1,574 matches
-
îl privea fața zâmbitoare a unei femei. Să tot fi avut spre șaptezeci și trei. - E coana mare a șefului, preciză acela. Madam’ Filoftița.O duc să vadă expoziția Goya de la Muzeul ăl Mare. Popa Băncilă închise îngrozit servieta. - Ei? chicoti lunganul. V-ați convins? Am pus lăcățel albastru la servieta dumneavoastră să fiu sigur că nu se mai întâmplă vreo schimbare. Acum mi-o puteți da, sper. Nu mai așteptă ca popa să spună ceva. Nici nu mai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mitraliere și tancuri. De gura pirandei fura Vasilică țiganul de era paznic la Uzinele Mecanice Cugir piese pentru ca să-și facă de-un plug, să are și el ca tot gospodarul, și cînd le asambla acasă îi ieșea numai mitralieră.“ Sala chicoti. Cunoșteau bancul, dar puțină destinere face oricând bine. „Domnilor - se avântase Fârtat -, comunismul și-a avut slugoii lui. Cei care au făcut mârșavul compromis. Îi cunoașteți, le știți cărțile, le știți filmele, piesele de teatru, treceți pe lângă clădirile ridicate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de acum nu se gândesc cum să fructifice cât mai constructiv această calitate strămoșească. Au dat liber la furat numai aleșilor și unor privilegiați. Nu se poate să furi numai prin reprezentanți...“ Câțiva tinerei, pe rândul de scaune din spatele lui, chicoteau amuzați de teoria doctorului. O auzeau pentru prima dată. Veneau, de fapt, pentru întâia oară la simpozionul acesta, ajuns la cea de-a șaptea sau a opta ediție. Două fete și trei flăcăiandri, cercetători pe la un institut cu documente, ziariști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu merge treaba cum s-a plănuit. Adică, ce s-o mai scăldăm la întorsătură, e vorba că revoluția de la Județeană nu a ieșit așa cum a crezut poporul că trebuie să iasă o revoluție în zilele noastre. Sunt explicit? Tinerii chicoteau. Nu reuși să prindă ce-și șopteau. Oftă nemulțumit. „Câte sacrificii s-au făcut pentru ei, și uite cum cresc. Pontagii, scormonitori și jemanfișiști...“ Doctorul aproape că își terminase intervenția. - O concluzie se impune, preciză Fârtat. Făcu o scurtă pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
liberi. Aceasta este concluzia pe care vă propun s-o tragem fiecare. Cu deplină responsabilitate, că e foarte importantă. Chiar o propun ca temă a viitorului simpozion, de la anu’ care vine, tot pe vremea asta. „I-a băgat la cutie“, chicoti una dintre fetișcanele acelea. „Da’ de ce, mi se pare rezonabilă ideea“, îi răspunse un băiat. „Dacă e să vorbim de colaboraționism, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume. Doar nu ei sau cei ca ei sunt vinovați. Vai de capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zguduit-o? Chiar așa credeți?“ Mai îngăimă ceva, împăturind scrisoarea. „Dar mulți dintre cei de-aici încă sunt activi. Vă izbiți și voi de ei. Vă conduce și vă dă lefurile pe care vi le dă.“ „Știm să ne ferim“, chicoti tânărul. „ Nu asta-i problema. Am mai crescut și noi, nu mai suntem chiar așa...“ Plecă dintre ei. Se îndreptă spre masa celor care conduceau dezbaterile. Vintrițeanu isprăvise. Din sală venea Zamfireasca. Târa cele două sacoșe de plastic în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-sa. N-o recunoscu de la bun început, dar insul îi șopti, conspirativ. „Intenționat v-au dat lista ușor derutantă. Au trecut-o cu bună știință pe doamna Rela cu numele ei de domnișoară, Soporan. Este că nu v-ați prins?“ Chicoti amuzat necunoscutul acela, ca și cum făcuse cine știe ce ghidușie. Răsuflarea lui mirosea a pucioasă, a smoală clocotită, a magmă, a apă de masă Căciulata, răsclocită, a Baltă stătută, a mâl cu lintiță putrezită, un miros de străfund de pământ. „Ce vrei domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe ce să ajungem și noi p-acolo, da’ a fost chestia aia cu Ana Pauker, de-a dat-o de la Externe și am cam rămas și noi pe dinafară. Pe urmă s-a reglementat situația. Aveau nevie de noi. Chicoti ca și cum oficiantul îi făcuse ghiduș cu ochiul. - Dar știți cine-i băiatul de l-am înfiat noi? Taman profesorul ăsta de l-a pus pe afișe peste tot. Mai să mă despart chiar atunci de Eftimie, dar am mai răbdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care aveau nume care-i arătau a străini. Era cu... Cosmopolitismul îi zicea. Mata n-ai prins vremurile alea, nu știi ce era p-atunci. Ce pârnaie făceai de te găsea de cosmopolit! Și cum te mai scoteau din societate... Chicoti amuzată. Iar se săltă pe vârfuri, încercând să-i șoptească celui de la anunțuri: - Rău de tot era cu cosmopolitismul ăsta. Până și, pardon de expresie, inexprimabilii trebuia să-i ai numai din ăia cu picior. Sovietici! Nu mai zic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Parcă zici că sunteți fiica doamnei din actul de identitate. Și flutură iar buletinul femeii, gonind de la distanță muștele care încă se roteau deasupra resturilor acelea de salam și chiflă de graham. - Mama... oftă femeia. Cum o să fiu eu mama, chicoti ea. Săraca mama mea a murit la Mislea. În lotul călugărițelor, dacă mai ții minte. Le-a ridicat de la nunțiatură, pe chestii chipurile de verificări... Ce poveste a fost! Mama s-a dus în locul sorii ei, tant’ Rozet. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sunteți acum. Balcanisme de-astea și vă mai dați de europeni. Mai mult sigur că v-o ia bulgarii înainte. Cine să-l semneze... Și eu semnez, dacă e necesar. Unde? Oficiantul îi arătă undeva în josul peticului de hârtie. Insul chicoti, săltând de pe un picior pe altul: - Și credeți că doamna semna cu numele ei adevărat? Știți câte pseudonime are? Toate de la Chir date: Cheramu, Vaccinela, Dondona, Vichenta, Nepansata, Scorțolina, Pontarista, Cvantumela și, printre multe altele, Tihomira Maslu... Cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
activitățile nocturne, dar soție bună. Auzisem că băgase divorț de responsabil, dar acuma cu chestia asta cu evenimentu’ și enigma cred că se retrage. Doamna Smărăndița îl duce două săptămâni pe lună la doctor, profesorul Egherte, bioterapeutul venit din Basarabia.“ Chicoti, făcând câteva gesturi ciudate din ochi și din buze. Șopti conspirativ: „Vă dați seama ce-i cu chestia asta cu bioterapia din Basarabia... Nu vă miroase a kaghebe? Cine alticineva să facă în Basarabia cercetări din astea, pe care kaghebeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care, de sub numărul festiv din Vestitorul sărăcean scos pentru oaspetele din Sudica, ieșea o franzelă „Delycya“, noul sortiment de pâine eco-europeană lansată pe piață de câteva zile de Brutăriile reunite „Brandaburlea & Brandaburlea“. Când îl recunoscu, coborî din taxi, încercând să chicotească, de parcă ar fi bucurat-o întâmplarea. - Ce... Interesant cuuummmaaa... Căăă... Cobor, dacă insiști. Venise și șoferul. Îi privea încruntat. - Doamna rămâne cu mine, îi preciză răstit taximetristului. A suspendat cursa. Cât vă datorează? - Cât... Abia am pornit taxarea. Cu coloana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Dacă n-o fi chiar tartorul lor. Tu erai mic când a dispărut Tomnea ăsta. Dar știi cum a dispărut? Toată securitatea, în cap cu Goncea, pe capul lui și el, țuști. S-a ridicat la cer și a dispărut. Chicoti înveselită. - S-o întrebi pe tanti-ti Horcița, candelăreasa. Ea le știe de pe când era studentă și trăia cu savantul ăla de-a murit în Baltă. Să vezi ce-ți spune Horcița despre chestiile astea... O trase de mâneca rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
plușul scaunului. Silică îi făcu semn să intre în mașină, dar în spate. Cu mâna dreaptă mai jos de burtă, cu degetul mijlociu parcă ciocănind în aer la o nevăzută fereastră, îi transmise și partea a doua a mesajului. Gina chicoti, țopăind nerăbdătoare. Îi trimise un pupic și se aruncă în mașină. - Fierbe gazolina în ea, surâse femeia. Clocotește, ce mai. Vai de capul tău! Urmărise tot schimbul de semne dintre cei doi și aproape i se făcu milă de băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să i-o spună generalului chiar Tomnea azi, pe seară, când îl aștepta să se întâlnească la Palat. Dar nu trebuia să le știe Virginel pe toate. Mai bine să creadă că Pârțângău făcuse treaba. - Păi de-aia îl plătesc, chicoti Chiosea. Tresări înveselit de gândul că s-ar fi putut să plătească degeaba avocatul. Observă cum vidanjorul dădea semne de sperietură. Scosese furtunul acela gros și, din ușa cabinei, privea holbat ciudățenia aceea atârnată în capătul lui. - Ie-te-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe care numai noi îl stăpânim. Da’ pe care nimeni nu vrea să-l înțeleagă. Că e mai bine în mister și taină, decât în adevăr.“ Ridică mustrător mâna spre Burtăncureanu, dojenindu-l, ca și cum până atunci prozatorul spusese numai prostii. Chicoti: „Adevărul, nene, te face sărac, calic, nu-ți dă nimic. Cum e cu ăștia de la gazete, care o tot fredonează cu adevărul despre Revoluția de la Județeană. Au prins vreun fir? Știe ei ce e aia permutare? Predare, cu inventarul complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce prostuți sunt. O mângâie pe braț, lăsându-și mâna spre șoldul ei. - N-am vrut să-ți răspund. Ai văzut că și la telefon n-aveam ce să-ți spun. Trebuia să vin neaparat aici, altfel... - Cetățean de onoare, chicoti ea. - Vezi și tu. Ca și la țiganii ăia ai tăi. Acum ăștia de-acum îmi dau diplome, ca și cum nu tot ei m-au alungat atunci. Au adulmecat banii mei și mă onorează cu diplomele și cheile lor. Și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
contează toate astea, acum Magda? Când singura deviză a istoriei, în jocul ei parșiv cu noi, a fost și rămâne doar Replace all! Izbucni apoi în râs. O îndepărtă, privind-o nedumerit: - O rață sălbatecă. Speriată, săraca, n-ai văzut? Chicoti și ea. Își trecu mâinile prin plete, aranjându-le. - Ce chestie! M-am speriat. Credeam că chiar a venit peste noi sorbul ăla. Cât despre ăla din Baltă... S-au făcut și cântece cu el. Un fel de folclor, încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu ce face el în Baltă. Pe vremea lui Ceaușescu nu puteai să vorbești de d-alde d’astea, că dădeai de belea.Te băga la misticism, la defetism. Păstrămaț a-ncercat să vadă ce era adevăr în astea, dar... Chicoti amuzată. Îl trase spre ea, ca și cum ar fi vrut să-i șoptească cine știe ce taină. - Acuma... Până și la teveuri dau de câtva timp chestii de-astea, mistice, cu niște trimiși de-ai Chirului ăsta. Sau cu ceva, niște d’ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
greu să mai înțelegi cum gândește poporul nostru acuma, după ce l-au tot zăpăcit cu ’jdemii de chestii cu Revoluția asta. Vorbea, strângând-se în el, ca și cum ar fi vrut să-l facă să priceapă cât mai bine spusele ei. Chicoti, amuzată. - Îți dai seama cum s-a compromis folclorul? - Mai aveți folclor? se prefăcu el mirat. Nu l-ați vândut și p’ăsta? Ea nu-l luă în seamă. Continua să chicotească. - Nepoata lui Goncea, Nicoleta, e măritată cu prefectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
facă să priceapă cât mai bine spusele ei. Chicoti, amuzată. - Îți dai seama cum s-a compromis folclorul? - Mai aveți folclor? se prefăcu el mirat. Nu l-ați vândut și p’ăsta? Ea nu-l luă în seamă. Continua să chicotească. - Nepoata lui Goncea, Nicoleta, e măritată cu prefectul. Unul din Șoptireanca, de-al lui Soporan. Bairamul de mâine de la prefectură e plătit de Goncea. E mare filantrop acuma. Ține și asociația aia de persecutați politic, că de unde bani la săracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a luat sorbul?! De când am venit în România tot îmi dau telefoane să dispar, să mă-ntorc de unde am venit, că aicea sunt mort. Goncea tot asta mi-a transmis, prin Burtăncureanu ăla. Că sunt mort, orice-aș face! Magda chicoti: - Dar e ilogic, din moment ce ești acuma cu mine! - Totu-i ilogic, o-ngână el. Tot ce faceți voi e ilogic, ce să mai vină alții să v-amestece... Surâse, dând s-o cuprindă pe după umeri. - Lumea, într-adevăr, crede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un fir de iarbă ce, în fiecare primăvară, încolțea. Soarele, din ochi voia săl soarbă, Când, firul de iarbă, ca un Făt-Frumos, creștea. Gâzele și fluturii se odihneau pe firul mlădios și-ademenitor; și, vai, din când în când mai chicoteau, făcându-l din ce în ce, cuceritor. Dar, într-o zi, vântul, foarte gelos pe înălțimea, culoarea și succesul lui, veni și-l întrebă cu glas mieros: - Frate, de ce ești așa de ’nalt și de verzui pe când, păpădia, e galbenă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
-l în calcul pe legendarul Will. — Poate ar fi cazul să ne oprim, am încercat eu să-i sugerez. În nici un caz, a insistat el, ridicându-se. Voi mai vreți ceva? Davey și Jenna s-au uitat unul la altul chicotind. Le stătea atât de bine împreună. Noi ar cam trebui să plecăm, a continuat Davey. Hai să-i așteptăm și pe ei, a spus Jenna și l-a sărutat pe ureche. De ce să ne grăbim? Patrick s-a întors cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]