7,921 matches
-
viața culturală a satului. Desemnat să urmeze un curs intensiv de proiecție cinematografică la Suceava, în anul 1947, Sile se reîntoarce cu un aparat de filmat cu bandă îngustă de 15 mm, cu care a dat filme, regulat, în sala cinematografului Vama, iar o zi pe săptămână se deplasa cu căruța la Căminul cultural din Prisaca Dornei, până a plecat în armată. Majoritatea filmelor care rulau atunci erau rusești îde genul : „Pământ desțelenit”, „Pe Donul liniștit”, „Așa s-a călit oțelul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai simple, cu sticla sau coșul din nuiele având fundul găurit, băgate în apă cu gura-n jos, conținând mămăligă drept nadă, erau folosite de când lumea și nu necesitau investiții mari. * Una dintre marile pasiuni ale copilăriei mele a fost cinematograful, căruia îi aduc elogii și astăzi, căci mi-a îmbogățit universul cunoașterii încă de la o vârstă destul de fragedă. La o sută de metri în fața casei părintești se afla proprietatea lui Grigore Pircu, care deținea pe lângă o crâșmă și o sală
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
London, în 1954, când aveam doar trei ani, și am rămas fascinat de curajul și inteligența câinelui distribuit în rolul principal. Prin anii șaizeci, s-a dat în folosință in centrul satului, vis-à-vis de Casa Parohială, o sală modernă de cinematograf, cu podeaua înclinată să se vadă bine și din spate, cu ecran lat și scaune rabatabile, numerotate. La început, rulau două filme pe săptămână, iar duminica dimineața de la ora zece aveam matineu, la care nu lipseam niciodată. Client fidel eram
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
armate, căci tot protocolul se făcea în mare secret, începând cu solia provocării, desfășurarea ostilităților și sfârșind cu tratativele de pace, în mijlocul teatrului de război, când răniții îi depășeau pe cei încă valizi. Imitarea luptelor din filmele istorice vizionate la cinematograf s-a întins pe parcursul câtorva ani, până când s-a răsuflat misterul capetelor sparte, al împunsăturilor sau al vânătăilor, oblojite la Dispensarul vecin cu Primăria. Sesizat fiind Postul de miliție, am fost citați, anchetați și avertizați, în timp ce directorul școlii, profesorul de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
prind ușor Între degete, mă văd alături de câțiva copii, În prăfuitul târg evreiesc În care mi-am petrecut primii ani de școală. Sunt cu doi băieți și o fată În imagine. Unul e Petcu Emilian, fiul omului care lucra la cinematograf. Era slăbuț, cam adus din umeri și vorbea graseiat, cu un soi de rârâire fornăită, care ne amuza pe toți, mai ales atunci când Încercam să-l imităm, maimuțărindu-ne. O plăcea pe Ana Maria - o fetiță drăgălașă, cu un aer
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ha - ha, lunganul de mine!), săritura din cerc, prinde pisica, de-a ascunselea... Ne-am jucat În câteva rânduri și „de-a moartea”. Era un joc inventat de ea. Ultima oară l-am jucat În grădina mare și neîngrijită din spatele cinematografului. Eu stăteam Întins, cu ochii Închiși și mâinile Împreunate pe piept, iar Neli mă acoperea cu flori și frunze de toate mărimile, prefăcându-se că plânge. De fapt, așa am crezut până atunci, până În clipa În care am simțit o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la legătura, mult mai avantajoasă cu Alex, unde intuia că erau create niște premise. Întârzie la întâlnire nepermis de mult, dar își construi o pledoarie pe o platformă, cât de cât credibilă. Alex o aștepta în stația de autobuz din fața cinematografului Central, strivind sub tălpile pantofilor răbdarea fiecărei clipe ce trecea urmărind cu o iritare stăpânită fiecare mijloc de transport. Trecuseră deja aproape trei sferturi de oră. Nici din cel de-al treilea autobuz Olga nu se arătă. Mai stau până
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult timp, poate s-ar fi oprit din drum să studieze așa, dintr-o pură curiozitate, pe câțiva din cei care străbăteau strada într un du-te vino continuu. Cu siguranță, fiecare dintre ei purta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
liberă, iar tu puteai dormi liniștit pe iarbă între doi ulmi în fostul tău dormitor. Azi ai aflat că s-a anunțat încheierea operațiunilor de defrișare. Totul se transformase într-un oraș cu mașini și lumini incandescente, cu magazine și cinematografe, așa cum îți aminteai din reclamele de la televizor. Oamenii au învățat repede să trăiască în alb-negru și erau convinși că nu le lipsea nimic. Tu însă preferai un spațiu închis, ascuns, interzis. Acum nu mai ieșeai deloc. Nimeni nu ar fi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Discreția nu prea era cunoscută prin împrejurimi. Mai cunoscut era Discret pe atunci, un minuscul născut pierdut în noianul de eroi ai vieții din epoca respectivă. L-a scos la lumină chiar ea. În urma unei întâlniri accidentale, ieșirea într-un cinematograf, unde rulase un film de dragoste. Film din care nu au înțeles mare lucru, în special, din cauză că băiatul, care mai mult a mângâiat țațele, obrajii, pieptul și părul fetei, decât a văzut ce se perinda pe ecranul cinematografului LA DOAMNA
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
într-un cinematograf, unde rulase un film de dragoste. Film din care nu au înțeles mare lucru, în special, din cauză că băiatul, care mai mult a mângâiat țațele, obrajii, pieptul și părul fetei, decât a văzut ce se perinda pe ecranul cinematografului LA DOAMNA DIN COLȚUL STRĂZII. Cum zic, nimeriseră întâmplător, unul lângă altul, doar cu câteva minute înainte de a fi început filmul.Avuseseră timp doar să se privească, dar, clipa a fost magnifică. Au tresărit. S-au plăcut. Apoi lumina s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
în care urma să mă culc iarăși și iarăși, numai cu personajul acesta lângă mine, și să mă scol, tot așa, cu el alături. Mâncam cu Mihai, beam cu Mihai, citeam alte cărți sau presa cu același Mihai, mergeam la cinematograf cu personajul meu, iar când îmi fugea gândul la aleasa inimii mele, mă ciocneam inevitabil, tot de umbra lui Mihai de Giulești. Acuma nu mai puteam privi detașat acest personaj. Acuma omul de hârtie care era personajul lui Ivasiuc, începea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
coadă. Dar în tot răul întotdeauna e și un bine. Singura ușă deschisă am găsit-o la gazda mea, o doamnă mai mult decât cumsecade, care avea să-mi aranjeze, fără s-o rog prea mult, să lucrez la un cinematograf în orașul Mudoș, cel mai apropiat de X, puțin mai mare și muncitoresc. Avea ea o prietenă contabilă, al cărei soț era directorul unui cinematograf, cel mai central, și în același timp și un mare pictor. Până la urmă, dintr-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care avea să-mi aranjeze, fără s-o rog prea mult, să lucrez la un cinematograf în orașul Mudoș, cel mai apropiat de X, puțin mai mare și muncitoresc. Avea ea o prietenă contabilă, al cărei soț era directorul unui cinematograf, cel mai central, și în același timp și un mare pictor. Până la urmă, dintr-o săptămână de navetă cu trenul, se făcuseră cinci. Funcționam în calitate de casier la cinematograful unde era director domnul Bogdan Paloș. Și așa, încă din copilărie, visul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
muncitoresc. Avea ea o prietenă contabilă, al cărei soț era directorul unui cinematograf, cel mai central, și în același timp și un mare pictor. Până la urmă, dintr-o săptămână de navetă cu trenul, se făcuseră cinci. Funcționam în calitate de casier la cinematograful unde era director domnul Bogdan Paloș. Și așa, încă din copilărie, visul meu fusese să devin când creșteam mare, mușcător de bilete la film; adesea îi povesteam gazdei mele cât de mult eram atras în copilărie, de clădirea cinematografului, ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la cinematograful unde era director domnul Bogdan Paloș. Și așa, încă din copilărie, visul meu fusese să devin când creșteam mare, mușcător de bilete la film; adesea îi povesteam gazdei mele cât de mult eram atras în copilărie, de clădirea cinematografului, ca de ceva nepământesc; aș fi fost în stare să nu mănânc, să nu frecventez grădinița sau școala¸ numai să fiu dus cât mai des la film unde cel mai mult mă atrăgeau hainele de epocă, multitudinea de culori ale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pictură și începu a fluiera fericit ca un adolescent îndrăgostit. Atunci mi se păru că văd totuși un alt Bogdan Paloș. Întradevăr, cu prima ocazie, am observat că, la primul contact cu noul venit în casa lui sau chiar la cinematograf, pictorului îi creștea șarmul prin zâmbetul acela bonom, indiferent ce replică primea de la cel cu care vorbea. Zâmbetul acela îl afișa de la început, cu o ușurință de nedescris. Da. Zâmbetul lui era cartea lui de vizită. 4. 14 apr. ’81
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
eu acest lucru. Nici nu-mi aduc aminte să-i fi răspuns la salut. După plecarea ei, îmi spune gazda că ar fi trebuit să-i mulțumesc, deoarece ea îmi pusese o pilă la Bogdan Paloș, ca să mă angajeze la cinematograful unde lucram și că ar fi bine ca, dacă nu mai am de gând să prietenesc cu ea, să-i scriu măcar o scrisoare de adio. Nu-mi sunase bine de la bun început sintagma: scrisoare de adio. Mi se părea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Până și mătușa credea într-o iubire bazată în primul rând pe încredere. Următorul pas forte, traversat de prietenia mea cu fata pictorului, avea să apară după câteva săptămâni de la scurtcircuitarea poveștii mele de iubire cu doamna Sima. Eram la cinematograf, în odaia de lângă cabina operatorului. Văzusem deja filmul care rula în sala mare și, în lipsă de altceva, tocmai răsfoiam o revistă literară. Cai verzi pe pereți cum o cataloga operatorul de film zâmbind. Deodată se deschise ușa grea, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
80’ J.P. Sartre: “Duminica avea de pe acum un trecut...În urma mea, în oraș, pe străzile mari, drepte, la lumina rece a felinarelor, agoniza un formidabil eveniment social: sfârșitul duminicii.” De câte ori, într-o zi, sunteți siguri că n-ați murit? La cinematograf: Ibsen - Rața sălbatică (Lucian Pintilie). Citesc în Mâncătorii de etichete: 17 noiembrie ’77: “Nu-i venea să creadă ochilor că bătrânul orășel al copilăriei, cu străzile lui strâmte, întortocheate și parcă brodite sporadic după ambițiile bogătașilor, negustori din alte vremuri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să pot trece, pentru că, Înaintea mea, femeia din Volkswagenul alb blocase motorul. Am frânat, urmărind cum partea din dreapta a siluetei, mâna, umărul, obrazul sunt prinse În efortul de-a reporni mașina, proiectate pe ecranul luminos al parbrizului, ca atunci când, la cinematograf, o persoană de pe rândul din față se ridică În picioare, devenind astfel mai vizibilă și mai vulnerabilă decât dacă ar sta dezbrăcată În bătaia reflectoarelor. Când caroseria a fost străbătută de acel tremur ușor care anunța repornirea motorului, ea și-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acțiunii? Am mai putea vorbi oare de literatură În asemenea condiții? Cine ar mai lua, În acest caz, Nobelul aferent? Cum ar mai arăta ecranizările după romane celebre? Nu ar exista, probabil, nici o diferență Între film și afișul lipit În fața cinematografului. Până atunci, să precizăm că toată această perioadă În care noi am filozofat pe marginea subiectului nu a fost Însumată la așteptarea personajelor. E doar o buclă În narațiune, o pauză care n-a fost resimțită de către eroii noștri . La
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care, firește, o evocăm aici doar de dragul frumuseții. Papa, diverși președinți și regi, participante la Miss World Îl căutau pentru a se fotografia alături de el, sportivi celebri cereau să le fie tratate fracturile În spitalul În care lucra, vedete ale cinematografului solicitau internarea Întru dezintoxicare și consiliere, pentru a se putea adăpa din liniștea pe care The G. o genera În jurul său. I s-a spus Unicul Stâlp al Universului sau Marea Stană de Piatră. Fără voia sa, fondase și o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu nasul coroiat și ochii ascunși sub niște sprâncene stufoase. Purta un capot vechi, boieresc. Cum stătea În loja sa, gălăgia străzii nu părea să-l deranjeze, mai degrabă Îi ținea companie. De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea posac cu cotul de cubul unei agenții de pariuri. Înăuntru, mirosea a animale Înecate În ulei și a lipsă de detergenți. În spatele tejghelei de la recepție, o duduie Își număra degetele de la mâini, proaspăt date cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a povestit că se culcase cu unul dintre muncitorii care făceau reparații interioare la apartamentul ei. Un inspector de la Parchetul Districtual din Los Angeles i-a raportat că dăduse de Marilyn făcând dragoste cu un bărbat în penumbra culoarului unui cinematograf. Într-o dare de seamă pregătită pentru Anna Freud, psihanalistul releva "teama de bărbați, mascată de nevoia de seducție care o face să se dăruie literalmente primului sau ultimului venit". Marilyn își trăiește ultimele luni de viață într-o perfectă
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]