1,541 matches
-
cu ce face el în Baltă. Pe vremea lui Ceaușescu nu puteai să vorbești de d-alde d’astea, că dădeai de belea.Te băga la misticism, la defetism. Păstrămaț a-ncercat să vadă ce era adevăr în astea, dar... Chicoti amuzată. Îl trase spre ea, ca și cum ar fi vrut să-i șoptească cine știe ce taină. - Acuma... Până și la teveuri dau de câtva timp chestii de-astea, mistice, cu niște trimiși de-ai Chirului ăsta. Sau cu ceva, niște d’ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
greu să mai înțelegi cum gândește poporul nostru acuma, după ce l-au tot zăpăcit cu ’jdemii de chestii cu Revoluția asta. Vorbea, strângând-se în el, ca și cum ar fi vrut să-l facă să priceapă cât mai bine spusele ei. Chicoti, amuzată. - Îți dai seama cum s-a compromis folclorul? - Mai aveți folclor? se prefăcu el mirat. Nu l-ați vândut și p’ăsta? Ea nu-l luă în seamă. Continua să chicotească. - Nepoata lui Goncea, Nicoleta, e măritată cu prefectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
facă să priceapă cât mai bine spusele ei. Chicoti, amuzată. - Îți dai seama cum s-a compromis folclorul? - Mai aveți folclor? se prefăcu el mirat. Nu l-ați vândut și p’ăsta? Ea nu-l luă în seamă. Continua să chicotească. - Nepoata lui Goncea, Nicoleta, e măritată cu prefectul. Unul din Șoptireanca, de-al lui Soporan. Bairamul de mâine de la prefectură e plătit de Goncea. E mare filantrop acuma. Ține și asociația aia de persecutați politic, că de unde bani la săracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a luat sorbul?! De când am venit în România tot îmi dau telefoane să dispar, să mă-ntorc de unde am venit, că aicea sunt mort. Goncea tot asta mi-a transmis, prin Burtăncureanu ăla. Că sunt mort, orice-aș face! Magda chicoti: - Dar e ilogic, din moment ce ești acuma cu mine! - Totu-i ilogic, o-ngână el. Tot ce faceți voi e ilogic, ce să mai vină alții să v-amestece... Surâse, dând s-o cuprindă pe după umeri. - Lumea, într-adevăr, crede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe bucata de lemn adusă din sufragerie și așezată sub un maldăr de pungi de gunoi, lăzi și sticle. Era ca o trambulină ieșind din balcon, sau ca o scândură a piraților. Vecina din stânga a clătinat grav din cap. Blonda chicotea. Apoi, vecina a făcut un „hiiii” care m-a dezorientat și mi-am dat seama că scândura cedează. Am căzut pe straturile de panseluțe. Jerry s-a smucit din lesă și m-a mușcat cu putere de șoldul stâng, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nu știu dacă a observat careva în afară de mine arbitrarul din decizia șefului (revin la tema asta fiindcă m-a surprins). Mă rog, tot colectivul se schimbase, prieteșugul plutea în aer. Șase bărbați cu mâneci suflecate și o secretară în taior chicoteau în așteptarea băiatului cu bunătăți, și se uitau din când în când, calzi, zâmbitori, către biroul șefului, unde acesta continua să vorbească la telefon de mai bine de zece minute - i-ai luat și lui ceva, întreba neliniștit Cornel - eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și nu se întâmpla nimic. Le spuneam să aducă întâi cretă, pe urmă, dacă tot erau acolo, să ude buretele și să se întoarcă. Folclorul copiilor începuse deja să lucreze, se înfiorau când ieșeau pe ușă, iar clasa nu mai chicotea în ore. Pe mine mă priveau ca pe un căpcăun. Se apropia vacanța, încă nu se întâmplase nimic concret. Doar o dată alunecase Paulică și intrase în clasă masându-și cotul. Presa a venit enervată, și-a luat catrafusele camuflate pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doua oară. Azi doamna director a spus că în bucătărie curățenia lasă de dorit. Am ridicat mâna și am rugat-o să mă lase pe mine să fac curat. Toată lumea s-a uitat chiorâș, iar Magda, care pregătește hamburgerii, a chicotit. I-a deranjat faptul că spusesem - Doamnă director, dați-mi mie voie să fac curat de azi înainte, și doamna director a zâmbit încurcată, explicând că nu-i place să i se spună doamnă director, căci, la urma urmelor, directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prin casă - era o prezență incertă, nehotărâtă în privința propriei existențe, care ieșise de nicăieri și care trebuia să se manifeste într-un fel sau altul. Căută un motiv și găsi mai multe: pe canapea, Ioana, hlizindu-se în somn și chicotind cu horcăieli. Pe jos, o formă uriașă și un braț cărnos care zvâcnea împrăștiind un miros înțepător. Se concentră asupra acestor imagini și simți cum capătă un sens. Era ceea ce căuta. Dar din această formă aburul nu putea percepe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să se dea corect. O să-l punem pe Thierry să pună la cale ceva super tare. O trântă mișto. —Bătaie între gagici! zisei. Îmbracă-le în chiloți de plastic și aruncă-le într-o groapă cu noroi. Sophie începu să chicotească. —Exact ca Alexis și Krystle în Dynasty 1, mai știi? — Dar ele nu erau într-o piscină? — Și ce păr aveau! Nici un fir aiurea, nici când era ud! zise Sally, ieșind în magazin. Cred că le schimbau perucile molto spesso
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
văzut de două zile și-ți jur că fiecare clipă fără chipul tău zâmbitor a fost o tortură pentru mine... Strecurându-și brațul pe după cel al lui Bill, care nu era deloc entuziasmat, o luă agale către aula bisericească. Sophie chicotea. —Huge1 ăsta e o figură, zise ea. Ori ți-e drag de mori ori vrei să-i sucești gâtul. Odată ce și-a înfipt cuțitul în cineva, îl tot răsucește în rană. —Distractiv, pentru noi, ceilalți. Asta dacă Bill nu sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
corect, nu? spuse el supărat. Continuând să râdem, Bez și cu mine dădurăm din cap în același timp. Atunci che1 este așa de comico 2? Bastradi che non siete altri 3. Sally dădu să plece. M-am repezit după el, chicotind. Trecând pe lângă biroul directorului de scenă, am ciulit urechile. Ben și Philip discutau despre distribuția pentru Casa Păpușilor. —Știi, chiar e cineva în distribuția Visului care se potrivește foarte bine, spunea Ben. Helen. O cheamă Hazel Duffy. Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe piept și bine înfiptă pe picioare, dar acum eram atât de fioroasă de parcă aș fi fost John Wayne 1 și Tank Girl2 la un loc. Spre marea surpriză a lui Margery Pickett, mi-a pierdut complet cumpătul. —Scuze, zisei chicotind, acum îmi dau seama ce am zis... Și, spre marea mea surpriză, m-am trezit gândindu-mă ce bine ar fi fost să-l am pe Hugo lângă mine să mă ia peste picior. Parcă lipsește ceva când te faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu se prea potriveau, dar alăturarea lor era ciudat de atractivă, iar ochii săi aveau o nuanță plăcută de albastru. Chef de una mică? zisei eu și mi se păru atât de amuzantă această vorbă de duh încât începui să chicotesc, fără să mă pot stăpâni. Hai, mori de râs acu’, zise Hawkins cu amărăciune, așezându-se pe brațul sofalei. Beată în mijlocul zilei. Miercurea, adăugă el, de parcă asta ar fi înrăutățit lucrurile. Și să nu te prind că mă-ntrebi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să citească rolul Hermiei, zise ea. Își dă aere, și ele s-au prins destul de repede. Nu stau deloc cu ea. Făcu semn cu capul către Mustardseed, Moth și Cobweb 1, care formaseră un grup în celălalt capăt al camerei, chicotind împreună, ignorând-o cu ostentație pe Tabitha-Peaseblossom2, care se sprijinea de un scaun și sorbea niște apă. Tineri, zvelți și în formă, erau plini de ei și dornici de a fi remarcați. Că drăguți mai sunt, zise Hugo. Ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ofelia, murmură Hugo. Vi ar face o super scenă a nebuniei. Violet părea extrem de tulburată. Tocmai în acel moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet, care-și înăbuși un hohot de plâns, se răsuci și se repezi către ușă. După un moment de ezitare, Sophie se duse după ea. — V-ați cam întrecut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fuseseră în spate, începură imediat să se prostească, astfel că întreaga zonă se umplu de zarvă pentru că toată lumea voia să se destindă după tensiunea recentei descoperiri. În toată această nebunie, exclamația ultimului sosit fusese uitată pentru moment. Încercând să nu chicotesc, m-am concentrat mai mult asupra peretelui din spate ale zonei de servicii, acolo unde se afla scara lui Iacob; peretele era în umbră și era greu de distins cine era persoana care se afla acolo. Ca și cum cel de lângă scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceeași nuanță de piele cu bronzul permanent, ridat și tanat al Donatellei Versace. Numai că, în cazul Tabithei, culoarea era naturală, iar pielea ei era netedă și fără cusur. Și-au ridicat privirile când am trecut pe lângă ei, iar Tabitha chicotea. Nu mai avusese nici un accident în seara aceea, nu mai fuseseră probleme cu cablul, iar săritura ei fusese perfectă. Era îmbujorată datorită succesului și a apropierii de Paul și părea mai relaxată decât o văzusem vreodată în ultimele săptămâni. —Salutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dând peste cap paharul. Mulțumesc. —Așa e, Vi, dacă te ții de acțiuni din astea caritabile poate că n-o să bage nimeni de seamă că ai venit îmbrăcată în desuuri, zise Hugo. —Hugo! Dar e o Dolce & Gabbana! zise Violet, chicotind. Rochia era compusă dintr-o palmă de material negru, cu cupe asortate și bretele tivite cu dantelă, nu foarte diferită de cea a Tabithei. Numai că Violet purta originalul, iar Tabitha o copie ieftină. Nu era greu de observat diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
câțiva ani și pun pariu că a devenit și mai bun cu timpul. Spre surprinderea mea și mai mare, atunci s-a produc declicul. Am izbucnit în râs, dându-mi seama că Violet era pur și simplu adorabilă. Și ea chicotea. —Ei, fetelor! Nu mai sunteți într-a șasea și aici nu e dormitorul de la St. Trinian 1 după ce s-a dat stingerea! Ia, gata cu hihăila asta neobrăzată! ne luă Hugo la rost, întorcându-se cu o altă sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nas lung din vârful căruia să se uite la ceilalți, m-a zărit, în cele din urmă, lângă scară. Și-a croit drum prin mulțime până la mine. O tipă i-a trecut pe după gât un boa de pene, pe drum, chicotind către el, cu cochetărie. N-ai cum să sugrumi pe cineva cu un boa de pene; s-ar rupe. Ar trebui să se considere norocoasă. Te-ar tenta o plimbare cu mine, până la baie? zise Hugo, cu subînțeles. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
avertizat-o Jake - și privind Manhattanul cu inima plină, Alice a simțit că niciodată nu mai fusese atât de fericită. — Pentru noi, a spus Jake, iar Alice și-a izbit cu putere paharul de al lui. Pentru noi toți, a chicotit ea, mângâindu-și abdomenul. Pentru noi toți, acasă, în Anglia, a adăugat el, ridicând din nou paharul. O să-ți placă la nebunie, a asigurat-o el. Căsuța e ca din povești. Bârne de lemn, șemineuri uriașe, grădină. Liniște și pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe care să vrea s-o împărtășească clasei într-un mediu relaxat, intim și plin de încredere? Din nou, tăcere. Apoi, cineva a intervenit. —Sex, a cântat cineva. Laura era cea care vorbise. —Sex? a repetat Lotti dubitativ. Cineva a chicotit. Între timp, Hugo se uita neîncrezător la Laura. Ce bine ar fi fost dacă ea și Amanda nu s-ar fi înțeles așa de bine chiar de la prima oră. Pe parcursul următoarelor s-a dovedit că Laura era o persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
interes era dorința agenției să scape de casa cu pricina. —Chiar așa? Da, pun pariu că e adevărat. Omul-nevăstuică părea lovit de panică. — S-a făcut, a declarat el din senin. Vreau s-o cumpăr. Hugo a plecat cu mașina chicotind. Până la urmă, se dovedise că nu-și ieșise din mână- ba chiar era departe de situația asta. Și totuși, era de necrezut că prostul ăla nenorocit mușcase din momeala cu cei care urmăresc trenurile. O casă de lux pentru cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
veselă. Dacă vreți, puteți să folosiți grădina noastră. E perfectă pe timp de vară - am putea să instalăm un bar de șampanie. Ba chiar și un cort de petrecere. —Maică-ta moare de nerăbdare să-și cumpere o pălărie, a chicotit tatăl lui Alice. Soția lui l-a bătut, în joacă, pe mână. —Șșșșșșș. Da’ vorbind serios, a continuat ea uitându-se la Jake și la Alice, sunt sigură că preotul de la biserica St. Enodoc ar fi încântat să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]