1,350 matches
-
la ordin, de obicei pentru a lucra așa că nu crede că sunt prea necăjiți. Gosseyn nu făcu nici o observație. După el, cineva a urcat fără ordin și a lucrat cu spor, fără nici un dubiu. Ar fi putut să găsească vinovatul chestionându-i pe cei patru sute optzeci de oameni cu un detector de minciuni, dar în acest timp flota lui Enro, ajunsă în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gosseyn luă dosarul lui Ashargin. Mai lung. Pe pri-mele pagini, naratorul examina în special viața lui Ashargin din momentul în care a ajuns la Templul Zeului Adormit. Abia pe ultima pagină găsi o referire la dosarul lui Gosseyn. Comentariu scurt: "Chestionat la detectorul de minciuni de Enro, Ashargin a făcut mai multe aluzii la Gilbert Gosseyn." Alături se găsea o notă manuscrisă: "De examinat." Paragraful final, privitor la Ashargin era următorul "Căsătoria forțată a prințului și a prințesei Ashargin părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lui Yukisuke apăru și Sanzo. Santinelele de serviciu, care priveau înapoi, spre ariergardă, îl înconjurară cu lăncile și-l aduseră în fața scaunului de campanie al lui Shonyu. Shonyu nu-i lăsă lui Sanzo timp să spună nici o vorbă de prisos, chestionându-l asupra punctelor esențiale ale misiunii. Între timp, de la mal porniseră, risipite, mai multe bărci de pescuit cu fundul plat, înaintând de-a curmezișul apei. Zeci de soldați cu armuri ușoare se aplecau înainte și săreau, unul după altul, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zvonuri ai auzit pe lângă Râul Yodo și prin Kyoto, în timp ce erai pe drum? Ori de câte ori trimitea câte un mesager în locuri îndepărtate, Hideyoshi îi punea, inevitabil, și asemenea întrebări. — Peste tot pe unde am umblat, singurul subiect de conversație era războiul. Chestionându-l, mai pe îndelete, pe Sakichi despre condițiile din Kyoto și Osaka, Hideyoshi află că nimeni nu credea că bătălia provocată de Nobuo urma efectiv să aibă loc între Hideyoshi și moștenitorul clanului Oda, ci, mai degrabă, între Hideyoshi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Niwa îi trimisese pe Kanamori și Hachiya cu primele întăriri din miazănoapte. Hideyoshi era mulțumit, dar încă nu se liniștise complet. Până la căderea nopții, sosiră de trei ori mesageri cu rapoarte despre situația din Ise. Hideyoshi citi depeșele și-i chestionă personal pe emisari, le încredință răspunsuri orale și dictă scrisori de răspuns în timp ce-și lua masa de seară. Într-un colț al camerei se afla un mare paravan pliant. Pe cele două panouri ale sale fusese pictată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jos pentru a scoate la iveală un fel de ciupercuță, cu un ochi uscat în mijloc. Chestia era, decise Carol, un penis. — În zilele noastre, o femeie cu penis nu e ceva așa de neobișnuit, nu ți se pare? mă chestionă profesorul; era clar că pentru el eram doar un elev. — Nu, nu mi se pare. Nu ți se pare. De ce „nu ți se pare“? Trenul se zgudui la intrarea într-o gară micuță. Am zărit pentru o clipă imaginea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el. Altora putea să le fie rușine de trupurile lor, dar ei nu, nu lui Vron. „De ce mi-ar fi rușine de corpul lor, John! Spune-mi de ce. De ce?“ N-am găsit nici un răspuns. Apoi Vron a început să mă chestioneze în legătură cu relațiile pe care le aveam la filmele pentru adulți sau cele sexy, sau la producțiile de peep-show. — N-am nici o relație. Nu la nivelul de care ai tu nevoie. — Barry se îndoiește că aș putea face carieră, John. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu avea nici un fel de probleme cu Gardienii de Sistem, îl avertiză el cu vocea celui care știe că intervine într-un moment inoportun. - Ce fel de probleme pot să ne pună? Nu e doar un control de rutină? îl chestionă mirat Angir pe căpitan. Tânărul se întoarse contrariat spre Birmaq dar acesta nu dădu nici un semn că ar fi auzit intervenția secundului sau întrebările lui Angir. În locul răspunsului așteptat, întrebări. - Ai mai făcut vreodată o astfel de călătorie? nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
preaonorabilul m-a asigurat că va rezolva în cel mai scurt timp actele de drum ale puștiului. Numai timpul nu ne-a permis să mai așteptăm rezolvarea acestei chestiuni. - Ai încercat să verifici cele spuse de individul ăsta, Poha? îl chestionă Kaan. Doar nu ești atât de naiv să crezi tot ce ți se spune, nu? Sunt sigur că el ți-a ascuns adevărul. Angir este cu siguranță un rebel. - Sau poate modul în care a fost ajutat să coopereze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
animale nefericite, îi recită plin de inocență și puștiul. Noi trebuie să găsim matricea socială ideală în care oamenii să fie fericiți. Mai precis majoritatea lor, se corectă el grăbit. - Și până unde credeți că putem merge cu asta? îi chestionă din nou focul. - Până la capăt, dacă va fi nevoie. Doar avem toate resursele necesare, nu? îi răspunse bruneta. E destul de simplu, nu? înțepă ea. Tonalitatea aspră, chiar rea a vocii acesteia provocă reacția rapidă a preaonorabilului Poha. Avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Un copil mic ne privea pe toți dintre picioarele sale, degetele lui boante întinse spre cele două cicatrice lungi de pe coapsele mamei, expuse de fusta mini. După ce o ținu preț de câteva clipe pe Vera pe după mijloc în timp ce ea o chestiona pe Helen Remington, Vaughan păși spre trioul care ședea pe sofaua dublă din față. Bărbatul, un producător de televiziune care regizase primele emisiuni ale lui Vaughan, clătină încurajator din cap cât timp Vaughan explică accidentul lui Seagrave, însă era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
două mașini: o mașină a poliției și mașina sport albă a lui Catherine. Un polițist inspecta Lincolnul, uitându-se prin geamurile prăfuite. Celălalt interoga pe Catherine. Polițiștii îl recunoscură pe Vaughan și-i făcură semn. Crezând că veniseră să mă chestioneze în legătură cu tot mai accentuata mea relație homo-erotică pe care o aveam cu Vaughan, m-am întors cu spatele, simțindu-mă vinovat. Catherine veni spre mine în vreme ce polițiștii îl abordară pe Vaughan. - Vor să-l chestioneze pe Vaughan în legătură cu un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Crezând că veniseră să mă chestioneze în legătură cu tot mai accentuata mea relație homo-erotică pe care o aveam cu Vaughan, m-am întors cu spatele, simțindu-mă vinovat. Catherine veni spre mine în vreme ce polițiștii îl abordară pe Vaughan. - Vor să-l chestioneze pe Vaughan în legătură cu un accident aproape de aeroport. Un pieton - ei cred că a fost călcat intenționat. - Pe Vaughan nu-l interesează pietonii. De parcă m-ar fi auzit, polițiștii se întoarseră la mașina lor. Vaughan îi urmări din priviri, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
SUA, au sporit exponențial. Te caută în cizme, în șosete, în chiloți și mai știu eu unde, se fac radiografii ale întregului corp și a fiecărui dinte separat ca nu cumva să fie ascuns pe undeva vreun dispozitiv exploziv, ești chestionat despre mamă, tată, frați, nepoți, străbuni până la anul 1492 când a fost descoperită America și dacă până la urmă treci testul, ți se pune o ștampilă direct pe frunte, ca să vadă toată lumea că ai intrat de curând în țară prin bunăvoința
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mine, Doamne? Când am să pot fi generos și am să mă pot înțelege și mulțumi? Nu este posibil atâta vreme cât nu mă pot accepta pe mine însumi, cât e mereu o parte de mine ce rămâne în afară să mă chestioneze, să mă tortureze și să mă respingă. Prietena mea din liceu cred că era puțin urâtă. Nu-mi pot aminti exact, pentru că esteticul mă interesa cel mai puțin la ea. Cred că era puțin urâtă pentru că momentele ei de pierdere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o copie a lui Molly Simms care să pândească din umbră. Nevrând să mă dau în vileag și să-l întreb direct, am luat-o pe o cale ocolitoare. — Tu nu erai prieten, în facultate, cu Alexandra Dixon? l-am chestionat. Alexandra era la femme fatale 1. — Ba da. Ai o memorie grozavă. Ai cunoscut-o pe Alex? — Am fost împreună la câteva cursuri de engleză. Era o fată așa de drăguță. Bine, astea nu erau niște declarații complet adevărate. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spun că o caută? m-a întrebat asistenta. — Claire Truman. Sunt o prietenă a lui... Am auzit declicul produs de cineva care a ridicat receptorul pe o altă derivație. — Poți să ajungi aici într-o jumătate de oră? m-a chestionat Vivian. I-am recunoscut vocea profundă, ușor gravă din mesajul pe care mi-l lăsase. — S-sigur, în regulă, eu... — Ne vedem atunci. Telefonul s-a închis. Într-o jumătate de oră? Ce rapid. Din fericire, mă îmbrăcasem de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
judecând după cine se înroșise cel mai tare la față. — Eu, a răspuns scurt Melissa, un asistent editorial care abia absolvise facultatea de două săptămâni. Vivian mi-a dat-o mie acum o oră. — Păi? și? Ce părere ai? a chestionat-o Graham nerăbdător. Melissa se uita la carnețelul așezat pe masă, în fața ei, cu o asemenea intensitate, încât aproape c-am început să mă aștept să-l văd mișcându-se. Îmi dădeam seama că era timidă și că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
eveniment popular în întreg campusul universitar. Anul ăsta, mama se aștepta ca peste două sute de oameni să ne viziteze casa. — Deci, ce crezi? Bucătăria ar arăta mai bine într-un verde de mentă sau un roșu de tomată? m-a chestionat ea. — Mergi pe verde, mamă. și cu ce ai nevoie să te ajut? Să mă ocup de furnizorii de mâncare și de meniu? Sau aș putea să sun la Prairie Lights și să văd dacă nu ne donează niște cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încât nu avusesem vreme să mă lamentez în absența lui. Cine a fost? Randall? m-a întrebat Bea când am închis telefonul. — Îhî, am dat eu din cap. — și se poate ca asta să fie seara cea mare? m-a chestionat ea. Nu-mi trecuse prin minte chestia asta, dar acum, că mă întrebase ea... Mă întâlneam cu Randall de o lună. Ne vedeam de câteva ori pe săptămână... Îl auzisem, când vorbise la telefon cu un coleg de muncă, referindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pereții începeau să se strângă în jurul meu. Te rog, Doamne, fă ca discuția asta să n-o ia pe calea... — Iubitule, ești cel mai bun din branșă, a tors Vivian ca o pisică. — Cel mai bun ce din branșă? a chestionat-o Carl. Spune-mi că sunt cel mai bun futangiu și ai manuscrisul gata în două săptămâni și jumătate. — știi că așa e, iubitule. Ești cel mai bun nu din branșă - ești cel mai bun futangiu cu care mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îndurai destule crize de nervi, sistemul nervos îți atingea acel punct al suprasaturării - iar pe Vivian, pur și simplu, n-o mai înregistra. — Ce s-a întâmplat cu propunerea pe care ți-am spus să te uiți vineri? m-a chestionat ea. — Păi, am citit vreo sută de pagini și arată destul de bine - agentul mi-a spus că avem exclusivitate asupra ei toată săptămâna, așa că... — A! A! Așa a zis? a râs batjocoritor Vivian. Buza de sus i se strâmbase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lucruri diferite: din punctul lor de vedere, un concept intelectual abstract, dintr-al meu, o experiență a cărei valoare profundă stă În faptul că nu poate fi descrisă direct de nici o artă... inclusiv cea a cuvintelor. O persoană care mă chestiona chiar m-a acuzat de rea-credință: dacă Într-adevăr trăirea mea este atât de profundă În privința naturii, ar trebui să mă apuc să scriu mai mult despre acest lucru. Însă câștigul cel mai mare pe care-l obțin din natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Relatarea era plină de laude la adresa domnului Foc, dar era săracă în fapte. Leland C. Blanchard, în vârstă de 25 de ani, polițist din Los Angeles atașat Diviziei Centrale și fost „om al casei“ de pe Hollywood Division Stadium, și-a chestionat „cunoștințele din lumea boxului“ și „informatorii“ și a aflat că Robert „Bobby“ De Witt este creierul jafului de la Boulevard-Citizens. Blanchard a transmis informația detectivilor de la secția Hollywood și aceștia au percheziționat casa lui De Witt de pe Venice Beach. Acolo au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
revărsa continuu că auzise de venirea unui „scluptor”. Sculptor, l-am corectat eu. Și se gândise că fiind eu un oaspete de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. Știți cine-i Moașa, nu-i așa? mă chestionă. Am dat din cap. Ei bine, domnule scluptor, nu mai e de trăit aici, se porni el pe un ton plângăreț, explicându-mi că avusese o colivie cu un canar. Asta era toată averea mea. Într-o noapte, Tuberculosul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]