13,837 matches
-
când s-a îmbolnăvit. Dorința sa a fost să ajungă în țară și să fie înmormântată în satul natal. S-a stins din viață pe 26. XI. 2005, și a fost adusă și înmormântată lângă părinți, sub salcâmii de la marginea cimitirului din Heci, așa cum și-a dorit Elena. E.S. După relatările Mariei și a lui Octav Simina, frații Elenei. ELENA SAVA - profesor. S-a născut în comuna Lespezi, la 25.XI.1937, în familia lui Constantin și a Mariei Toma, alături de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mapă conținând cele 300 de pagini ale antologiei. Dovezi că paginile respective au existat în sertarele mele sînt fragmentele din „prozele” argheziene autobiografice pe care le-am citat în cele două „tabele cronologice”, precedând, primul, ediția din 1968 a poemului Cimitirul Buna-Vestire, al doilea, ediția din 1970 a celor două grupaje de „proze” Ce-ai cu mine, vântule? și Pe o palmă de țărână. Mapa cu paginile antologiei am pierdut-o, împreună cu o viață, cu cărțile, cu fișele și cu toate
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
acuzându-l pe mitropolit - culmea ironiei! - că ar fi pactizat cu puterea comunistă de la București. Și încercările sale de reorganizare și unificare a bisericilor române din S.U.A. și Canada au fost un eșec. Părintele Mihail ne mai spune că în cimitirul din Montparnasse unde au fost reînhumate, mai târziu osemintele mitropolitului, în același cavou a fost înmormântat și preotul Vasile Boldeanu. Cum aranjează divinitatea lucrurile! După mărturiile cumnatului lui Sadoveanu, Constantin Mitru, între marele prozator și prietenul său Visarion Puiu s-
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
profilul normal al deceniilor ce îngăduiau contactul neîngrădit cu sursele de cultură. Unul dintre acești prestigioși reșapați este Pavel Chihaia. Născut în 1922, cu o copilărie modestă, nescutită de frustrări, din care a reținut, precum o emblematică amintire, plimbările prin cimitirul din Constanța,marcate de-o reverie gratuită, întrucît ne încredințează că "nu cunoșteam pe nimeni din cei înmormîntați", urmează Facultatea de litere din București, audiind și cursurile de filosofie, cu dascăli de înalt nivel, și colaborînd la ziarele Fapta, Timpul
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
apel în clipele cele mai grele: Ce ciudată este depărtarea de cei morți. Ca de un țărm drag la care nu te mai poți întoarce. O fotografie a mamei nu îmi mai trezește dureri mistuitoare, ci o melancolie adîncă. Apoi cimitirul pe lîngă care trec de două ori pe zi, prezența ei în casă, pretutindeni. E vară acum. Curat în casă, dar lucrurile rămîn la fel, nemișcate". Paginile de rememorări ale lui Pavel Chihaia îmi inspiră un tonic, purificator sentiment confratern
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
pe care comunismul le-a pus în practică pretutindeni unde bolșevicii au ajuns la putere. În formele degradante de acum, "corectitudinea publică" face cu agresivitate același lucru. Și fascismul, și comunismul visează la o lume dominată de uniformitate (dacă de cimitire e mai greu!), în care singurul limbaj e cel vidat de sens, iar asperitățile sunt rezolvate prin eliminarea brutală din comunitate a celui incapabil să adopte "newspeak"-ul ieșit din mințile îmbibate de ură ale ideologilor cu pretenții de mântuitori
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
nuvelei și povestirii: Ioan Groșan, Caravana cinematografică și alte povestiri (ediție definitivă), cu o prefață de Nicoleta Cliveț; Cristian Tudor Popescu, Trigrama Shakespeare. Ficțiuni speculative, antologie și prefață de Mihai Iovănel. Din proza interbelică sunt reeditați numai Tudor Arghezi, cu Cimitirul Buna-Vestire (ediția a VII-a, îngrijită de Mitzura Arghezi și Traian Radu), prefață de Eugen Simion, și Panait Istrati, cu Chira Chiralina. Alături de acești prozatori sunt cuprinși doi critici: Eugen Simion, Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (ediția a V-
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
ovrei bătrân din București, un foarte mic pensionar, câteva amintiri, câțiva prieteni, câteva decorații ascunse într-o cutiuță, un singur fiu"19. Oscar Steinhardt se stinge din viață în martie 1967, la vârsta de 90 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul evreiesc din str. 1 Mai. Multe din trăsăturile sale vor fi moștenite de N. Steinhardt: demnitatea, curajul, autenticul spirit aristocratic, un anumit soi de naționalism critic și relativizant, umorul, anticomunismul fervent. Așa cum mai târziu, din amintirile sale despre N. Steinhardt
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
zile până să împlinească trei sferturi de veac, în a doua zi după Bunavestire. S-a stins din viață la Paris, după câteva luni de luptă cu cancerul. A fost așezat alături de iubiții săi părinții adoptivi, pe aleea artiștilor, la cimitirul deschis după cutremurul din '77, la Străulești. Ion Nicodim nu a plecat dintre noi bătrân, ci a fost retezat în plină voltă artistică pe care o deschisese din nou peste o Europă, mai ales de sensibilitate latină. Țărâna să-i
In memoriam, Ion Nicodim - Inorog sub țărână by Aurelia Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/9802_a_11127]
-
lutul conceptelor a preschimbat filozofia în tot ce poate fi mai nesuferit. Cu verva pe care o are, Vianu Mureșan poate să fie o soluție la paralizia de azi a lexicului academic: el poate aduce o tresărire de viață în cimitirul dărăpănat al perorației filozofice. Iată de ce, străbătînd Heterologie. Introducere în etica lui Lévinas - o mostră de ireproșabilă și indigestă scorțoșenie universitară - m-am simțit coleg de suferință cu autorul ei. Contemplîndu-i efortul pe care l-a făcut, l-am compătimit
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
durată, ale poporului român. Ei au mereu de apărat o vulnerabilitate, o ticăloșie, un schelet din dulap. Gureși cât o ogradă de orătănii, ei mizează tot pe memoria scurtă a românilor, apăsând pedala lașității în numele unei "normalități" cu gust de cimitir. Izolați de problemele omului de rând, au impresia că fac istorie, călărind măturile ridicole ale unui pacifism ce duce la groapa istoriei. Am văzut lașitatea, în aceste zile, luând forme variate - de la încercarea pesedeilor de a-și ascunde previzibilul eșec
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
și a literaților! La intrarea în opera lui Brâncuși ar trebui o răzătoare, să te ștergi pe picioare de toate legendele pe care le-ai auzit despre el", pentru ca, doar cîteva fraze mai încolo, să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască țestoasă, focă
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
boala sub control. Își trata senin hepatita cu multe țigări și nu se ferea de un pahar de vin. Era singurul din grupul nostru care mi se părea neschimbat. Ultima oară cînd ne-am văzut, la parastasul lui Nedelciu, la Cimitirul Bellu, n-avea nici burta bombată și nici aerul jigărit al bărbaților care încep să îmbătrînească. Rămăsese la fel cum îl știam din studenția mea: încărunțit și cu fața scrijelită de riduri adînci, țărănești. Sorin Preda și Costi Stan, colegii
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
Cronicar Despre Lucian Raicu în Revue des Deux Mondes Citim cu strângere de inimă, în Revue des Deux Mondes, o pagină de jurnal emoționantă despre înmormântarea lui Lucian Raicu, la Cimitirul Pčre-Lachaise. Între cei prezenți s-au aflat directorul României literare, Nicolae Manolescu, precum și Mircea și Mașa Dinescu, Florica Jebeleanu, Magda Cârneci. Jurnalul îi aparține lui Michel Crépu: "Marți. Odată întors la Paris, pură coincidență șMichel Crépu revenea din România, n.m.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
pește/ Zăpezile atîrnă cu aripile frînte/ Și dintre cruci doar crucea mea lipsește.// Zile la rînd am răscolit zăpada/ Să-mi caut crucea de arin subțire/ Dar nu știa nici paznicul de noapte/ Să fi plecat vre-un mort din cimitir.// Urcau la cer zăpezile de lînă/ Și noaptea pe pămînt intra cu greu/ Se-nfășurau în dangăt clopotele-n turnuri/ Pe poartă cu mormîntul pe umăr intram eu". (Pe umăr cu mormîntul). La prima vedere am putea vorbi de un
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
mormîntul pe umăr intram eu". (Pe umăr cu mormîntul). La prima vedere am putea vorbi de un bacovianism. Dar spre deosebire de bacovienii veritabili care se adîncesc în dezolare, degringoladă, destrămare, maramureșeanul nostru depășește negativitatea, ca să zicem astfel, din interiorul ei. Elementele cimitirului devin mesagere ale vieții, pretexte ale unor plasticizări robuste, degajînd o anume bonomie. Sicriul plutește ca o pasăre, două schelete cîntă la flaut, carnea cadavrului e de piatră și de miere, înmormîntarea unei actrițe se transformă într-un spectacol al
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
lui Richard (Brad Pitt). Cei doi soți au venit în Maroc pentru a fi singuri, cît mai departe de moartea fiului lor, deși spectrul acestei morți se regăsește la tot pasul, în femeile învelite în burnuzuri, în peisajul deșertic unde cimitirul este marcat de pietre ascuțite așezate vertical ca dinții unei perii uriașe. Scena discuției dintre ei, de la începutul filmului, mi-a amintit de o povestire excepțională a lui Ernest Hemingway, Hills like White Elephants. Replicile simple preiau o încărcătură emoțională
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
luat largul precum corăbiile în afară de sora cea frumoasă Silvia Aberfeld considerată de a fi o a doua Iulia Hasdeu care a absolvit Magna Cum Laude trei facultăți urmate în paralel și a plecat la douăzeci și unu de ani să locuiască la cimitir căsătorită cu tuberculoza iar bunica îmbrăcând de atunci numai lacrimi și rochii negre. A fost odată ca niciodată o casă cu pod care își dezvăluia toate comorile ascunse nepoților, casă cu o masă la care râdea familia de sărbători și
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
drum dispar unii după alții. Nimic din ce a fost ieri nu mai poate fi reînviat, oamenii care populează amintirile poetului nu mai trăiesc decât în visele și reveriile sale. Berăria însăși este privită cu ochii goi ca un vast cimitir virtual (birtual). Vechii clienți s-au retras discret, unul după altul, definitiv, spre a fi înlocuiți din mers de alții, convinși pentru o clipă că lumea începe cu ei. Mai devreme sau mai târziu însă, noii veniți vor împărtăși aceeași
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
sau mai puțin avizați. Din această galerie a marilor dispăruți nu lipsește nici antrenorul de fotbal Hellenio Herrera, inventatorul unui sistem de apărare inexpugnabil (catenaccio), la care autorul face o trimitere ironică atunci când se referă la sufletele celor îngropați în Cimitirul San Michele din Veneția. Altminteri, stilul minimal, lipsa oricărui patetism, abolirea punctuației (cu excepția unor poeme din final - excelent este abuz de virgule, unde reintroducerea semnelor grafice are menirea să potențeze absența, tăcerea), anticalofilia, ironia tristă, cinismul fin disipat în materia
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
cu gîndul la moartea ce îi așteaptă sau la morții pe care i-au lăsat în urmă, dar pe deasupra ar mai duce lipsă și de semnele prin care și-ar putea aminti de cei de dinaintea lor: le-ar lipsi mormintele, cimitirele și ritualurile funerare, le-ar lipsi bisericile și, bineînțeles, le-ar lipsi pînă la urmă și religia. În ultimă instanță, le-ar lipsi memoria generațiilor anterioare și, astfel, le-ar lipsi conștiința unui trecut alcătuit dintr-un șir de strămoși
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
eram înger... Îmi vine să strig! Nu pleca și tu! Din pod se aude tot mai tare și nu știu ce să fac! Spirite macabre vin din întuneric; halucinante umbre? Frunze galbene ne-ating ca mâini reci de morți! Brr! Șuieră și cimitirul aflat pe-aici. Aproape! Și mi-i gol iarăși decorul în casa-mi prea umbrită. Am mai trecut prin asta, nu cred că se va sfârși! Simt în ochii-ți goi că nu realizezi cum este-acolo. Eu știu că
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Nr. 45 a infirmieriei Jilava a decedat Vladimir I. Ghika. Ce avea pe el? O pereche de pantaloni scurți, peticiți. O cămașă peticită. Căciula și pelerina. Pantofi roși de șobolani. Mormîntul lui se află în sat la Jilava, nu în cimitirul ortodox, ci la 20 de metri depărtare, în afara incintei închisorii. A fost dus într-o ladă comună, de către patru deținuți, patru frați de suferință. Cei patru confrați au săpat groapa. N-are cruce. N-a fost spovedit. N-a fost
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
de specialiști. Din nefericire, imperfecțiunile Istoriei... lui Ion Rotaru sunt amplificate de neglijențele tehnoredactării și ale corecturii (indicele de nume, fără litera C, e incomplet, ca și sumarul cărții). Altfel, istoria literaturii are, ca misiune specifică, administrarea pioasă a unui cimitir cu monumente funerare în degradare și morminte căzute în anonimat. Puțini devotați știu și pot să depășească tristețea inerentă oricărei istorii a literaturii.
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică, angoasantă, a oamenilor în fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]