29,232 matches
-
locuri, Cioran e respins mult mai drastic). Sau despre Lucian Blaga: "După cum la fel de falsă este și teoria conform căreia "veșnicia s-a născut la sat". Deși doar despre un oraș, Roma, s-a spus, și încă din antichitate, că este "cetatea eternă". Nu despre un necunoscut sat anonim de chirpici". Amestecînd speculația cu politica, așa cum procedau ideologii comuniști, Adrian Marino scrie cu vehemență astfel: Se deschide în același timp drum tuturor mentalităților tribale, iraționalismelor, fanatismelor și miturilor posibile (vezi și K.
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
Sensibil la farmecul lucrurilor moarte este și Schliemann, tînărul viitor arheolog din Auditorii lui Schliemann, prima proză semnată Ingrid Bachčr inclusă în volumul Să stăpînești umbra păsării. Titlul volumului reproduce o replică a acestui personaj, pentru care găsirea ruinelor unei cetăți distruse și îngropate reprezintă o victorie asupra timpului, o suspendare și o supunere a lui. Nu poezia lucrurilor moarte e exploatată aici, deci - ci calitatea lor latentă de a putea fi utilizate într-un eroic, masculin joc de putere. Ingrid
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți, criminali. Pînă și foișorul de sub zidul cetății destinat a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier de pictură ar putea deveni dubiosul
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
Nu e firesc să acordăm privilegiile cuvenite Creatorilor, mai presus de Inventatori? (Se-nțelege, scriitorii și artiștii sînt Creatori, iar oamenii de știință Inventatori.) Pledoaria lui Steiner nu are un obiectiv concret. Ea nu e menită să-i alunge din cetate pe ingineri sau programatori, nici să ne convingă a da uitării nume precum Newton sau Einstein. Nu e vorba de o competiție între artiști și oameni de știință, din care autorul i-ar scoate învingători pe primii. Dar cartea lui
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
o poezie în limba franceză, L'onde rose: "Critica literară a observat, de altfel, că volumul lui Hérédia, Les Trophées, model de artă parnasiană, a îndeplinit un rol important în formația lui Macedonski. Evocarea bijuteriilor și a pietrelor prețioase, priveliștea cetății moarte, admirația trezită de vasul cizelat și de emailuri, "japonezeriile" și "egipțianismele" - cum le definește Adrian Marino - sînt motive stil Hérédia macedonskienizate în unele poeme de tinerețe (Castelul, Niponul, Vasul) și, mai cu seamă, în Rondelurile de porțelan. Reabilitarea formei
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
indivizi din ex-nomenclatura comunismului, aceștia din urmă ajungînd frecvent la o prosperitate pe care nici n-au visat-o înainte. De ce "construcția noii societăți" din România se prăbușește continuu, iar așa-zișii ziditori nu sînt capabili a înălța o nouă Cetate, se întreabă Bujor Nedelcovici. Unde se ascunde taina ce face ca temeliile să nu rămînă pe teren durabil? Ce viciu de construcție sau nuanță născătoare de discordie macină în secret - ca un mucegai sau o igrasie - arcadele și contraforturile noii
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
românesc actual", o singură afirmație rezistă tuturor dubiilor: pentru prima oară în istorie cei care au fost "constructorii sistemului totalitar concentraționar" au ajuns după "revoluție" să-l reformeze și tot ei - paradoxal pînă la absurd - să joace rolul "ziditorilor noii Cetăți, a libertății și a democrației". Meșterul care a clădit o închisoare poate apoi să construiască - pe aceleași temelii - o Casă a luminii și a libertății? Nu! Închisoarea va rămîne închisoare, chiar dacă în loc de drugi de fier la ferestre va avea transperante
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
de ce nu s-au înrolat în lupta deschisă împotriva compromisurilor și abuzurilor, de ce verbul, și acțiunea lor n-au avut mai multă eficiență? Răspunsul rezidă în deturnarea mitului amintit, cel al Meșterului Manole. Se știe că pentru a dura o cetate sau un lăcaș de închinăciune se cuvine găsit mai întîi un "spațiu sacru", care să fie animat de o viață sacrificială ce alcătuiește o punte către transcendent. Or, scriitorii noștri au fost nu o dată uneltele opresiunii înainte de 1989, iar, dintre
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
dintre cei "onorabili", o categorie s-a desprins după acest moment de cotitură, pentru a se pune în slujba demagogiei postideologice. Contribuind la construirea unei închisori a conștiinței, cum și-ar fi putut păstra mîinile curate pentru a zidi o "Cetate a luminii și libertății"? Același păcat îi împiedică pe confrații noștri, ca și pe nomenclaturiștii de curte nouă, a se manifesta constructiv. În locul jertfei ziditoare, aduc cedarea, oportunismul, cinismul. Ne dăm seama de trecutul pătat al multora din exponenții breslei
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
în care satul universal este o realitate, în care întrebările despre om, univers, divinitate și viitor, despre amenințările știute și bănuite frămîntă mințile etc., etc., a te cantona în zona pitorescului, deci în afara durerilor lumii, și a apăra cu îndîrjire cetăți pe care nu le mai revendică nimeni sau teritorii de multă vreme abandonate, mi se pare destul de trist. Principala noastră infirmitate: absența tragicului, apoi suficiența, complexul inegalabilității, al superiorității, bășcălia măruntă, reluarea unor tendințe sau curente eșuate demult, contemplarea primitivă
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Chist de lumină, taxă inversă). Visul se deschide imens asupra unei copilării vizionare, în melanjul de imaginar și senzorial, de întristată puritate și artificiu grațios, ce ne reamintește cantilena eseniniană: "E aici un început de seară,/ Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți scrisorile mele ca pe niște flori/ Și-ți amintești de cînd un puști eram.// Mărfuri se arată; și cumpărători./ Ție soarele îți clipește obosit,/ Lăsînd bani de aur prin bucătărie/ Pentru nevăzutul păr încărunțit.// Dar cine
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
de aur prin bucătărie/ Pentru nevăzutul păr încărunțit.// Dar cine să știe, cine să știe.../ Mărul proaspăt e și preafrumos,/ Plasă de fluturi pe creanga/ Ta vlăguită clipele de prisos.// E aici un început de seară,/ Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți florile mele de hîrtie/ Sprijinită de lacrimi ca de un geam" (Început de seară). Pentru ca aceeași frenezie să se exprime și în codul opus, al înverșunării grotești, al demoniei care caricaturizează. Făurită dintr-o unică substanță
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
spun așa, în măsura în care autorul se apleacă asupra tuturor vîrstelor sale, începînd cu copilăria de la Deva, orașul de obîrșie, "centrul" vieții sale, pe care îl descrie cu dragoste, nostalgie și lux de amănunte atît în datele lui subiective (jocurile pe zidurile cetății în ruină, prietenii, meditațiile solitare) cît și obiective (legendele și istoria orașului, dezvoltarea lui urbanistică și industrială); continuînd cu propria-i traiectorie ideologică și filozofică, odată cu îndepărtarea de matricea părintească, onest mic-burgheză, și înregimentarea în partidul comunist ilegal, cu disciplina
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
acest raport secolul XX e semnificativ, ca laborator al celor mai teribile utopii din toate timpurile. Deosebirea dintre epocile lui Platon sau Campanella și epoca lui Lenin și Mao constă în punerea în practică a utopiei comuniste, în vreme ce republică sau cetatea celorlalți au rămas pe hîrtie. În sfîrșit, Julliard e de părere ca daca înainte intelectualul venea în politică sau în acțiunile civice încărcat de o reputație culturală bine stabilită, ca Zola în afacerea Dreyfus sau chiar că Sartre în 1968
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
a împărăteselor și a unor mari dregători, ca Origen, Eusebiu, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Ioan Gură de Aur etc., care au mijlocit cu folos pentru apărarea, ajutorarea sau promovarea credincioșilor lor sau chiar cruțarea unor cetăți întregi ca Roma sau Antiohia în împrejurări grele sau chiar dramatice. Alții au fost sfetnici ai împăraților, ca Sfântul Ambrozie, Sfântul Grigorie de Tours etc., cu rezultate cel mai adesea pozitive. Toți, fără excepție, au semănat dragostea și înțelegerea între
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
arta unde timpul trăit se află în armonie cu timpul lumii. Drumul poate fi parcurs ori începînd cu "povestea" și ajungînd la "filosofie", sau invers. Timpul capătă astfel reprezentare, semnificație și sens. Dimensiunea imanentă intră în armonie cu dimensiunea transcendentă. Cetatea Omului se conciliază cu Cetatea lui Dumnezeu. Joachim de Flore era de părere că există o Trinitate temporală: Vîrsta Tatălui, Vîrsta Fiului și Vîrsta Spiritului. Civilizația modernă s-ar afla în "Vîrsta spiritului" și poate nu întîmplător Nietzsche credea că
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
află în armonie cu timpul lumii. Drumul poate fi parcurs ori începînd cu "povestea" și ajungînd la "filosofie", sau invers. Timpul capătă astfel reprezentare, semnificație și sens. Dimensiunea imanentă intră în armonie cu dimensiunea transcendentă. Cetatea Omului se conciliază cu Cetatea lui Dumnezeu. Joachim de Flore era de părere că există o Trinitate temporală: Vîrsta Tatălui, Vîrsta Fiului și Vîrsta Spiritului. Civilizația modernă s-ar afla în "Vîrsta spiritului" și poate nu întîmplător Nietzsche credea că Secolul al XX-lea va
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
autorul e mai clar în exprimarea ideilor, mai coerent, mai profund. Dominanta strategiei conceptuale o reprezintă propensiunea spre mister, esoteric, spre sugestii inițiatice și metafizice ce vizează semnificații absolute. Toponimiile, personajele și categoriile metafizice sînt scrise ostentativ cu majuscule: Portul, Cetatea, Episcopul, Nepătrunsul, Lumina... Liviu Lungu reușește să configureze într-un angrenaj epic deosebit de tensionat conștiința unui personaj prins în montura unor întîmplări dramatice. Un personaj cu un temperament eroic care ambiționează să construiască un Far într-o stîncă aflată pe
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
carate, oamenii idolatrizează praful cărbunilor și nu strălucirea diamantului. Artiștii sînt prețuiți brusc și hiperbolizat cînd mor, uitați sau agresați cînd sînt printre noi. De aceea, poate, artiștii au obosit puțin să spună că rolul lor și al teatrului în cetate este fundamental, civilizator, că o țară cu o cultură și o civilizație îndoielnice se zbate neputincios la marginea prăpastiei. Au dovedit, în timp, că teatrul este salvator prin însuși exercițiul dialogului pe care-l promovează, că este o supapă vitală
Decembrie 2000 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16542_a_17867]
-
Ungaria, Bulgaria nici pomeneală). Lumea globalizîndu-se, luînd forme, pe hartă, cu neputință de prevăzut... Va începe o eră glaciară?... Sau una de hiper-încălzire din cauza poluărilor?... În cîteva sute de ani, pe la 2535, lumea își va fi făcut un culcuș intergalactic? Cetăți extraterestre? Colonii pe Marte, în fine, cunoscut în amănunte și îmblînzit?... Marii bogătași ai planetei, - dacă va mai fi așa ceva, - Utopia mondială a Comunismului american, rezolvînd problema, un comunism făcut de americani, de rasa anglo-saxonă, cu puritanii lor în frunte
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
authtonă. Cu atît mai acuzat cu cît partizanii stagnării, zelatorii vechii ordini antedecembriste, aliați cu noul set de oportuniști, nu găsesc cu ușurință (ori nu găsesc defel!) contraargumente la punctele de vedere inconformiste, novatoare, menite a restabili climatul democratic în cetatea culturii: " Nu a fost deloc la îndemînă să scriu atît de răsfirat, mărturisește Ovidiu Pecican, trebuind să înving ba acuzele de sprijinire a adversarilor (și deci de concurență neloială în cîmpul revuisticii!) formulate de redacția-mamă, ba frînele cenzurate ale unor
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
în cîteva ore povești tulburătoare care sînt sau pot deveni, cîndva, și ale tale? Nu ne seduce cu misterul alcătuirii lui, cu forța cu care ne spune că cea mai sublimă relație între oameni este dialogul, aproape alungat azi din cetate, călător în exilul prelungit al vremurilor noastre? Nu ne sucesc mințile actorii, proiecția carnală a histrionismului din noi, a eu-lui, a ludicului, a putințelor și neputințelor, nu ne poartă teatrul sufletele spre regăsire, spre bucurie, spre uitare, spre visare... ca
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
etapă a vieții în care nu mai știe ce vorbește..." O să vadă și domnul Geoană la 75 de ani, dacă va fi tot pesedist... Dar cine s-ar fi gândit că molcomul Geoană se poate transforma în viperă de pe Dealul Cetății din Deva? În orice caz, când acest diagnostic este fixat de un fost ministru de externe, dubiile cad precum pensionarii după sistarea compensării medicamentelor, când ministrul sănătății declară cu deplină seninătate în văzul telespectatorilor că situația se va reglementa peste
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
Mircea Mihăieș Iarna nu-i ca vara, într-adevăr, dar nici anul 2005 nu e 1997. Lucrurile privite atunci cu îngăduință (bâlbâielile noii guvernări, aroganța lui Emil Constantinescu, mentalitatea "cetății asediate" - la propriu, prin baricadarea echipei prezidențiale îndărătul zidurilor Cotroceniului -, incompetența crasă a administratorilor din teritoriu) nu au azi nici o șansă de-a fi tolerate. Românii care s-au mai fript o dată nu vor accepta nici în ruptul capului să
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
Liviu Dănceanu Tot mai marginalizați, mai ostracizați, compozitorii seamănă din ce în ce mai mult cu niște tăciuni care scot mult fum, fără să încălzească și fără să lumineze. în plus, izolarea și abandonarea lor de către cetate au dezlănțuit ambiții și orgolii precum moartea ce vrea să pună gheara peste tot. Așa se face că, etalîndu-și copios ambițiile și orgoliile, majoritatea compozitorilor de azi se visează în culmea puterii și a grațiilor quasi-totale. Aproape că nu mai
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]