2,433 matches
-
și pe el și acostează un chelner comandându-i un gin și apă tonică, ca un alb care se bucură de plecăciunea adâncă a unui servitor ciocolatiu. Ia băutura și duce o mână la spate, imitându-l inconștient pe Philips. Chelnerul dispare și Bobby învârte cuburile de gheață în pahar, iar zgomotul cu care acestea se lovesc de peretele paharului îl percepe ca pe cel al banilor. Deodată, aude un râs de femeie care întrerupe basul conversației masculine din sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bătuți măr. Este în special vina lui Flanagan, care a jucat ridicol de inconstant, comparativ cu siguranța lui din prima rundă. Philips, beat și indulgent îi strigă că este doar neșansă și gata, nu contează; se sprijină de unul dintre chelneri, de parcă ar fi fost un perete sau un stâlp. Curând, Flanagan face prima încercare să plece, dar partenerul său se grăbește după el și beat fiind, aproape îl strivește de un perete de pe scara principală a Majesticului, fără a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încet, languros, aproape de bar, uitându-se să vadă dacă le fixează careva. Fata și jocheul se alătură unui grup de alți jochei, de la cea mai bună masă din bar și pun la cale un spectacol rafinat pentru restul clientelei. Doi chelneri cu mănuși albe adaugă ultimele pahare în vârful unei piramide, în timp ce al treilea scoate dopul unei sticle de dimensiuni mari, Krug, gata să toarne un izvor de șampanie din ea. Gazda, un crescător de cai Parsi foarte bogat, are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
foarte bogat, are un motiv de sărbătoare. Când fata și escorta ei își fac apariția la masă, el îi sărută mâna exuberant, și-i face loc la dreapta sa. Chiar atunci pocnește dopul sticlei de șampanie și, în aplauzele generale, chelnerul urcă pe un scaun și începe să toarne. La mesele din jur, ca niște sori mici ce gravitează în jurul acestui soare special, sunt luminițe mai puțin importante ale lumii sportive din Bombay, alcătuitori de pariuri, antrenori, jucători înfometați care umblă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe care le-a citit el; un aparat imens de invocări de nume și de aranjări de nume, care-l sperie cu scopul și varietatea lor. Atâtea au fost făcute, vizitate și cunoscute. Atâtea informații de transmis, acum peste masă. Chelnerul apare cu chifle și tacâmuri și este expediat de acolo, fără a se întrerupe firul conversației. Jonathan simte că a pătruns în sanctuarul acestor lucruri, unde modelele sunt raționale și senine, iar locuitorii trăiesc departe de cei pe care vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
d'esprit, care se desfășoară într-o academie de deportare pentru femei. Sunt două perechi de gemeni... producătorul pare impresionat. Simțind succesul, Levine continuă, înclinând din cap la vederea lui Jonathan. Deodată, apare ca o săgeată Star, aproape dărâmând un chelner, care duce o tavă cu niște pahare goale, înalte. — Slavă Domnului c-ai venit! șuieră. Este mortal aici. Selwyn vrea să citească o elegie și a invitat o mulțime de critici și editori, lume. Sau este o eulogie? Oricum, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu sunt potriviți „să lingă cizmele/ fiilor de mâine/ radiu strălucitor/ și nou “ și ea oftează tare, trecându-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. În cele din urmă, părăsește încăperea, revenind cu o sticlă de șampanie și un chelner, care se grăbește s-o deschidă. Când Selwyn declamă ultima strofă: „deși în acest crepuscul european/ ne vom sparge lirele/ eheu!“, ea deschide dopul care ricoșează în peretele de lângă capul lui. Selwyn se sperie și-și pierde controlul, ridicând piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Rue Saint Jacques. Este evidentă dorința sa de a-și expune cunoștințele despre Paris, un oraș pe care l-a vizitat de multe, multe ori. Chapel îl ascultă cu interes. Iritat, Jonathan se duce la vagonul restaurant. Se așază și chelnerul vine să-i ia comanda, strecurând vorbele în engleză fără pauze, imediat ce Jonathan încearcă să deschidă gura. Un whisky cu apă sosește repede, dar pe el îl descumpănește ceva din expresia omului. Învârtește cuburile de gheață în pahar, ascultând frânturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
repede, dar pe el îl descumpănește ceva din expresia omului. Învârtește cuburile de gheață în pahar, ascultând frânturile de conversație de la alte mese. Câmpurile trec repede pe sub privirile lui. El soarbe whisky. Pasagerii discută. Se mai uită în răstimpuri la chelner, care nu face nimic neobișnuit. Chiar și așa, nu se simte bine. Poate că starea de disconfort nu are nici o legătură cu chelnerul. Poate vine de undeva mai profund, poate din felul cântat al limbii franceze vorbite sau din figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Câmpurile trec repede pe sub privirile lui. El soarbe whisky. Pasagerii discută. Se mai uită în răstimpuri la chelner, care nu face nimic neobișnuit. Chiar și așa, nu se simte bine. Poate că starea de disconfort nu are nici o legătură cu chelnerul. Poate vine de undeva mai profund, poate din felul cântat al limbii franceze vorbite sau din figura necunoscută de pe meniul aflat pe masa sa. Când ajung la Paris, rătăcind prin suburbiile unde casele au acoperișurile cenușii, starea sa de disconfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
somnul refuză să vină. Aerul din cameră este sufocant. Mobila pompoasă și pereții mult prea ornamentați îl apasă. Își spală fața la chiuvetă și deschide fereastra, lăsând zgomotele străzii să pătrundă. Aude o bătaie în ușă. Deschide unei perechi de chelneri, care aduc o masă pliantă acoperită cu o față albă rigidă și-i servesc masa. Imediat ce chelnerii pleacă, începe să mănânce supa de ceapă și o bucată de pește cu un sos necunoscut, foarte bun, condimentat din belșug. Mâncarea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apasă. Își spală fața la chiuvetă și deschide fereastra, lăsând zgomotele străzii să pătrundă. Aude o bătaie în ușă. Deschide unei perechi de chelneri, care aduc o masă pliantă acoperită cu o față albă rigidă și-i servesc masa. Imediat ce chelnerii pleacă, începe să mănânce supa de ceapă și o bucată de pește cu un sos necunoscut, foarte bun, condimentat din belșug. Mâncarea este apetisantă, dar tocmai acest fapt pare a fi esența problemei sale. În disperare, își imbracă jacheta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
intrare. Localul este foarte strâmt, sunt doar o duzină de mese, iar barul se află într-o parte a încăperii. În centru cântă o femeie cu părul roșu, susținută de o tobă și un pian. Majoritatea meselor sunt pline, dar chelnerul îi conduce la o masă goală, ascunsă într-un colț. Jonathan privește în jur, simțindu-se nelalocul lui. Toată lumea din Le Grand Duc, cântăreața, muzicienii și personalul dar și clienții sunt negri. — Hmm, Star, începe el, este local pentru negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să ieșim din casă cât oamenii săi se ocupă de renovări. Mama ne duce în cele mai prestigioase ceainării din Peking, într-un cartier comercial scump, numit Wangfooching. Pentru prima oară, mama cheltuie ca o femeie bogată. Le dă bacșiș chelnerilor, ajutoarelor de la bucătărie, chiar și omului care se ocupă de cuptor. Înșiși proprietarii localului aduc la masa noastră cele mai bune vinuri. Sunt bucuroasă să o văd pe mama fericită. Faptul că am fost aleasă i-a schimbat aproape peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sub cuvânt de onoare că aveau să fie Înapoiate În stare perfectă). Până la urmă, Însă, tot se lăsă cu bătaie. „Tu cât ai Împins, mă, de ți-a dat zece zile? Ce face tac’-tu, de unde are atâția bani? E chelner, măcelar, șef de alimentară?” Întrebă invidios un rămas. Cel agrăit răspunse ocolitor: „E pe pizda mă-tii, aia e, ce te fute grija?”. „Păi, mă fute, că eu n-am avut decât o hârtie de cincizeci și n-am căpătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întrebă Maria. ― Mai bine Înăuntru, am zis, admirând În continuare decorul. E ok? ― Sigur, mi-e indiferent, zise Maria așezându-se la una din măsuțele rotunde. M-am așezat și eu lângă ea. Peste mai puțin de un minut, un chelner extrem de drăguț, cu câțiva ani mai mare ca noi, veni cu două meniuri. ― Bună, zise el zâmbind fermecător. Mă bucur să te revăd. Am observat imediat că i se adresase doar Mariei, iar tonul lui era unul familiar. Am privit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
întâlnească nu vine la întâlnire! A invitat-o numai ca să câștige un pariu. Ia uitați ce jenată e Rachel! Cum stă și-l așteaptă în barul ăla simandicos! Vedeți cu câtă milă o privesc celelalte femei? Vedeți cum îi aduce chelnerul exorbitanta notă de plată pentru paharul de vin pe care l-a băut? Și faza cea mai tare: vedeți cum descoperă Rachel că și-a uitat portofelul acasă? Ceilalți Dumnezei nu se pot opri din râs. Evenimentele care au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că era ceva de bine, înțelegeți? —Arăți... Luke a făcut o pauză. —... frumoasă. Răspuns corect. Nu știam restaurantul unde m-a dus Luke. Nici măcar n-auzisem de el. Dar era minunat. Covoare groase, lumina micșorată pâna la limita întunericului și chelneri modești care murmurau cu un accent franțuzesc așa de exagerat, încât nu se înțelegeau nici între ei. Luke și cu mine n-am vorbit aproape deloc toată seara. Dar asta nu indica vreo formă de dezacord. De fapt, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care nu ne lăsau să vedem aproape nimic. Luke m-a întrebat: —Ești bine? Care era versiunea irlandeză pentru „Mergem?“. Mi-a oferit brațul ca să mă agăț de el și așa am intrat în restaurant. Unde am fost întâmpinați de chelneri cu un entuziasm destul de greu de înțeles. Și asta ne-a făcut să ne privim din nou și să rânjim unul la altul. Am fost conduși la o masă care era atât de discret plasată și luminată atât de slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atunci mi-am dat seama că nu era nevoie să spun nimic. Luke a răspuns la zâmbetul meu cu un zâmbet la fel de larg, așa că amândoi arătam ca idioții satului. Și așa am și rămas - zâmbitori și strălucitori - până când a apărut chelnerul francez, care ne-a indicat pe un ton alunecos specialitățile din meniu. Cred c-ar trebui..., a zis Luke arătându-mi din ochi meniul. A, da, am spus eu încercând să mă concentrez. După câteva clipe, am ridicat capul de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea avea nevoie cu disperare? Dar adevărul era că eu știam deja răspunsul. Vivian Grant mă cucerise când pronunțase cuvintele „editor“ și „îți triplez salariul“. Cum aș fi putut să spun nu? Capitolul treitc "Capitolul trei" Vârsta inocențeitc "Vârsta inocenței" — Chelner! O sticlă de Lafite Rothschild din 82. Avem ceva de sărbătorit! a strigat Randall, cu un gest cam teatral, conducându-mă către partea din spate a restaurantului Bouley. Exact de ce-aveam nevoie: o băutură. Ce zi! Între momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vorba de hainele mele Turnbull și Asser. — Îmi pare foarte rău, am repetat eu, continuând să mă simt mizerabil. De ce trebuia să mă lovesc tot timpul de ceva? M-am străduit să-mi regăsesc echilibrul interior în timp ce-l ajutam pe chelner să absoarbă apa vărsată. Randall a întins mâna ca să mi-o oprească pe a mea. — Claire, o să se ocupe el de asta, mi-a spus el cu blândețe, iar chelnerul a clătinat din cap în semn că așa e. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
străduit să-mi regăsesc echilibrul interior în timp ce-l ajutam pe chelner să absoarbă apa vărsată. Randall a întins mâna ca să mi-o oprească pe a mea. — Claire, o să se ocupe el de asta, mi-a spus el cu blândețe, iar chelnerul a clătinat din cap în semn că așa e. Mi-am așezat mâinile în poală, dorindu-mi să pot apăsa pe butonul de restart. Aș fi dat înapoi banda, până în momentul în care am intrat în restaurant și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dar, cel puțin, eram mai aproape de această imagine decât fusesem de dimineață. — Noroc! Pentru noua ta slujbă! a spus Randall, strălucind glorios de peste masă. Zâmbetul lui sclipea mai tare decât lumina lumânărilor. Eu am ridicat paharul cu vin pe care chelnerul tocmai îl umpluse. — Sunt foarte impresionat, Claire. Ai cucerit-o totalmente pe Vivian, iar ea nu e un critic ușor de mulțumit. — Ei, asta nu s-ar fi întâmplat dacă tu nu te-ai fi ocupat să ne faci legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui Vivian îi mai veniseră în minte o duzină de idei - dintre care jumătate păreau a avea un potențial real. Am continuat să scriu timp de o oră, umplând jumătate de carnețel cu vorbele geniale ale lui Vivian. Din fericire, chelnerii de la Bilboquet n-au avut obiecții pentru că le sechestrasem o masă - probabil ăsta era avantajul faptului că eram o clientă fidelă. Ba chiar mi-au trimis și un pahar de vin rosé. Până mâine, la zece, să-mi dai raportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]