2,063 matches
-
cele două fete ale tale pe stradă, la dreapta e cea mare pe care o ții de mînă, cea mică și-a petrecut brațul drept pe după gîtul tău [...] (SL) Citește mai multe ziare pe zi, pe unele le cumpără de la chioșcuri, pe altele le primește în cutia de scrisori, prin abonament. Le citește în întregime, petrece cam două ore ca să le citească în întregime. Titlurile și subtitlurile fiecărei rubrici le pronunță de mai multe ori în minte, pînă cînd le găsește
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
parc, ale noastre mesele de ciment, pe care jucăm table și șah de cînd ne știm, ale noastre straturile cu flori din fața blocurilor, ghena de la fiecare scară, liftul cu oglinda spartă, zidurile pline de grafitti, ale noastre-s parcările și chioșcurile de ziare, terasele, crîșmele, cinema "Favorit", ale noastre-s capacele de la canalizare și stîlpii de lumină, ale noastre au fost și vor fi în veacul vecilor. Cartierul e-al nostru. Nu-l dăm nimănui, nu-l vindem nimănui. El e
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
revederea locurilor natale, a oamenilor, dar și de unele câștiguri bănești. Dolarul și-a extins funcțiile de valută forte, recunoscută și de vechiul regim. Noile surse de venituri s-au conturat prin micul comerț stradal (de la vechile "tarabe" orientale, la chioșcuri cu dotări tehnice), dominat de desfacerea unor produse alimentare deficitare în vechea societate, schimbul necontrolat de bani la colțul străzii și tot mai multe magazine "second-hand" de care sunt pline și astăzi cartierele. Salariații își luau concedii prelungite sau renunțau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
descrie orașul pe care îl parcurge, ci îl narează în cadența amintirilor copilăriei și a memoriei colec tive a lo cului. Această reînviere a memoriei locului este unul dintre elementele care transformă strada în cămin (în care, su gerează Benjamin, chioșcul de ziare ajunge să fie una cu bi blio teca, terasa cafenelei este foișorul, iar cutiile de poștă sunt statuetele de bronz ale apartamentului propriu). Arta flaneurului este acum aceea a locuirii (Wissen vom Wohnen), iar fami liaritatea cu locul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unei măști frumoase, la rândul ei o caligramă, cu trupul închis în cochilia fastuoasă a unor rochii prețioase. Florile țes un arabesc în jurul femeilor din panourile sale decorative, unde, uneori, în fundal, se profilează orașul, cu o geometrie particulară -, cu chioșcuri, cu calcane, un oraș dintr-o pânză fermecată. În Primăvara (1901), pictorul înfățișează înconjurată de flori o femeie cu flori în păr, într-o atitudine gânditoare. Tabloul este străbătut de o creangă precum o nervură fină, o vascularizare a sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de epocă aflate în colecțiile amatorilor de artă fotografică. Tot în această perioadă, gusturile vestimentare ale populației urbane moldovenești au început să fie influențate și de jurnalele de modă preluate din occident. În orașele Bacău și Piatra Neamț, de pildă, de la chioșcurile de ziare din zona centrală, doamnele puteau achiziționa revistele „Confection” (14 lei), „Façon Tailleur” (14 lei), „Les Grandes Mode” (14 lei), „Femme chic” (14 lei), „Elitte”, „Paris Elegant” (13 lei) sau „Grandes Mode Parisiene” (18 lei) , în care erau prezentate
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Infanterie, împreună cu muzica Regimentului 5 Artilerie Grea, „au executat retragerea cu 50 de torțe”. Seara, până la miezul nopții, pe acordurile muzicii fanfarei militare, amatorii de bere și divertisment aveau posibilitatea „să-și tragă sufletul” la terasa mereu neîncăpătoare amenajată în fața chioșcului din Grădina Publică. Conform ordinului prefectului N. Gatoski, orașul a fost „pavoazat pe tot timpul zilei”. În mod firesc, pe parcursul întregii perioade interbelice, autoritățile județului și ale orașului Bacău s-au implicat cu aceeași dăruire și în organizarea festivităților aniversare
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
sau poate tocmai de aceea, revista nu mai are dreptul să fie difuzată în biserici. Dacă până în 2010 credincioșii o puteau cumpăra de la orice pangar, acum ea nu mai este accesibilă decât prin abonament, ca și Lumea Monahilor, sau la chioșcurile de ziarte unde sau se epuizează imediat, ori n u ajunge niciodată. 12 Răzvan Bucuroiu, " Sunt un om fericit!", în Lumea Credinței, nr. 100, noiembrie 2011. 13 http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=8 14 Glasul Bisericii, anul XLVIII, nr.
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
copiii, tata amenajase pe o jumătate din spațiu rafturi de jos și până în tavan din scânduri geluite și îmbinate de el. Aceste rafturi erau pline cu cărți de tot felul, cumpărate de tata de la librărie sau de la anticariat. De la un chioșc de presă, la care era abonat, cumpăra almanahuri, ziare câteodată, și fascicole ale unor cărți celebre. Mi-amintesc numai de câteva: „Tarzan”, „Aventurile echipajului Dox”, „Aventurile submarinului Dox”, „Aventurile lui Sherlock Holmes” pe care, atunci când se adunau mai multe, le
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cele mai sărace, zăplazurile vechi. Dacă privim panorama Bucureștiului de pe vârful dealurilor care mărginesc malurile Dâmboviței sau din înaltul turnului de observație al pompierilor, orașul oriental se desfășoară ca o grădină nemăsurată, în care cupolele templelor ortodoxe ar putea fi chioșcuri cu forme diferite. Din loc în loc apar acoperișurile câtorva edificii destul de ambițioase ca să urce până la etajul al doilea; restul e acoperit de vasta țesătură a frunzișului. Spectacolul e seducător atunci când o aversă a răcorit atmosfera și a îndepărtat norii de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
varsă puhoaie de praf peste trecătorii obscuri ce se hazardează pe jos pe aceste meleaguri aristocratice. Aleea a fost concepută în stil mare; mărginită la dreapta și la stânga de alei laterale presărate cu nisip fin, de partere, de boschete, de chioșcuri și de lacuri artificiale, Șoseaua ar fi o promenadă extraordinară, chiar și în cele mai frumoase orașe din Occident. Se respiră aici un aer pur; briza nordică alungă miasmele grele ale orașului; nu doar plăcerea e de găsit la Șosea
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în mijlocul unei vegetații luxuriante. Mai sus, brazii și alte varietăți de conifere acoperă aceste bolți cu întunecoasele lor cupole, dominate la rândul lor de imensele blocuri îngrămădite pe vârful înzăpezit al munților. Din loc în loc se găsesc bănci, pavilioane, vile, chioșcuri cu forme elegante și variate; peșteri adânci unde tradiției locale îi place să recunoască foste bârloguri ale hoților; peste tot se află balustrade ce îi țin pe cei ce se plimbă suspendați fără primejdie deasupra prăpăstiilor larg căscate; în fund
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pentru mine. Uitai că legionarii erau "ai mei", uluit de știre. îl întrebai: - Când l-au omorît? - L-au omorât, răspunse el sec, aruncând țigarea și scuipând peste ea. Cu ăsta nu puteai vorbi. Mă ridicai și plecai. La primul chioșc cumpărai un ziar, îl răsfoii chiar acolo, dar nu se găsea în el nici o știre despre Iorga. E adevărat, îl întrebai pe omul de la chioșc, că Nicolae Iorga a fost omorît? Omul confirmă, auzise și el, dar adăugă că în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și scuipând peste ea. Cu ăsta nu puteai vorbi. Mă ridicai și plecai. La primul chioșc cumpărai un ziar, îl răsfoii chiar acolo, dar nu se găsea în el nici o știre despre Iorga. E adevărat, îl întrebai pe omul de la chioșc, că Nicolae Iorga a fost omorît? Omul confirmă, auzise și el, dar adăugă că în ziare nu apăruse nimic, sau îi scăpase lui. Când se petrecuse?... Dădu din umeri. Zilele astea. Mă îndepărtai. Nu știam despre Iorga cu mult mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pline), fie că ar ucide el pe vreuna, soția care l-ar înșela, fie că l-ar ucide pe el alta înșelată de el sau părăsită, toate astea n-ar mai fi obstacole de temut... Eram în pauză, într-un chioșc Herdan de alături, avea excelenți biscuiți și brioși și iaurt proaspăt. Fostul student era de o nerușinare simplă, sub ochii vânzătorului întindea mâna și fura biscuiți din raft, îi băga în buzunar și nu-i plătea. Mă miram de ce chioșcarul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am aflat că până la urmă s-a însurat cu ea.) - Da, trebuie să pleci, îmi confirmă într-o zi gândul hoțul de brioși și biscuiți, fostul student, cel cu gândul la pensie, în timp ce ne mâncam într-o pauză iaurtul de la chioșcul Herdan. N-aștepta, zise el, să vie Bosch să-ți spună, dacă îți dai demisia o să fie mulțumit și o să-ți plătească și leafa până la sfârșitul lunii, în timp ce dacă te dă afară, se va nota în cartea ta de muncă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
terasa amenajată, sus, la etaj, toate, mobilate după ultima modă. A amenajat curtea cu o grădină mare ca un fel de parc, cu fel de fel de arbuști exotici aduși de ei și fel de fel de flori, cu un chioșc de lemn În grădină apoi, Într-o parte a amenajat un loc de joacă pentru copii fiindcă fiicămea era Însărcinată cu gemenele, o livadă cu fel de fel de pomi fructiferi, ce mai, parcă ești În Rai, acum, după patru
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
A, n-ați mai fost de mult... Numai un bilet ? Azi ați venit singur ? Trecu spre zona cuștilor cu gratii, în dreptul prietenilor de altădată. Îi privi și îi părăsi, fără să-și poată aminti, apoi, ce văzuse. Întâlni curând un chioșc. Nu, n-aveau sifon. Rămase la umbră pe o bancă prăfuită, cu spatele spre alee și privirea pierdută în golul tufișului cu crengi subțiri, răsfirate, încremenite, ca într-o stampă. ...Împrăștiați prin sala uriașă și aglomerată, rotindu-se, cu scaunele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar, de negăsit. Autobuzul duhnește a benzină și sudoare. Carcasa groasă și încinsă, de hipopotam. Ziua fierbe și marea fierbe, jur-împrejur, de chemări tulburi. Șuiere subțiri, urlete neauzite. Se apropie de chioșcul de răcoritoare, vrea un pahar de apă rece, moneda lunecă din palmă, primește un petec de hârtie tipărit. Se întoarce, un pas înapoi, întinde iar biletul prin gaura ghișeului, magnetică atingere, bonul dispare din palmă, vede capul de mops, botul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dacă-i așa, să n-ai grijă, domnule locotenent, că n-ai s-o duci rău la noi! De-o fi să zăbovești mai mult, n-o să te lăsăm pe drumuri. Uite, colo, în fund... Arătă cu degetul un mic chioșc de bârne, cu o ușă și un geam, cu coridor în față și cu trei trepte de scânduri, lipit de casa din dreapta. ― Crezi că aș încăpea eu în coliba aceea? zise Apostol, cercetând din ochi chioșcul cu luare-aminte. ― Cum nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu degetul un mic chioșc de bârne, cu o ușă și un geam, cu coridor în față și cu trei trepte de scânduri, lipit de casa din dreapta. ― Crezi că aș încăpea eu în coliba aceea? zise Apostol, cercetând din ochi chioșcul cu luare-aminte. ― Cum nu!... La nevoie omul încape și în gură de șarpe, urmă primarul blând. Am făcut-o, acu-s vreo șapte ani, în glumă, fiindcă mă tot ruga nepoata-mea, care nu-i aici acuma și a crescut
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de aceea stă mereu pustie. Numai vreo săptămână a stat, astă-toamnă, când erau aici bosniacii, un stegar tânăr de tot, cine știe pentru ce vină. De atunci n-a mai călcat nimeni... Apostol nu-și mai putu lua ochii de la chioșc. Primarul tăcu zăpăcit, iar groparul se muta mereu de pe un picior pe altul, ca și cum ar fi vrut să întrebe ceva și n-ar fi găsit cum să înceapă. ― Dar ceilalți unde-s? întrebă apoi brusc locotenentul. ― Dincolo, șopti primarul, înțelegînd
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aceasta depinde poate viața lui, i se păru că de un ceas își terfelește sufletul și-l cuprinse o silă nespusă de toată lumea. De aci încolo nu-l mai interesa ce spune pretorul. Întoarse ochii spre fereastră și văzu tocmai chioșcul pe care i-l arătase ieri primarul și unde voia să-i dea locuință. "Acum nu va mai sta pustie casa de păpuși", se gândi el zărind în coridorul chioșcului un soldat înarmat, ajungând cu capul până la streașină... Pretorul încercă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce spune pretorul. Întoarse ochii spre fereastră și văzu tocmai chioșcul pe care i-l arătase ieri primarul și unde voia să-i dea locuință. "Acum nu va mai sta pustie casa de păpuși", se gândi el zărind în coridorul chioșcului un soldat înarmat, ajungând cu capul până la streașină... Pretorul încercă să-l mai descoase, dar Bologa nu mai răspunse nimic. ― Bine, nu ești obligat să răspunzi, zise pretorul, netulburat, clipind repede. Avem dovezi destule și vom mai avea... Așa!... Atunci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
între altele avînd a lua de la noi și preacinstitul boier, mare vistiernic Iordachi Balș o sumă de 3500 de lei, pentru plata acestor bani și pentru o dreaptă răsplată de recunoștință a slujbei lui celei credincioase și zeloase,... dăm domniei sale chioșcul nostru din Copou clădit cu propria noastră cheltuială, împreună cu cele 12 pogoane vie,... și cu toate... ale lui acarete”. Gheorghie Sava, vistiernic al doilea, întocmește un zapis la 14 martie 1790 prin care spune că “Adivirez cu această scrisoare la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]