2,820 matches
-
aflat mai mereu în colimatorul primăriei de sector. Asta se petrecea în Rahova, iar în preajma unor alegeri locale, toți responsabilii de scară au primit câte un telefon mobil, bine burdușit cu minute. Direct de la domnu’ Vanghelie. Să-i trăiască familia! Cică pentru înlesnirea dialogului între oficialități și populație. Sau altfel, fiindcă jucam săptămânal fotbal cu niște tovarăși care învârteau afaceri necurate cu decodări și carcase. Ca să nu mai zic de faptul că fratele meu lucra la Vodafone! Dar eu am preferat
Omul fără niciun mobil () [Corola-blog/BlogPost/338890_a_340219]
-
în Sociologie, Lancaster University Sunt bulversat de ce se întâmplă, dar, trăind într-un fel de bulă academică, unde toți cunoscuții mei sunt pro-UE, dacă nu chiar din UE, rezultatul nu e chiar surprinzător. Lancaster, orașul în care locuiesc, a reprezentat, cică, barometrul pentru referendum, la nivel național. Ce votează orașul ăsta cu mai puțin de 50.000 de locuitori din nord-vest, cosmopolit, chiar dacă bine lovit de recesiune, reprezintă, s-a zis, media națională. Ei bine, eu n-am cunoscut nici un Brexiter
Am stat de vorbă cu șapte tineri români care trăiesc și lucrează în Marea Britanie. Cum cred ei că îi va influența votul pentru Brexit () [Corola-blog/BlogPost/338503_a_339832]
-
patru ani de liceu, la grămadă, toată clasa, fără să ne zică nimeni: „băi, tu ești talentat, da’ tu n-ai ce căuta pe scenă.” Din cursul ăla, peste niște ani, a apărut o trupă de teatru pentru liceeni, care cică rupe festivalurile și azi. Ce voiai să te faci în liceu? Mereu am fost în căutare de identitate, am trecut prin atât de multe idei că nici eu mai știu ce visam să devin. Ce țin minte e că mă
Întâlnirea de 10+ ani: De ce (n-)am plecat din România? () [Corola-blog/BlogPost/338515_a_339844]
-
urma să se întâmple. După ce se îmbrățișează cu galeria fantastică, jucătoarele noastre vin și spre noi, orfanii mantinelei, din cealaltă emisferă, a terenului. Și rând pe rând palmele lor inimoase bat cuba cu palmele noastre aplaudace. Toate sportivele astea care cică joacă doar pentru ele sunt lângă noi și ne mulțumesc. Ce poți să le spui? Noi vă mulțumim. Pe loc, mă trezesc spunând câteva banalități în care însă cred cu tărie: Voi sunteți campioanele! După câteva ore, o voce daneză
„Clic aici” și o să vedeți aur curat () [Corola-blog/BlogPost/338575_a_339904]
-
2000, dacă îi vine să se uite pe fereastră, la lumea care trece. Răspunsul unui Vladimir Vladimirovici timid - „nu mă las distras de lucrurile pe care nu le consider importante”. (Foto Guliver/Getty Images) PPS. Just for fun, vorba americanului - cică Obama îl sună pe Trump să-i dea niște sfaturi înainte de dezbaterea republicană, acum un an și ceva. Cum răspunzi la întrebările simple? Ce soluții ai în legătură cu imigrația?/ Construiesc zidul uriaș/ Dar cu economia?/ Construiesc zidul uriaș!/ Educația?/ Zid!/ Care
„Domnule președinte Obama, vă simțiți responsabil pentru alegerea lui Donald Trump?” () [Corola-blog/BlogPost/338659_a_339988]
-
pățit ca noi, dar au profitat. -Îmi veni în minte o glumă auzită în detenție, dar să nu mi-o luați în nume de rău; unii aveau tăria să mai glumească și să știți că astea dădeau speranță mai multă. Cică peste ani s-au întâlnit doi frați care nu se văzuseră din timpul războiului. „Tu unde ești și cu ce te ocupi?” a întrebat cel bine îmbrăcat, cu fața rumenă și burtos. „La noi în sat și sunt brigadier la
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
1 Decembrie. Scrisoare deschisă către dl. senator Viorel Badea Am primit ieri, pe grupul yahoo romaniansinedinburgh, o scrisoare din partea d-lui senator Viorel Badea, care s-a gândit să mă felicite cu ocazia, cică, „Zilei românilor de pretutindeni”. Răspuns Dragă Domnule Senator Viorel Badea, Sunt și eu unul dintre „românii de pretutindeni” care au primit scrisoarea dumneavoastră cu ocazia, nu știam, „Zilei românilor de pretutindeni”. Vă mulțumesc pentru caldele urări și îndemnuri, chiar dacă, trebuie
Răspunsul unui “ROMÂN DE PRETUTINDENI” adresat SENATORULUI ROMÂN DE ACASĂ cu prilejul zilei de 1 DECEMBRIE () [Corola-blog/BlogPost/339960_a_341289]
-
revoluție capitalistă din Decembrie 1989, adică după marele asasinat politic de la Târgoviște, părinții mei și ai unor dumneavoastră, foarte mulți, au intrat, au fost nevoiți să intre în cea mai neagră și săracă perioadă din ultimii lor ani de viață. Cică li s-au retrocedat pământurile și cică li s-au acordat foarte multe drepturi. Li s-a promis marea cu sarea. Li s-a promis compresorul și vioara, scara fără trepte, traiul pe vătrai, venitul minim garantat, pârâul de lapte
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
marele asasinat politic de la Târgoviște, părinții mei și ai unor dumneavoastră, foarte mulți, au intrat, au fost nevoiți să intre în cea mai neagră și săracă perioadă din ultimii lor ani de viață. Cică li s-au retrocedat pământurile și cică li s-au acordat foarte multe drepturi. Li s-a promis marea cu sarea. Li s-a promis compresorul și vioara, scara fără trepte, traiul pe vătrai, venitul minim garantat, pârâul de lapte cu maluri de mămăligă. Și lene. Lene
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
să îndrepte, să netezească obrazul țărânii... până la ultima lor suflare dumnezeiască. Timp și vreme în care proaspeții “capitaliști” s-au pus pe “tunuri” și pe crimă organizată, mai ales că poporului alegător i se dăruise “libertatea de exprimare”, asta însemnând, cică, dorința ultimă a sfântului cu pestelcă și opinci. Aiurea! Sfinții cu pestelcă și opinci, adică părinții mei și ai unor dumneavoastră, foarte mulți, au crezut că noua orânduială va “legaliza” Respectul și-i va conferi statut de Obligatoriu în fiecare
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
ce să le “facă”, iar părinții acestora sunt la fel ca ei. Ori, dacă nu-s ca ei, le tolerează orice grosolănie, îi încurajează, le injectează nesimțirea până dincolo de os, le cultivă prostul-gust și gustul-prost... ca să-și construiască/definească personalitatea, cică! Da? Vedeți ce fel de “personalități” năclăiesc urbea și spurcă piciorul de plai! Și vedeți de unde vine și încotro se duce “personalitatea” prost/numitei “lumi libere”, prost/renumitei “societăți deschise”! Și vedeți ce determină “sacrosanctul” cultivat în creierașe care nu
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
artistului în vremea de azi ... vai și amar. Eminescu să ne judece ...că tot ne-am amintit recent de “poetul nepereche” dar lucrurile stau chiar așa, adică noi și vechi și apoi vechi și iarăși noi și iarași, și .... iarăși ... Cică s-au făcut niște studii și, din ce a scris, a spus și a profețit poetul - din câte i s-au răstălmăcit, reeditat, interpretat, modificat, aplicat etc. .... ar rezulta un munte de aur. Cohorte de epigoni, detractori, exegeți, admiratori, cârcotași
Toate-s vechi și nouă toate! () [Corola-blog/BlogPost/339991_a_341320]
-
am cu cine să rîd pe această temă!... E de tot hazul! Comportamentul lui Țuțea, la această discuție cu Brâncuși, mi-aduce aminte de ce-mi povestea în vara lui 1986 Cioran despre Țuțea, cum îl cunoscuse în tinerețea lor. Cică odată au făcut împreună un drum cu trenul de la Constanța la București. Pe durata acestui drum lui Cioran i-a fost imposibil să pună în discuție vreun subiect minor, eventual despre ce se putea vedea din tren. Țuțea nu vedea
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
și abia mai merge! Și ne oprim față în față! Doamne, ce fel plânge Muma Pădurii! Plânge și-mi spune că, de când s-a tăiat pădurea, să ascunsă prin râpi și prin podurile oamenilor care mai au oleacă de Dumnezeu! Cică au venit niște gealați și au vrut s-o prindă și s-o ducă forțat la un azil din Galați! Abia a scăpat cu fuga, sărmana! Cică și pe fiul ei, Silvan, l-au căutat o săptămână în șir, dar
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
ascunsă prin râpi și prin podurile oamenilor care mai au oleacă de Dumnezeu! Cică au venit niște gealați și au vrut s-o prindă și s-o ducă forțat la un azil din Galați! Abia a scăpat cu fuga, sărmana! Cică și pe fiul ei, Silvan, l-au căutat o săptămână în șir, dar Zeul Codrilor a fost isteț și a șters-o în Pădurea Neagră, că germanii nu-s săriți de pe fix și nu-și taie craca de sub cizme! Cică
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
Cică și pe fiul ei, Silvan, l-au căutat o săptămână în șir, dar Zeul Codrilor a fost isteț și a șters-o în Pădurea Neagră, că germanii nu-s săriți de pe fix și nu-și taie craca de sub cizme! Cică au dat-o afară și din manualele școlare! Și nici în cărțile cu povești n-o mai găsești! Și cică s-a pus premiu pe sufletul ei! Cine-o pârăște la Primărie sau cine-o duce fedeleș la Casa Uitaților
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
a șters-o în Pădurea Neagră, că germanii nu-s săriți de pe fix și nu-și taie craca de sub cizme! Cică au dat-o afară și din manualele școlare! Și nici în cărțile cu povești n-o mai găsești! Și cică s-a pus premiu pe sufletul ei! Cine-o pârăște la Primărie sau cine-o duce fedeleș la Casa Uitaților, cică primește un kil de zahăr, o găleată cu esență de tescovină, un pix de iscălit ștatul cu venitul minim
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
au dat-o afară și din manualele școlare! Și nici în cărțile cu povești n-o mai găsești! Și cică s-a pus premiu pe sufletul ei! Cine-o pârăște la Primărie sau cine-o duce fedeleș la Casa Uitaților, cică primește un kil de zahăr, o găleată cu esență de tescovină, un pix de iscălit ștatul cu venitul minim garantat, o șapcă de șmecher cu cozoroc la spate și un tricou cu fotografia „demnitarului” care a chelit munții și a
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
pix de iscălit ștatul cu venitul minim garantat, o șapcă de șmecher cu cozoroc la spate și un tricou cu fotografia „demnitarului” care a chelit munții și a tulit-o ungurește, să se ascundă în canalizarea unde Attila era amiral, cică!... Sărmana Mumă! Nici nu știu cu ce s-o ajut! Se uită la mine cu doi ochi verzi-amărui înlăcrimați! Și-mi șoptește ceva devastator: “Vezi că mai la deal, dincolo de țâhla asta, exact pe marginea tarlalei cu păpușoi, te așteaptă
Dumnezeu nu circulă pe Facebook (I+II+III) () [Corola-blog/BlogPost/340040_a_341369]
-
cu secretarul de la organizatoric din județul lor, Nicolae Ciurezu, care ar vrea să se mute aici, în locul lui Turcitu, unde s-o aducă și pe ea, iar Ana ar urma să fie promovată la județul vecin, poate chiar în locul lui. Cică îi sprijină cineva de sus... -Mie de ce nu mi-ai spus până acum? Nu mă mai amestecam în ciorba lor... -Nu știam mare lucru și credeam că v-a spus tovarășu’ Viziru. -Eu eram convins că aduc o propunere constructivă
Proză de Ion R. Popa: De necrezut? () [Corola-blog/BlogPost/339266_a_340595]
-
se bagă de seamă, Tudor o mai fi vândut ori și-a săturat neamurile, că a ieșit lipsă cu 2200 de litri. Iar cu zilele de muncă, au prins momentul și au mai trecut și la mândrele și neamurile lor; cică ar fi fost aici la noi, la mortare. Or, noi știm... - Eu am notat nominal pe toți care au fost la munci; nu știu dacă mi-o fi scăpat vreo zi, i-a surprins directorul. - Poate te cheamă, domne învățător
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
mi-o fi scăpat vreo zi, i-a surprins directorul. - Poate te cheamă, domne învățător, s-a gândit Radu. - E posibil să se petreacă toate astea!? E cantitate mare! Prea s-a lăcomit Tudor! nu-i venea să creadă directorului. - Cică i-ar fi zis revizorul: „Cum ai făcut, măi băiete? Moara, cazanul, aria, magazia colectivului au așa gestiune că poți trăi în belșug și liniște, tu și întreg neamu’ tău, fără să se bage de seamă. Tu ce-ai făcut
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
și pe instructorul de partid, au făcut o ședință cu toți cei răspunzători și anchetați; aceștia și-au luat angajamentul că nu se va mai întâmpla și au scăpat. Doar contabilul colectivului, provenit din vechile cadre, a căzut țap ispășitor. Cică nu a cunoscut vigilența pe care i-o cerea partidul, nu a știut cum se acordă ajutorul tovărășesc, pe care l-a „confundat cu cocoloșirea faptelor nesăbuite ale unor tovarăși, de altfel oameni cinstiți” și așa s-a ajuns la
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
Tudore, noi vrem să continuăm cu un bal în sala mare a școlii, dar nu avem cheile. - Dar aprobare aveți? l-a întrebat Tudor. - Ne zise președintele colectivului că putem să-l facem pe răspunderea lui. Dar nu găsim cheile. Cică ar fi la Giani, poetul, de când se termină serbarea. Cere-i-le mata, ca să nu mai intru eu pe-aci! - Dar profesorul Grozavu nu este aici, a răspuns, de data asta, directorul școlii, care se apropiase. - Mai mulți spuseră că
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
sunt poezii? Dacă are casa lângă cimitir, țața Mitrana a deschis urechea la babele de vin și își varsă durerea la câte un mort sau la tămâiat când se jelesc la morminte... Ea a pus vorbele cap la cap și cică a făcut poezii, auzi! La școala nouă, inaugurarea era în toi. Președintele sfatului îl adusese pe Mitrache Chiorul cu cobza, îl alimentaseră bine, și acesta cânta din tot sufletul cântece haiducești, de jale, de inimă... albastră, apoi doine, care doar
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]