1,205 matches
-
liturghia slavă. La curtea de la Preslav, a țarului Simeon (893-927), fiul lui Boris, s-a ridicat o școală de clerici învățați în limba slavonă, ce au răspândit liturghia slavă în sânul poporului bulgar. În această școală a fost alcătuit alfabetul chirilic, prin imitarea literelor grecești-cea mai veche inscripție slavă cu litere chirilice a fost descoperită în ruinele bisericii din Preslav, datată în 906. Inscripția descoperită confirmă tradiția hagiografică despre originea scrisului chirilic în Bulgaria, de unde liturghia slavă și scrierea slavonă s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Boris, s-a ridicat o școală de clerici învățați în limba slavonă, ce au răspândit liturghia slavă în sânul poporului bulgar. În această școală a fost alcătuit alfabetul chirilic, prin imitarea literelor grecești-cea mai veche inscripție slavă cu litere chirilice a fost descoperită în ruinele bisericii din Preslav, datată în 906. Inscripția descoperită confirmă tradiția hagiografică despre originea scrisului chirilic în Bulgaria, de unde liturghia slavă și scrierea slavonă s-au răspândit la sârbi, ruși și români. Cea mai veche inscripție
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poporului bulgar. În această școală a fost alcătuit alfabetul chirilic, prin imitarea literelor grecești-cea mai veche inscripție slavă cu litere chirilice a fost descoperită în ruinele bisericii din Preslav, datată în 906. Inscripția descoperită confirmă tradiția hagiografică despre originea scrisului chirilic în Bulgaria, de unde liturghia slavă și scrierea slavonă s-au răspândit la sârbi, ruși și români. Cea mai veche inscripție slavă la noi s-a descoperit la Mircea-Vodă (jud. Constanța) și datează din 943 (6451), referitoare la jupan Dimitrie. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au răspândit la sârbi, ruși și români. Cea mai veche inscripție slavă la noi s-a descoperit la Mircea-Vodă (jud. Constanța) și datează din 943 (6451), referitoare la jupan Dimitrie. Este mai presus de orice îndoială că folosirea alfabetului chirilic datează din secolul al X-lea, din Bulgaria el s-a răspândit în Dobrogea și în nordul Dunării, ca limbă liturgică și literară. 67 Slavii stabiliți la noi și-au exercitat dominația asupra autohtonilor și după creștinarea lor, în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vânzare, cronicile și poruncile de judecată se scriau în slavonă. Chiar și după înlocuirea, în Țările Române, a limbii slavone cu limba română, limba poporului a păstrat în scris haina străină a slavoniei, însemnându-se sau scriind cu litere (buchii) chirilice încă câteva secole. Este un aspect neobișnuit ca un popor latin să păstreze timp de secole liturghia, limba de cultură și alfabetul slavone. Care este cauza, în ce împrejurări și de când datează slavonismul? Întrebarea și-au pus-o mulți istorici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ibidem, p. 458-466. 62. Ibidem, p. 479-482. 63. Ibidem, p. 483-484. 64. Ibidem, p. 484-492. 65. Ibidem, p. 493-503. 66. Ibidem, p. 503. 67. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 193-197; I. Bogdan, De la cine și când au împrumutat românii alfabetul chirilic ?, în vol. Omagiu lui Titu Maiorescu, București, 1900, p. 585-594; Ilie Bărbulescu, Începutul scrierii chirilice în Dacia, în Arhiva, 1922, nr. 2, p. 161-195; Dim. Onciul, Papa Formosus în tradiția noastră istorică, în Opere alese, vol. II, București, 1968, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
65. Ibidem, p. 493-503. 66. Ibidem, p. 503. 67. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 193-197; I. Bogdan, De la cine și când au împrumutat românii alfabetul chirilic ?, în vol. Omagiu lui Titu Maiorescu, București, 1900, p. 585-594; Ilie Bărbulescu, Începutul scrierii chirilice în Dacia, în Arhiva, 1922, nr. 2, p. 161-195; Dim. Onciul, Papa Formosus în tradiția noastră istorică, în Opere alese, vol. II, București, 1968, p. 5-18; N. Bănescu, Vechiul stat bulgar și țările române, în AARMS, t. XXIX, 1947, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urbană-dovezile provin din castre și așezări citadine: Sucidava, Dinogetia, Tomis, Callatis, Capidava, Păcuiul lui Soare. Pentru secolele VII-X, dovezile se înmulțesc: fragmente ceramice din așezări ca Dinogetia și Capidava poartă semne, litere, ștampile, texte, monograme, în limba greacă sau alfabet chirilic, ce cuprind invocații religioase către I. H., M. D., sfinți, îngeri. Marea majoritate a inscripțiilor latine și grecești sunt redate în limba populară a localnicilor ("in lingua romana rustica"), folosită de autohtoni în vorbirea zilnică. Un vas aflat la Capidava
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu o inscripție în limba latină, apoi inscripții asemănătoare s-au mai aflat la Trușești (jud. Botoșani), Brateiu (jud. Sibiu), Poian (jud. Covasna), în secolele IV-VII, și la Cenad și Sânnicolaul Mare (jud. Timiș), din secolele VIII-IX. La Bucov, literele chirilice sunt scrijelate pe peretele atelierului unui meșteșugar. O mare importanță au însemnările de pe pereții bisericuțelor din complexul monastic de la Basarabi-Murfatlar, ce conține texte grecești, runice, glagolitice și slavonești-invocații religioase creștine din anul 982-sfârșitul sec. a IX-lea. După Legenda Sancti
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Țarul Boris s-a retras, în 889, într-o mănăstire, unde s-a sfârșit, în 907, fiind apoi canonizat de biserica bulgară. Discipolii lui Chiril și Metodiu au contribuit la întărirea credinței în Bulgaria și tot ei au alcătuit alfabetul chirilic, pe vremea țarului Simeon, în care au fost scrise textele bisericești în țările slave. Alfabetul chirilic a avut o răspândire foarte largă: adoptat de bulgari, el a fost preluat apoi de sârbi, ruși și români, care l-au folosit timp
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fiind apoi canonizat de biserica bulgară. Discipolii lui Chiril și Metodiu au contribuit la întărirea credinței în Bulgaria și tot ei au alcătuit alfabetul chirilic, pe vremea țarului Simeon, în care au fost scrise textele bisericești în țările slave. Alfabetul chirilic a avut o răspândire foarte largă: adoptat de bulgari, el a fost preluat apoi de sârbi, ruși și români, care l-au folosit timp îndelungat în evul mediu.13 După stabilirea lor în sudul Dunării, mai precis în nord-estul Bulgariei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de război. Să mai precizăm că statul bulgar condus de hani n-a bătut monedă, n-a folosit intens moneda în relațiile comerciale-aceasta a avut circulație redusă. Adoptarea creștinismului de către bulgari a dus la necesitatea alcătuirii unui alfabet propriu-alfabetul chirilic. Clement și Naum, discipolii lui Chiril și Metodiu, au alcătuit scrierea chirilică în Bulgaria, care s-a răspândit și la alte popoare slave și la români.17 Statul bulgar a atins apogeul sub Simeon (893-927), fiul lui Boris, cînd acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a bătut monedă, n-a folosit intens moneda în relațiile comerciale-aceasta a avut circulație redusă. Adoptarea creștinismului de către bulgari a dus la necesitatea alcătuirii unui alfabet propriu-alfabetul chirilic. Clement și Naum, discipolii lui Chiril și Metodiu, au alcătuit scrierea chirilică în Bulgaria, care s-a răspândit și la alte popoare slave și la români.17 Statul bulgar a atins apogeul sub Simeon (893-927), fiul lui Boris, cînd acesta a cunoscut cea mai mare întindere teritorială și înflorire economică și culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunării, căci macedoromânii n-au călătorit din Transilvania până în Pind. Românii s-au creștinat, noua credință primind-o în sudul Dunării, deoarece Dacia a fost părăsită înainte de Constantin cel Mare, când a fost legalizată religia creștină. Liturghia slavă și alfabetul chirilic, folosite de români atâta vreme (secole), respectiv până în secolele XVII și XIX, sunt o dovadă că ei s-au format ca popor în mijlocul slavilor sud-dunăreni, iar biserica ortodoxă românească era supusă arhiepiscopiei bulgare de la Ohrida. De aceea, în lipsa oricăror informații
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Dunărea de Jos ar fi existat cinci episcopii, inclusiv la Axiopolis. Organizarea bisericească adusă de restaurarea bizantină la Dunărea de Jos avea să atragă construirea unor noi lăcașuri de cult și întemeierea unor mănăstiri-inscripțiile descoperite sunt cu caractere grecești, chirilice și runice, ceea ce indică aspectul pestriț etnic al populației de la Dunărea de Jos. Biserici s-au mai ridicat acum la Dinogetia și Niculițel, iar la Păcuiul lui Soare s-au aflat numeroase obiecte de cult.10 Începuturile vieții urbane medievale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nr. 1-2, p. 84-92. Bănescu N., Vechiul stat bulgar și țările române, în AARMSI, t. XXIX, 1947, p. 261-296. Idem, Istoria Bizanțului, București, 2000. Bărbulescu I., Despre câmpul lui Dragoș, în Arhiva, 1921, nr. 1, p. 101-103. Idem, Începutul scrierii chirilice în Dacia, în Arhiva, 1922, p. 161-195. Bârzu L. și Brezeanu Șt., Originea și continuitatea românilor. Arheologie și tradiție istorică, București, 1991. Bârzu L., Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Dacii, București, 1979. Bogdan I.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1991. Bârzu L., Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul fostei Dacii, București, 1979. Bogdan I., Originea voievodatului la români, București, 1902. Idem, Despre cnejii români, București, 1904. Idem, De la cine și când au împrumutat românii alfabetul chirilic ?, în vol. Omagiu lui Titu Maiorescu, București, 1900, p. 585-594. Boldur A. V., Istoria Basarabiei. Contribuții la studiul istoriei românilor, vol. I, Chișinău, 1937. Bolșacov-Ghimpu A. A., Episcopi ortodocși din țările române în secolul al XIII-lea, în G.B., 1971
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poziție de onoare, ca istoria croată și sîrbă să fie luată în seamă în cărțile de școală, ca elevii croați și sîrbi să poată studia principalele evenimente ale istoriei fiecărora din ei și ca atît scrierea latină cît și cea chirilică să fie predate și învățate, pentru ca elevii să fie familiarizați cu citirea și scrierea alfabetului fiecăruia din ei.6 În mai 1906, Coaliția a repurtat o victorie importantă obținînd optzeci și opt de locuri în saborul croat. Obiectivul originar al
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
limba vorbită, dar aceasta era lipsită de o formă literară standard și nu avea nici măcar un alfabet acceptat de toată lumea. Alegerea care urma să fie făcută în această privință va avea mari implicații pe viitor: diversele scrieri, cea latină, cea chirilică și cea arabă, reprezentau orientări politice diferite. Ca și în cazul celorlalte renașteri naționale din Balcani, mișcarea culturală albaneză a precedat și a fost însoțită de lupte politice. În secolul al XIX-lea Albania suscitase o mare curiozitate în rîndul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
răspundeau cu viața până și adolescenții. Ba chiar și școlarii din ciclul primar - stadiu educațional în care se afla pe atunci Leonid Boicu - au avut de suferit, pentru că, din rațiuni pretins pedagogice, legate de schimbarea alfabetului românesc și adoptarea celui chirilic (odată cu invazia limbii ruse prin căile și mijloacele cunoscute, după război, și dincoace de Prut, respectiv: cântece, poezii, gazete de perete etc.), un întreg an școlar a fost repetat de toți copiii. Ulterior, momentele dramatice ale obligativității schimbării graiului aveau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
invocați (mai puțin pe Valentin Georgescu, retras între timp la București), am avut șansa de a-i găsi în aceeași sală de lectură, de a-i cunoaște și de a profita de îndrumările sau de cunoștințele lor - în domeniul paleografiei chirilice, îndeosebi - începând din toamna anului 1962, când și unde mi-am început, la rându-mi, ucenicia la Institut. Cuprins în organigrama de atunci a instituției, ca cercetător științific stagiar în cadrul sectorului de Istorie modernă, colectiv care tocmai încheiase documentarea, inclusiv
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și locul aplicării exemplare a politicii de deznaționalizare și construire a altei identități naționale. Ocupând Basarabia la 28 iunie 1940, comuniștii au importat aici nu numai un nou regim politic, ci și o nouă limbă literară și un nou alfabet, chirilic. Noțiunile de „limbă română” și „popor român” au fost interzise atunci când se făcea referire la realitățile basarabene. Populația băștinașă a fost decretată „popor moldovenesc”, substanțial diferit de poporul român, în viziunea creatorilor acestei teorii, și s-a trecut la fundamentarea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
limba vorbită de moldoveni este „limba moldovenească”, după cum pare, pentru a da regiunii o identitate separată de cea română. Alfabetul latin, care fusese folosit pentru scrierea limbii în ultimii 80 de ani, a fost înlocuit cu o versiune a alfabetului chirilic, derivată din alfabetul rus. După 1944, când Basarabia a ajuns din nou sub stăpânire rusească, refugierea unei părți a populației băștinașe în România, deportările etnicilor români din Basarabia și încurajarea așezării în noua republică sovietică a cetățenilor din restul URSS
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ordonat cultivarea sistematică a limbii moldovenești pe baza limbii literare române și caracterele latine au fost introduse în mod oficial, ca parte a politicii din întregul stat sovietic, ce hotăra folosirea alfabetului latin pentru toate limbile care nu utilizau scrierea chirilică. A contribuit la aceasta și relativa destindere a relațiilor dintre România și URSS, odată cu ascensiunea Germaniei hitleriste, și semnarea protocolului din 1936 prin care guvernul URSS se obliga să nu treacă Nistrul fără o cerere formală a statului român în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
trebuie teoria asta pentru a întări legal cotropirea Moldovei și a lichida sinestătornicia statului moldovenesc”. Conferința din 1951 a însemnat debutul unei faze liberale în politica față de limba moldovenească. I s-a permis acesteia contactele cu limba română liberală. Grafia chirilică a fost menținută, însă influența limbilor rusă și ucraineană a fost limitată. La o ședință a Institutului de Istorie, Limbă și Literatură din 1955, I. Varticeanu afirma chiar că „între limbile moldovenească și română nu există nici o diferență”, ținând totuși
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]