privat, civil și civic, universal și particular, imaginea unui continuum este mai potrivită pentru a reprezenta cetățenia trăită decât cea a frontierei sugerate de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Această dublă realitate (logici antagonice și amestec al reprezentărilor) este sursa unei tensiuni care pare destul de caracteristică pentru „cetățenia În stil francez”. Aceasta din urmă pune În evidență o anumită distanță față de politică, ceea ce ne conduce la precizarea sensului apartenenței cetățenești: ea trimite mai puțin „la raportul individului cu puterea și mai curând la relațiile pe care acesta le Întreține cu concetățenii săi” (Duchesne, 1997a, p. 309). Putem oare extinde aceste concluzii și la alte tipuri de experiențe ale cetățeniei? Fără
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de progres economic și de deschidere și, În același timp, pe ideea de Închidere naționalistă” (Wievorka, coordonator, 1996, p. 33). Apoi, apariția unei dualități a lumii muncii, fenomen care, În fața lipsei de solidaritate națională constatate, antrenează o slăbire a loialității cetățenești și, adesea, chiar procese de „descetățenire” (Procacci, 1993), sărăcia făcând aproape imposibilă participarea la viața comunității. Acest fenomen nu este străin de procesul deetnicizare a periferiilor urbane, pe care ar fi periculos să-l subestimăm: avem de-a face, pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
la un registru civil particularist. Prin urmare, referirea la cetățenie riscă să devină pur oratorică și ne putem teme de creșterea numărului acelora care vor folosi cetățenia ca pe un simplu instrument de acces la resurse economice și sociale. Loialitatea cetățenească este așadar puternic amenințată de multiplicarea loialităților bazate pe diverse apartenențe. Ea este apoi concurată și de solidaritățile transnaționale. De fapt, cele două aspecte sunt legate Între ele: „În lumea de astăzi, individul nu mai este Înainte de toate un simplu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cel de-al treilea nivel de exprimare a cetățeniei, cel care garantează o participare efectivă la exercitarea deciziei? Ajunși În acest punct al expunerii noastre, s-ar cuveni să indicăm condițiile În care putem spera Într-o reînnoire a identității cetățenești. Problematica recunoașterii, prezentată adesea ca o etapă necesară Între identitatea individuală și apartenența la o comunitate politică, implică Întregirea drepturilor sociale prin consacrarea instituțională a drepturilor culturale, „drepturi ale individului de a poseda și de a-și dezvolta, eventual Împreună cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
psihologic, „oamenii se gândesc la dreptate doar atunci când trec ei Înșiși prin experiența unei nedreptăți ș...ț. Cetățeanul, ca subiect care tinde să fie politic pasiv, nu se trezește cel mai adesea decât prin experiența nedreptății” (ibidem, pp. 93-94). Identitatea cetățenească se făurește prin răspunsul dat În situația percepută ca nedreaptă. Însă problema nedreptății poate fi analizată, fără Îndoială, și ca o realitate antropologică, ale cărei ecouri se regăsesc În trecutul cel mai Îndepărtat, așa cum o atestă lamentația din Ecclesiastul (IV
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
familiile) și al istoriei (care a fost Întotdeauna istoria tiraniei). Răutatea oamenilor, la Rousseau, după cum se știe, nu este originară, ci decurge tocmai din istoria lor. Singurul remediu este educația, capabilă să scoată la iveală omul din om. Orizontalitatea raporturilor cetățenești trebuie să se substituie verticalității raporturilor filiale. Aristotel nota deja la vremea sa că raporturile filiale „ne dau imaginea unei regalități, a unui guvernământ patern” (Etica nicomahică, VIII, 10). Kant, cititor al lui Rousseau, va denunța energic guvernarea paternalistă: „Este
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Între ele, cel mai adesea primul se referă totuși la legăturile sociale concrete (comunitate, loc de muncă) ce unesc individul cu ceilalți membri ai societății, În vreme ce al doilea are un sens mai politic, ca În expresiile „integrare republicană” sau „integrare cetățenească”, semnificând participarea efectivă la viața cetății. Integrarea culturală. Chestiunea integrării imigranților În viața politică națională contribuie și ea la reînnoirea problematicii sociale, așa cum am descris-o până acum. Populațiile la care se referă sunt mai afectate de noile forme de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
expoziții, inaugurări, publicări, dezbateri) aveau să Îmbogățească acest termen cu un sens nou, pe care englezii Îl traduc, pe bună dreptate, prin heritage 1. Atunci când se referă În special la cultura populară, patrimoniul este un factor de educație, de conștientizare cetățenească, de integrare socială. În contextul mondializării, este revendicat ca element de identitate și de diferențiere. Instrument de descoperire și de Înțelegere reciprocă, el este În egală măsură o sursă de dezvoltare. Frumusețea, un interes public Sub Vechiul Regim, monarhia considera
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acestor descrieri, devine posibilă stabilirea rețelelor de genuri și de subgenuri; de exemplu, într-un gen de informație mediatică, se disting presă, radio și televiziune, iar, în interiorul fiecăruia dintre ele, se disting genurile dezbaterii (politice și sociale), interviurile (politice și cetățenești), discuțiile (intelectuale, între experți) etc. După M. Bahtin, există, pe de o parte, genuri primare (cele ale interacțiunilor din viața cotidiană) și, pe de altă parte, genuri secundare (cele ale discursurilor științifice, literare etc.), care rezultă printr-o creștere a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dezvoltării democratice a cunoscut în Europa patru momente succesive: 1) încorporarea în spațiul public a unor categorii sociale care nu aveau niciun loc și niciun rost în sistemul tradițional; 2) mobilizarea acestor noi cetățeni prin intermediul mecanismelor electorale; 3) activarea condiției cetățenești de către formele de participare politică directă; 4) politizarea sistemului urmată de înlocuirea vechilor modalități de control al teritoriului și politicii cu acțiunea electorală locală a partidelor organizate la nivel național 1. În mod ideal, vocația democratică a societăților occidentale nu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
în loc de "puteri", care, din nou, este un concept cu conotație juridică, începem să preferăm conceptul de "funcții"; în loc de "posturi" (din nou juridic), preferăm "roluri"; în loc de "instituții", care ne îndreaptă cu gândul spre norme formale, "structuri"; în loc de "opinie publică" și "pregătire cetățenească", cu sensul lor formal și rațional, preferăm "cultură politică" și "socializare politică". Nu dăm la o parte disciplinele dreptului public și filosofiei, ci doar le cerem să facă loc pentru o dezvoltare a teoriei politice, care trebuia să se întâmple
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
trebuie să fie un sistem politic pentru a facilita controlul acestuia de către cetățenii săi. Urmare a trecerii în revistă a literaturii de la vechiul oraș-stat la noul stat-națiune modern, aceștia au conchis că dimensiunea optimă este una care satisface criteriile eficienței cetățenești și a funcționalității sistemului. Aceștia au limitat investigația lor la democrațiile pluraliste care, în acel moment, nu erau numeroase. Astăzi, în epoca globalizării, relația dintre mărime și democrație nu poate și nu ar trebui să fie extinsă la întregul univers
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
care fac necesară adoptarea unor legi noi sau revizuirea legilor în vigoare, precum și cele care implica un angajament politic sau financiar ori se referă la probleme privind regimul politic și teritorial al statului sau la statutul persoanelor, drepturile și libertățile cetățenești sau participarea la organizații internaționale, precum și acelea care prevăd expres aceasta, sînt supuse Parlamentului pentru ratificare prin lege. Prevederile alin. 1 cu privire la ratificarea de către Parlament se aplică și pentru aderarea la tratatele internaționale prevăzute în acest alineat. Denunțarea tratatelor internaționale
LEGE Nr. 4 din 11 ianuarie 1991 privind încheierea şi ratificarea tratatelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107474_a_108803]
-
din grijă și trăiește zilnic pe versantul acesteia, preocupându-se de sine, dar și de ceilalți”, dacă nu este un egoist? Cartea este o probă că și simpla scrisoare are valoare dacă o scrii, o citești și păstrezi cu responsabilitate cetățenească...Oamenii din scrisorile profesorului, la prima lectură, par că au corpurile frânte, dar revenind în lectură îți dai seama că nu-s înfrânte, doar înclinate, dar nu prăbușite, reverende, dar nu ploconitoare, ceea ce e un mare succes, în primul rând
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
II-lea a preluat personal conducerea țării, instaurând dictatura regală sau, altfel spus, un regim de autoritate monarhică. Acest regim, bazat pe o nouă Constituție, se baza foarte mult pe structurile militare și informative, deoarece a redus foarte mult drepturile cetățenești și a militarizat statul (Inspectoratul General al Jandarmeriei a devenit Corpul de Jandarmi, a interzis partidele politice, a impus cenzura, etc.). Doi ani mai târziu, în iulie 1940, regele Carol al II-lea a decis unificarea structurilor cu atribuții în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]