7,208 matches
-
vrei s-o dai în judecată pe Sultana că te-a bătut, nu văd ce cîștigi. Nici măcar martori n-ai. Întreabă-ți colegul. Și amintește-i că nu se glumește cu alde astea. L-oi întreba zice Pavel fără nici un chef, înfuriat de răceala fetei și pornește spre dormitor, să se odihnească, liniștit că Mihaela lui nu e în stare de scandal, nici dacă l-ar vedea. Încălziți bine de flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Consultați-vă nevestele, ca să fiți siguri. Martori am arată ea spre cei din jur -, care au sesizat lipsa mea ast' noapte, iar analizele vor spune al căruia dintre voi doi este. Și-acum, lasă-mă în pace, că n-am chef să mă pună și nevastă-ta să spăl pe jos. Siguranța lui Pavel, cu care venise încoace, pregătit s-o ia de urechi pe fată, s-a topit. Se și vede purtat pe la tribunal, pentru stabilirea paternității, cum a pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o îngînă Radu chircit pe saltea. A, și ăluia, ce, i-a adus-o barza? Îl cunosc bine, doar îi dau mereu invitații la premiere. Nici nu-ți închipui ce fain o să-mi prindă, am și eu cu ce face chef cînd aud primul "oa" al feciorului; precum capitaliștii: cu whisky. Radu se uită la el cu ochii mijiți, cu obrazul buhăit, deformat de spasmele plînsului de mai înainte, de la care se mai păstrează și acum colțurile gurii lăsate în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asta n-are asistență tehnică în secție... Ia loc face Mihai un semn spre fotoliu, desfăcînd apoi brațele larg, căscînd prelung, cu zgomot. Mă, ce somn grozav! Parcă mi-a mai trecut și durerea de cap, că... Ce te uiți? Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai la viitoru-mi socru am văzut de-astea, fuma doamna. Ar vrea să mai zică ceva, dar un gînd rău, iscoditor, îi aduce în minte surîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dumneavoastră. Mai luăm un deget? Mai. Noroc! Noroc! După ce savurează whisky-ul băut, Lazăr se lasă mult pe spate cu scaunul, bate darabana cu buricul degetelor pe burta suptă de foame, ia apoi cărțile, începe să le amestece fără nici un chef, trage patru, le privește fără să clipească, iar le bate, iar trage patru, le bate încă o dată, le taie, plimbă pachetul prin aer, ținîndu-l între degetul mare și mijlociu, apoi, apăsîndu-l în centru cu buricul arătătorului, face să curgă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
discuției, fata îmi spune că are și un copil..., cu unul care a părăsit-o cînd taică-su a fost închis. Poftim cu cine voiam să mă însor! Le promisesem că le vizitez la Iași, dar nu mai aveam nici un chef; o tot lungeam, amînam și mă tot gîndeam: iei, la tîrg, iapă cu mînz, se caută, ești cîștigat, o știe orice țăran, dar în căsnicie, femeia care-ți aduce de zestre un plod făcut cu altul e, nu știu cum să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mereu, mereu se retrage să studieze ori să citească; îi place singurătatea; în societate sclipește prin cultura ei, parcă anume să arate ce opac sînt eu. Ce, mie nu mi-ar fi plăcut să citesc? Dar cînd? Cînd am avut chef, nu aveam posibilități de-a ține servitoare, eu eram aia. Aș fi curios dacă Maria, la un moment al sincerității, ar putea să-și amintească de cîte ori a dormit cu Doina. Copilu-i copil. Se ducea uneori la ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că-i place condiția atletică ce o are profesorul la vîrsta lui. Zici, așadar, că mă vrei la un pocheraș în trei ? filează el încet cărțile. De ce? Așa răspunde profesorul începînd să tremure. "Așa" se poate interpreta și n-am chef. Tot acolo și tot pe portița dinspre biserică? Tot. De ce? Iar începi? Vrei să mor prost? Nu vezi că elicopterele nu mai vor să vină? Zi-i. Vreau să-i suflu amicului toți banii. Și eu nevasta. Ești scîrbos, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe alt ton. Altfel, te iau de ureche și te dau afară. Încearcă. Maria se apropie de el, îl măsoară un timp cu privirea, apoi continuă să se șteargă pe mîini. Crede-mă, am avut o noapte grea, n-am chef de nici un fel de discuții. De ce-a murit doamna Muraru? Scrie clar în raportul medico-legal. Scrie ce-ai dictat tu. Ieri ai venit la mine pentru două lucruri: să aibă loc petrecerea de deseară și să-ți spun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dar, în ciuda acestor experiențe relativ exotice, Carol, fiica unei femei care încerca din greu să treacă neobservată și a unui electrician autodidact și nemulțumit din Poole, nu se simțea atrasă de un stil de viață original și nici măcar nu avea chef să-și ia diploma pentru a contracara hegemonia culturală masculină. Nici carnea lui Beverley, de consistența smântânii, și nici statisticile pe care aceasta i le oferea nu reușiseră să elibereze extazul sexual încătușat în pieptul îngust al lui Carol, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să aștept în vreo gară adormită venirea următorului tren. Nu aveam nici o înclinație pentru ororile pe care mi le povestea profesorul și mi se părea că exagerează introducând toate citatele acelea din Roethke. Într-adevăr, așa stăteau lucrurile - nu aveam chef să aflu deznodământul. Îmi doream ca Dan și Carol să moară, să-și dea sufletul, să se descompună - sau, mai bine, să nu fi fost compuși niciodată. M-am ridicat în picioare pentru prima oară de când profesorul își începuse relatarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
puncteze frazele dând cu bărbăția în tribuna de lemn. Die Lust der Zerstörung ist zugleiche eine schaffende Lust! Hai, dragă, așa e, cum zici tu. Și știu foarte bine că e o chichiță pe undeva, doar că nu am nici un chef să mă apuc acum să îi dau de cap... Vrei o dușcă? Habar n-am de unde se ivise plosca îmbrăcată în piele din mâna lui. Pe față i se așternuse o grimasă încurajatoare și ipocrită; împinse din nou plosca spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
decât expresii ale unei atitudini misogine de-a dreptul demodate? Nu mizează pe temerile și preocupările elementare ale publicului? — Și ce-i cu publicul? — Ce-i cu el? — Nu aprecia numărul? — Ba cred că da. Bull era dezolat. Nu avea chef să se certe. — Și din ce oameni era alcătuit publicul? Și femei, și bărbați? — Da. — Și râdeau și ele, nu? — Cred că da. Dar poate că râdeau pentru că erau condiționate să aibă aceleași atitudini răutăcioase ca bărbații. Nu fi fraier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan primise un clipboard, o hartă, o insignă, o busolă pentru orientare și o cagulă portocalie, conform instrucțiunilor Autorității pentru Sănătate, cagulă pe care scria de-a curmezișul, cu litere mari și negre, PARAMEDIC. Alan se simțea plictisit și fără chef. Crezuse că această Competiție Educațională va fi un fel de exercițiu care să le permită medicilor generaliști să elaboreze strategii de asimilare a noii legislații, asta în aer liber. Nu citise materialele informative primite, dar aflase că există un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
canapea din birou. Travaliul său cerebral impresionant a născut următorul răspuns la întrebarea „Cum v-ați îmbogățit?”: „Am bani pentru că eu sunt un om bun, am avut noroc, m-a ajutat Dumnezeu”. O să râdeți și pe urmă o să vă piară cheful când veți vedea câtă lume ia de bun acest răspuns - ce să-l mai întrebăm pe Gigi de unde are bani, dacă el face biserici și ne scapă și nouă câte o sută de dolari. Alții sunt medici, profesori, economiști, ingineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
UE fără creștin-democrați în Parlament. Și când cere un pahar cu apă la masă, dl Constantinescu se consideră reprezentantul a mari mase de români însetați. Asta după ce s-a cărat din funcția de președinte al țării, când a avut el chef, fără să întrebe pe vreunul dintre milioanele de oameni care l-au votat și în numele cărora se afla la Cotroceni. Cât despre prim-ministrul său, Victor Ciorbea, copil instituționalizat al politicii românești, statul pe tușă l-a adus la disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a făcut Elementele Geometriei!”. Ușa mereu deschisă a apartamentului său prin care se perindau cohortele de amici dornici să se frece și ei oleacă de gloria lui „Nichita” (pertuul își are și el rolul unicator și totodată unificator cu lăudătoriiă, chefurile interminabile, amorurile furtunoase, toate au contribuit la fabricarea legendei geniului poetic din Amzei. De N.S. s-au agățat ciorchine critici, poeți, prozatori care vedeau că el are o relație privilegiată cu stăpânirea comunisto-securistă. Cel mai adesea am dat peste versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ștame). Când te afli într-un loc, pe pământ în cazul acesta, ești nevoit să respecți niște reguli. Dacă regulile astea spun că pentru a vorbi trebuie să folosești cuvinte și dacă te numești Știm și Ștam și n-ai chef, dispoziție și timp să înveți așa ceva, cel mai bine e să ai un Matei care să-ți înlesnească trecerea de bariere, să-ți ușureze drumul, să traducă, să facă legătura, contactul, să fie călăuza ta între niște granițe ale unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Augustin nimerește bara fără să-l observe cineva în care Anglia e atât de departe printre cețuri și lumini de reflectoare, nu se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită n-avem noi chef acum, să intre să ne deranjeze să ne încremenească, ușcheala jigodie, e destul c-am apărut eu pe aici nebărbierit cu pixul în mână în capitolul cinci, gata să te trezesc, Matei, sau mai rău, să te sperii, tu, Bau-Baule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai măruntă dovadă că tot ce mi s-a povestit a fost și adevărat“.] Ping-pong-ul era trăsnet pe masa din sufrageria Cubanezului, mai ales când afară ploua și alegeam cărți din B.P.T. pentru fileu; într-o după-amiază, mi-a pierit cheful după vreo zece seturi (cred că pierdeam) și am vrut să plec acasă, mi-a ascuns ghetele când eram gata să ies pe ușă, a râs cât le-am căutat, abia când am găsit încălțările în cămară, în spatele unui săculeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Indiscutabil, fiecare individ a fost înzestrat cu dreptul inalienabil de a-și numi mâncărimile pe dinăuntru după cum îl taie capul, așa că să nu care-cumva să v-așteptați de la mine să fac pe nebunul dacă vreunuia(uneia) dintre voi îi vine cheful să mă arate cu degetul pe stradă „ah, uite-l și p-ăla care are mustrări de conștiință și nu vrea să recunoască“. Poate că o să mă supăr puțin, dar, pe cuvânt de onoare, n-o să las să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
seria a II-a, erau pricăjite și verzi ca broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe. După ce fluiera arbitrul și după ce mingea începea să se învârtă, conta doar cum mânuiau instrumentele lăutarii din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se încingea un chef pe cinste, cu strigături. Câteodată însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
din teren. Dacă Nae Manea avea chef să ciupă corzile viorii pe extrema stângă, dacă piticul Paraschiv se îndemna să bată la țambal în linia de mijloc sau dacă plăvanul ăla, Damaschin, trăgea de acordeon prin careu, se încingea un chef pe cinste, cu strigături. Câteodată însă, cântăreții erau obosiți, fiindcă erau și ei băieți tineri, iar duminică dimineața urma după sâmbătă noaptea, când se făceau praștie, pulbere, mangă sau pilaf pe la tot felul de nunți, botezuri, chermeze, onomastici și cârciumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri (încruntarea lui tata, explozia de înjurături, pumnii), un fel de carcasă inutilă, abandonată pe un fotoliu roșu; sus era mult mai bine, puteam să întorc capul când vroiam, să privesc doar ceea ce aveam chef să privesc, să trag cu ochiul meu de șoim, pentru o clipă, la mama în fața oglinzii de la baie încercând să se spele pe față, cu pulovărul ei galben cu floricele pătat de un roșu violent (sânge? și dacă era vopsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prost, iar dacă nu o servea, degeaba se mai dădea mare cu chipiul. Din două, una. Nu? Florin a venit de trei ori pe la noi. Mare greșeală. Pentru că mă enerva foarte tare. Adică, nu prea înțelegea că eu n-am chef să-l bag în seamă. Și insista. Prea mult. Nepermis de mult. De exemplu, odată s-a apucat să-mi explice la ce folosesc cuburile de lemn. Cuburile de lemn erau ale mele. Și, în afară de „matenule“, nimic nu mă enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]