4,347 matches
-
a unei uniforme de husar. Ă Ai văzut-o pe Balena Albă? Ă Vezi asta? îl întrebă străinul, scoțînd dintre faldurile ce-l ascundeau un braț alb, din os de cașalot, care-avea la capăt o scăfîrlie de lemn, ca un ciocan. Ă Pregătiți-mi ambarcațiunea! exclamă Ahab, agitînd în aer vîsla de lîngă el. Fiți gata de lansare! în mai puțin de-un minut, fără să-și părăsească ambarcațiunea, el și echipajul său se pomeniră pe apă și ajunseră curînd lîngă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ăsta de fildeș, adăugă medicul arătînd spre el cu cavila de matisit - lucrul ăsta, care contravine tuturor regulilor, este opera căpitanului, nu a mea; el i-a poruncit dulgherului să i-l meșterească și i-a pus în vîrf un ciocan, pe semne ca să zboare creierii cuiva, căci odată a încercat să mi-i zboare chiar mie. Da, cîteodată îl apucă pandaliile, ceva de speriat! Vedeți despicătura asta, domnule? își, scoțîndu-și pălăria, își dădu la o parte șuvițele de păr și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mistuit casa! Din motive de economie, foarte înțelepte și chibzuite, fierarul își instalase atelierul în pivnița locuinței sale, făcîndu-i însă și o intrare separată; tînăra și iubitoarea lui soție obișnuia să asculte, cu bucurie, nu cu nervozitate, puternicele lovituri ale ciocanului mînuit de brațul tînăr al bătrînului ei soț. Ecourile lor, înăbușite de atîtea ziduri și dușumele, ajungeau cu un sunet dulce în odaia copiilor, care adormeau astfel în vigurosul cîntec de leagăn al Muncii. Dar, vai! nenorocire fără margini! De ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
soarta unei alte familii - lăsîndu-l pe bătrînul fierar, mai mult decît nefolositor acum, să-și aștepte sorocul, pînă ce hidosul putregai al vieții îl va face să fie mai ușor de secerat. La ce bun să povestim totul? Loviturile de ciocan deveneau din ce în ce mai rare în pivniță și se auzeau din zi în zi mai stins; nevasta ședea înghețată la fereastră, cu ochii lipsiți de lacrimi, privind fețele plînse ale copiilor; foalele se dezumflară, forja se umplu cu cenușă; casa fu vîndută
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l, dulgherule. Ce te zgîiești așa la mine? Potrivește sicriul, că despre el e vorba. N-auzi ce-ți spun? Potrivește-l! Ă Să-i bat în cuie capacul, domnule? întrebă dulgherul, făcînd un gest ca și cum ar fi mînuit un ciocan. Ă Da. Ă Să-i ștemuiesc și crăpăturile? mai întrebă dulgherul, agitînd parcă în aer o daltă de ștemuit. Ă Da. Ă Și să torn deasupra catran, domnule? întrebă omul, mișcîndu-și mîna ca și cum ar fi mînuit o găleată cu catran
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
treizeci de saule cu capete de turci, lungi de cîte trei picioare. După aia, dacă se scufundă corabia, treizeci de flăcăi viteji au să se lupte pentru un singur coșciug - asemenea lucru nu se vede prea adesea sub soare! Hai, ciocane, dalta de ștemuit, găleată și cavilă de matisit - să facem treaba! Capitolul CXXVI PUNTEA Sicriul e așezat pe două coșuri cu saule, între tejghea și bocaportul deschis; dulgherul îi ștemuiește crăpăturile; fuiorul de cîlț se desfășoară încet dintr-un fus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cîntă, cu sapa-n mînă. Tu nu cînți niciodată? Ă Eu să cînt, domnule? Păi, sînt prea nepăsător de felul meu, ca să cînt. Dacă groparul ăla cîntă, o fi pentru că sapa lui nu scoate nici o muzică domnule căpitan. Pe cînd ciocanul meu face o muzică! Ia ascultați! Ă Da, fiindcă izbește într-un capac sonor, iar lucrurile sonore sînt goale pe dinăuntru. Și totuși dulgherule, un sicriu cu un trup în el sună cam tot așa. Ai dat vreodată o mînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vultur. Dar o voi dezlega, eu o voi dezlega! Cînd se lăsă întunericul, balena încă se mai zărea în partea de sub vînt. Drept care, pînzele fură din nou terțarolate și totul se petrecu întocmai ca noaptea trecută, cu deosebirea că zgomotul ciocanelor și scîrțîitul tocilei răsunară pînă-n zori, căci oamenii lucrară la lumina felinarelor, pentru a pregăti cu grijă ambarcațiunile de rezervă și pentru a-și ascuți armele cele noi. între timp, dulgherul îi meșteri lui Ahab un alt picior, din chila
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lîngă bord și încercau de zor să le repare. în timp ce se depărta, Ahab îi zări și pe Stubb și pe Flask, care se foiau pe punte, în mijlocul unor mormane de harpoane și lăncii încă nefolosite. Văzîndu-i pe toți și auzind ciocanele din ambarcațiunile sfărîmate, simți că alte ciocane bat un cui în inima lui. Se stăpîni însă. Și, băgînd de seamă că flamura nu mai fîlfîia în vîrful arborelui mare, îi strigă lui Tashtego - care tocmai se cocoțase acolo - să coboare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
le repare. în timp ce se depărta, Ahab îi zări și pe Stubb și pe Flask, care se foiau pe punte, în mijlocul unor mormane de harpoane și lăncii încă nefolosite. Văzîndu-i pe toți și auzind ciocanele din ambarcațiunile sfărîmate, simți că alte ciocane bat un cui în inima lui. Se stăpîni însă. Și, băgînd de seamă că flamura nu mai fîlfîia în vîrful arborelui mare, îi strigă lui Tashtego - care tocmai se cocoțase acolo - să coboare ca să ia un alt steag și să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capetele a două scînduri, astfel încît ambarcațiunea se scufundă aproape pînă la nivelul copastiei; bălăcindu-se prin apă, oamenii încercau acum să o scoată afară cu ispolul și să astupe spărtura. Cam tot atunci, în vîrful catargului, Tashtego încremeni cu ciocanul în mînă, iar flamura roșie îl învălui ca o pătură, apoi zbură drept înainte, prin fața lui, ca și cum i-ar fi sărit inima din piept. Starbuck și Stubb, stînd dedesubt, pe bompres, zăriră în aceeași clipă cu Tashtego monstrul ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sărmana maică-mea a apucat să încaseze o parte din simbria mea, altfel n-o să i se mai plătească decît vreo cîțiva gologani, căci călătoria a luat sfîrșit. La prova corabiei, aproape toți marinarii stăteau nemișcați, ținînd mașinal în mîini ciocanele, scîndurile, lănciile și harpoanele, ca în clipa cînd se repeziseră într-acolo, de la diferitele lor treburi; priveau țintă ca și cum ar fi fost fermecați spre balenă; clătinîndu-și în chip ciudat capul fatidic, aceasta înainta spre corabie printr-un brîu lat de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chilei, dar se răsuci brusc și ieși din nou la suprafață, departe de celălalt bord, dar la cîțiva iarzi de ambarcațiunea lui Ahab și rămase, un timp, liniștită. Ă îi întorc spatele soarelui. Ce faci, Tashtego? Vreau să-ți aud ciocanul! O, voi, catarge, turlele mele de neînfrînt! Tu, chilă trainică și tu, cocă lovită numai de zei, tu, punte de nădejde, tu, cîrmă trufașă și tu, prova îndreptată spre Pol - corabie pîndită de o moarte glorioasă! Ți-e dat să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capul indianului din vîrful arborelui-mare, în clipa, cînd încă se mai vedea o bucățică din vergă, precum și lunga flamură fîlfîitoare, ce se desfășura calmă, parcă în bătaie de joc, deasupra talazurilor nimicitoare - în clipa aceea, un braț roșu și un ciocan ieșiră din apă, încercînd să prindă și mai vîrtos flamura de catargul ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către adîncurile mării, începu să izbească în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și, atunci, simțind acel freamăt eteric de deasupra lui, sălbaticul scufundat în apă își pironi, cu ultima-i suflare, ciocanul în aripa aceea. Și astfel, cîrîind sălbatic, pasărea cerului, cu pliscu-i imperial întors în sus și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în flamură cu pliscul, stînjenindu-l pe Tashtego; aripa largă și fîlfîitoare i se nimeri o clipă între ciocan și lemnul catargului și, atunci, simțind acel freamăt eteric de deasupra lui, sălbaticul scufundat în apă își pironi, cu ultima-i suflare, ciocanul în aripa aceea. Și astfel, cîrîind sălbatic, pasărea cerului, cu pliscu-i imperial întors în sus și cu trupul înfășurat în steagul lui Ahab, se scufundă odată cu corabia lui care, aidoma lui Satan, nu voia să se prăbușească în iad fără
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
gata, dar Mă trage-n jos piciorul meu din glod, Atârnă greu călcâiul meu murdar (Ă) Zăresc o clipă mare peste vreme, Elanuri noi Îmi cântă sub arcuș, E pasul zvelt, sub bucurie geme Și mor guzganii râncezi În culcuș. Ciocan și secere pe inimi cruce, se coace țara nouă, purpurie, Crești mândru semn, Înalt muncitorește, Să-mi fii tu lege dreaptă chezășie”. (Geo DUMITRESCU. - Socialism. În: Flacăra, nr. 16 (68), 23 apr.) „Le-ngheață bogătanilor sângele gros, sângele gros În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă) Menire-naltă, minunat de zilnică a poeziei! Aș vrea-asemeni celor ce mi-s dragi - să te-mplinesc cu gesturile largi și simple, ale semănătorului În mijlocul câmpiei și să-mprumut pentru măsura versurilor mele ritmul și frânt și rotund al ciocanelor grele. O, nu mai da răgaz tovarășe, poate luptător celor ce-mpiedică să prindem și să-ntindem hora Unește cântecul tău cu-al tuturora! Către soare rotește hora noastră! Către o lume Îngemănată cu-nsoritul vremii rugă O mare stea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din reviste sau cuprinsul acestora pentru a avea imaginea vie și cuprinzătoare a imediatului, dar și nomenclatorul poeților de serviciu. Să Începem cu Viața românească: În nr. 3: Balada fetei de la Poarta Albă (Cezar Drăgoi)• Cântecul țesătoarei (Suzana Delciu)• Odă ciocanului, Portret de atelier, La moartea unui tovarăș (Cristian Sârbu)• Politehnica muncitorească, La verificare, Suim cu toți (Veronica Porumbacu)• Eleva Ana luptă pentru pace (Valeriu Moisescu, În nr. 4)• Cum a semnat sondorul Popa (Cicerone Theodorescu, În nr. 5)• Cântec dintr-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
codrilor, Vierii din Târnavele bogate, Oltenii horelor și-ai doinelor Și bănățenii holdelor bronzateă» etc. Munca văzută numai la suprafață; imaginea ei este redată prin clișee ca acesta: «Și muncitorul s-a suit pe schele, Brigadierii se-ntreceau cu zor, Ciocanele băteau În piatră, grele, Băteau În piepturi, inimile lor». Totul e decor În această poezie (Ă). (Ă). În realitate viața la Canal nu este așa cum apare În poezie. (Ă). Alexandru Andrițoiu știe că o construcție ca aceea a Canalului e
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nou o săptămână/ A umblat din mână-n mână./ A fost strâns și pipăit,/ Pus pe limbă, mirosit,/ Nici-un om nu Înțelege/ Cuiul țeapăn cum să lege,/ Fără funii și curele,/ Scândurile Între ele./ Năzdrăvanul și golanul/ Îl Înfipse cu ciocanul.// Zice unul: - «Dragul meu,/ Așa cui făceam și eu,/ Poate chiar mai dichisit,/ Însă, vezi, nu m-am gândit»” (Arghezi, II, 1980, pp. 50-51). Desigur, s-ar putea da mult mai multe exemple din care să se poată vedea cum
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și să zbori mai târziu”. 3) Pentru a fi adaptativă, o apărare trebuie să fie cât se poate de specifică. Metafora cea mai ilustrativă din acest punct de vedere este cea a cheii care se potrivește perfect în încuietoare, în comparație cu ciocanul de bătut la ușă. Referindu-se la specificitate, Vaillant abordează o chestiune care fusese deja evocată de A. Freud atunci când vorbea despre faptul că, în fața anumitor amenințări, unele mecanisme sunt mai utile decât altele. 4) Pentru a putea fi socotite
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
început să suspine unii, poezia vieții, poezia de dragoste, pastelul, meditația... Și iată că apele s-au întors pornind pe alte albii. Au apărut poantele care încheie poezia de două-trei strofe. De cele mai multe ori poeziile de acest fel sugerează aruncarea ciocanului pe stadioanele de sport. Asemenea aruncătorilor care, apucând firul de oțel cu greutatea la capăt, se rotesc de câteva ori și abia apoi îl aruncă - tot așa și poeții se pregătesc în primele două-trei strofe ca să prezinte poanta din strofa
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eventual, moartea țesuturilor (necroză). DEGET ÎN „BUTONIERĂ” - Se întâlnește la nivelul policelui și este caracterizat prin flexia metacarpofalangienei și hiperextensia interfalangienei și relaxarea scurtului extensor și a alunecării cubitale a lungului extensor atras de adductorul policelui (fig. 10). DEGET ÎN „CIOCAN” - Deformare a degetului la care articulația interfalangiană distală este în flexie, iar vârful degetului este îndoit palmar, cu imposibilitatea de a executa extensia. Este consecința unei leziuni tendinoase; se corectează prin intermediul unei atele (fig. 11). DEGET ÎN „COUP DE VENT
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Întâlnim patru tipuri de gesturi: a) gestul rectiliniu, exprimat prin mișcări de translație de tip orizontal, înainte-înapoi, dreapta-stânga, sau mișcări pe verticală, sus-jos și invers, dar și gesturi manuale complexe orientate spațio-temporal. Ca exemple, pot fi amintite: tăierea, pilirea, mânuirea ciocanului etc.; b) gestul rotativ, manifestat prin mișcări de rotație, efectuate fie în sensul acelor de ceasornic sau invers, fie de la interior spre exterior sau invers. Ca exemple, pot fi: înșurubarea și deșurubarea, rotirea manivelei sau a volanului etc.; c) gestul
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]