7,296 matches
-
spunând : "Iisuse, amintește-ți de mine când vei intra în împărăția ta". Și buna mea spunea că Iisus chiar l-a luat cu el pe omul acela. Ba mai spunea că i-a iertat și pe cei care L-au chinuit. Iar când s-a uitat în jos și a văzut-o pe buna mea, El i-a șoptit ceva ce n-am spus nimănui vreodată: "Nu Mă uita". Iar buna mea, când a privit cu ochii ei albaștri în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ieșiseră împotriva Lui ca și cum ar fi vrut să prindă un tâlhar, cu săbii și ciomege, și a adăugat: Toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile". Așa că taci din gură și nu vorbi și tu ca tâlharul care-L chinuia și-L mustra când El își dădea duhul pe cruce! Știa El bine ce are de făcut." Și am înțeles, după glas, că plângea. Plângea și unchi-mio. Un timp au mers tăcuți. Mohorâți. Cenușii la față, de parcă piatra și praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și de aceea e al fiecăruia în parte... Mai ții minte că, atunci când eram mici, vroiam să prindem în pumn steaua din fântână, fiindcă dacă-i vedeam acolo lumina, sigur că era și ea tot acolo, în fântână... și ne chinuiam și strigam și plângeam degeaba...Uite, ce nu reușeam atunci, s-a împlinit acum... Am prins lumina și e a noastră... și lumina ne face ființe de lumină și ne duce sus, sus de tot, la tata, cu ea... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unde vroia să ajungă ?! Întrebarea asta n-o pui unuia crescut pe malul mării, decât dacă-l iei în râs. Ai văzut, așa-i ? Poate că te-a și prins furtuna pe mare, nu ?! Dac-ar ști cât m-am chinuit să-mi treacă frica asta și câte nopți n-am visat că mă zbat iar și iar în valuri, ca atunci când se sfărâmase bărcuța noastră... și tata mă prinsese de păr și așa m-a scos și m-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fac și unii din zeii noștri cei buni... Cum era să moară El ! Numai noi murim, zeii sunt nemuritori ! Se jertfesc, dar nu suferă sau suferă puțin, dar NU mor ! Tânărul : Nu, mamă, el a murit de adevărat, a fost chinuit și a murit atârnat pe o cruce de lemn. A fost înmormântat, a stat trei zile în mormânt, apoi a înviat. Mama : Da, bine, s-a reîncarnat, dar chiar așa de repede ! Tânărul : Nu, mamă, nu s-a reîncarnat : a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
militari de la divizie, responsabili cu bandajatul pilonilor podului, veneau la vreo zece pași În urma noastră. Purtau În spate ranițe grele. Așa au mers tot timpul... Am intrat În lunca care era destul de deasă. Toader - cum e el „mititel” - se cam chinuia cu crengile care Îi veneau În ochi. Nici pe noi, cei mai mici, nu ne iertau. Așa că mergeam cu mâinile ridicate deasupra capului, pentru a ne feri de crengile buclucașe. Norocul nostru a fost că lunca nu era prea Întinsă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pic de doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit Petrică cu Întrebarea. ― A Început să-mi spună, așa, cu glas domol și sfătos: „Măi Toadere, de ce nu ești tu om de Înțeles? De ce o chinui pe biata Maranda? Lasă te de băutură, Toadere! Eu te pot ajuta. Numai să vrei”. Eu am tăcut. Nu aveam ce să spun. Ea o continuat. „Tu vezi că acușica sunteți bătrâni și nu aveți nici un copchil? Și chiar dacă ar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În patru, să nu dea peste tine cel ce verifică roțile și alte instalații ale vagoanelor... Da’ Îl auzi de departe pe nenea mecanicul cum ciocănește... Trebuie să mă lămuresc Însă când și Încotro pleacă garniturile cu bușteni”. Acum mă chinuia o Întrebare: „Cum Îi spun colegului meu planurile mele? Dacă nu pricepe sau pur și simplu nu este de acord? Să pleci de unul singur, este o Încercare nebunească. Dar”... Așa Îmi zbârnâiau gândurile, În timp ce trebuia să fiu atent și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
împiedica să nu-l întrebe pe colonel. Ofițerul nu se arătase deranjat de întrebare, ba chiar zâmbise în felul său (perfid): "A, nu, eu nu, că deja am obținut o vilă la Șosea. Dar sunt colegi mai tineri care se chinuie în apartamente de bloc..." Cele relatate de Valentin provocară stupoare și revoltă. Bine, dar asta e o mare ticăloșie! Nu ajunge că ne spoliază de ceea ce am agonisit prin munca noastră de-o viață, vor să ne călcăm în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
arde de glume acum? replică Gheorghiu-Dej. Partidul nu oprește pe nimeni să-nvețe, dacă vrea și e-n stare!... Tu ai cam mulți ani de recuperat, nu?... Nu e nici o problemă, tovarășe Dej! O să fac dddoi ani întttr-unul!... declară Ceaușescu, chinuind cuvintele din cauza entuziasmului debordant și a faptului că la el sentimentele aveau o viteză de reacție superioară gândirii. Vă asigur eu!... Îmi iau angajament solemn în fața dumneavoastră să termin liceul în doi ani!... Maurer își reținu zâmbetul și se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
București și, mai înainte de a o apuca pe jos spre mănăstire, se gândise să le facă și lor o vizită. Ca și în alte rânduri, ea nu venea în vizită cu mâna goală. De data aceasta, știind că Mariana se chinuia de multă vreme să facă mâncare la o plită veche, roasă de rugină, găsită în casa bătrânului proprietar, se dăduse peste cap și reușise să-i facă rost, apelând la bunăvoința rudelor și a cunoștințelor ei bucureștene, de o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ajută să respire. Toată durerea s-a concentrat în efortul vital de a respira. "Dreptul fiecărui individ de a decide... Vorbe goale... Atitudinea profesorului, vorbele lui mă fac să înțeleg clar că au intenția să îmi prelungească viața, să mă chinuie cu respirație, hrană artificială și tot felul de droguri chiar dacă sufletul meu va pleca în neant lăsând în urmă doar o carcasă nedorită de nimeni... Ori eu tocmai asta nu vreau, tocmai de asta am hotărât împreună cu Victor ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amuzau cândva între prieteni. Ceea ce se va naște mâine din colaborarea noastră pusă în slujba perfecțiunii mâinilor profesorului nu poate fi decât pozitiv. Vă va aștepta probabil o vindecare temeinică și cu siguranță o stopare a progresiunii răului care vă chinuie. Promiteți-mi că veți colabora, că organismul dumneavoastră va colabora cu mine și totul va fi foarte bine. Vocea fermă, dar mângâioasă a femeii în alb are cu adevărat miraculosul dar al unei terapii de suflet. Dora răspunde cu convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a putut fi evitată... Intervenția care a smuls dureros de lângă el cea mai scumpă ființă... "Justin ! Justin !" Tatăl îndurerat, ascuns sub masca chirurgului perfect, îl cheamă fără încetare de peste douăzeci de ani. Maestrul răspunde totuși sec unei întrebări care îl chinuie, probabil, pe învățăcel : Continuăm, sunt șanse să rezolvăm, au mai fost cazuri, după care reintră în rolul lui de chirurg și cere cu obișnuitul ton autoritar : "Încă o doză de anestezic, stimată colega !" și : "Pensetă micronică de calibrul zero unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o ostilă planetă necunoscută. Și totuși, gândirea lor informă este chinuită de aceleași între-bări : Ce se întâmplă dincolo de ușa interzisă ? Cât este de subțire firul care o leagă de viață ? Și oare suferă mult ? Ce pot face ca să o ajut ?" Până la un anumit punct, gândurile tatălui și ale fiicei sunt chinuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
chinuită de aceleași între-bări : Ce se întâmplă dincolo de ușa interzisă ? Cât este de subțire firul care o leagă de viață ? Și oare suferă mult ? Ce pot face ca să o ajut ?" Până la un anumit punct, gândurile tatălui și ale fiicei sunt chinuite de aceleași întrebări obsesive. Dar, după un anumit timp, căile nevăzute ale gândurilor celor doi se separă. Amintiri disparate și lipsite de importanță, nimicuri din viața lui comună cu Dora plutesc ca niște nori ușori în gândurile lui Victor : "Balul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Victor, nu ai decât să cauți răspunsuri la aceste enigme. Urme, au rămas destule... Acum nu ai decât să pleci, să te întorci la suferințele și la neliniștile tale, să cauți urme și să găsești răspunsuri la întrebările care te chinuie. Aceasta este condiția pe care ți-o pune sora ta pe care nu o recunoști și care nu s-a bucurat în viață nici de un tată care să o iubească așa cum te-a iubit pe tine, nici de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
stabilirea comunicării între ea și Justin ? Ar încerca să protesteze, dar știe bine că nu este momentul. Ridică o privire întrebătoare care o întâlnește pe cea albă și fixă a profesorului. Alindora înțelege fără vorbe : Nu are rost să îl chinuim !" Cu sânge rece, Alindora mărește doza de anestezic peste limita care ar da cea mai slabă speranță de revenire la viață. Urmărește scăderea ritmului cardiac și a respirației ca imediat să constate dispariția lor. Nimeni nu indică masaj cardiac sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și îmbietor, de ce n-ați mai rămâne o săptămână aici ca să vă odihniți, așa cum recomandă doctorul ? E frumos, dar știți, v-am spus ieri, doresc să ajung cât mai repede "acolo" , trebuie să găsesc răspuns la niște întrebări care mă chinuie. Poate la întoarcere... Atunci... Dacă sunteți atât de determinată... Atanasie a confirmat că momentul cel mai bine ales pentru trecere este într-adevăr duminică seara și că nepotul lui, Petrică, din Frătăuții Vechi, este la post pe graniță în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să prindă o rață sălbatecă care probabil era mai neputincioasă și nu se putuse ține de cârd, o jumuliseră deja de pene și așteptau doar focul care s-a aprins deîndată. Dacă nu ar fi fost musculițele care să ne chinuie, totul ar fi putut părea bucolic, o vacanță, o escapadă. Dacă nu ar fi fost musculițele și mai ales gândurile. Gândurile... Când a văzut copiii, omul nostru, vânzătorul care ne însoțise și care s-a recomandat în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu ea... Ne amuzam cu spiridușul din lemn cioplit de Vasili pentru Minodora. În lumea spiritelor am întâlnit-o pe sora ta și știu tot ce a pătimit aici, pe pământ. Pătimit... Și ea ca și mama ei." "Nu te chinui cu gândul ăsta, spirit drag, acum toate s-au așezat la locurile lor...", intervine gândul transmis de Teodora. Dintr-o dată măsuța vibrează cu violență. În stânga ei, între degetele mâinii ei stângi și cele ale dreptei Teodorei intervine încă o prezență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nu mai are nevoie de nici un alt îndemn. Se concentrează și o cheamă în memorie pe mama ei, pe Isidora. La început, gândul o poartă doar la patul de spital, unde o revede așa cum a văzut-o pentru ultima oară, chinuită de dureri și tratamente. Fără să își dea seama, acestor imagini triste le iau locul cele din copilărie, în care chipul mamei este cel pe care îl poartă întotdeauna în suflet: blând, iubitor, iertător... Se face că e primăvară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și fii mulțumit că ai scăpat de, hai să-i zicem, acea fericire a tizicului, de borșul de ștevie și de scrijele la jăratic de tizic! Da' să știi dumneata că prea rău nu era prin părțile acelea... Că toată lumea chinuia la fel. Ia să-l vedem măcar pe unul în Mereni că încearcă să se încălzească la flacără de bălegar, că a doua zi nu-l mai vezi printre merinari. Aicea lemnu-i la putere și dacă nu-l ai, dârdâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
desenată într-o bărcuță pe care scria: "Scufundă-te, scorpio!" Alt bilețel îmi mergea direct la inimă, pentru că zicea cam așa: "Nenorociților, l-ați omorât pe Onuț!"... Ajunsese vestea tocmai în Ferentari. Și tocmai în vreme ce noul profesor de muzică se chinuia să ne patrioțească, insistând pe linia melodică Partidul, Ceaușescu, România, pe sub bănci circulau vesel aceste manifeste. Iar nesimțiții, în loc să fie cuceriți de vers și muzică, se distrau de mama focului. Am crezut că și-ar dori să se prăbușească toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui un inel la fel, își puse și sieși semnul sfânt. Încât cei doi fură binecuvântați și de lupul negru. Nuci nu terminară bine micuța ceremonie, că un balaur intră pe geam, fură fata și nevăzut se făcu. Prințul se chinui foarte tare, însă, nepierzând timp, începu să-și lucreze o sabie impecabilă. Reuși acest lucru și porni numai decât în căutarea fetei Găsind balaurul se luptă cu el, îl învinse și îl forță să-i zică unde e prințesa. Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]