2,405 matches
-
pe policioara din perete. Acum ai să vezi ce minune am eu aici! Ia fă-o pe paharnicul, fiule! Am făcut-o și pe paharnicul. Când cele două ulcele au fost pline, am luat fiecare câte una și, după ce am ciocnit, bătrânul a adulmecat întâi ulcica ca un copoi. A gustat apoi cu evlavie, rămânând într-un fel de extaz. Am gustat și eu...cu grijă...La cât mă pricep, mi-am zis în gând: „Aista-i un vin vechi din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că gospodinele nu dau rând la a cumpăra zarzavaturi de la mehenghi. Mai încape vorbă, fiule? - îmi răspunde bătrânul râzând de-a binelea... În toată această larmă, aparii îi îndeamnă pe târgoveți la „apî bunî șî răci!” Glasurile se întretaie, se ciocnesc și plutesc peste zarva târgului. După scurtă vreme, intrăm pe Ulița Strâmbă. Ne oprim în capătul uliței, iar bătrânul, după o scurtă meditație, mă face atent: Dughenile de colo au fost ale Sinticlichiei Bilăiasa și a feciorului ei, iar la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
așa cum o descrie Ion Luca Caragiale în schița sa 10 mai, adică o zi veselă, plină de soare și oameni cu zâmbetul pe față, pomi în floare, defilare, cai, cucoane măscuite, domni cu țilindru pe cap și halba-n mână ciocnind în sănătatea patriei, gânduri de mai bine, înghesuială pe bulivar, pițipoance, înjurături, birjar, politicieni, curve, hoți de buzunare, Ghiță cu trăsura, aoleu bătătura... A trebuit să mai cresc un piculeț și să nimeresc din Curseștiul meu, situat în fundul pădurilor străbătute
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
atâtea femei măritate, dar toate măritate, că așa se nimerea, avea ghinion. Și el mereu cu mesajele... Acum, nici el nu mai știa care e cel adevărat.Uneori se confunda cu imaginea din oglindă și dădea să treacă dincolo... se ciocnea puternic la nas... Nas avea, și încă unul prietenos care îi îndruga vrute și nevrute: că e frumos, că poate zăpăci femeile, că nu e altul ca el... Și el chiar credea...Uite așa, amicul a început de acum să stea liniștit
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
seară târziu, când alergam disperată să ajung acasă Înainte ca mama să se panicheze și să cheme poliția. Deși felinarele de pe stradă erau aprinse, abia dacă vedeam pe unde merg. Când am trecut de ultimul colț de stradă, m am ciocnit de un băiat absolut superb. Nu știu de unde a apărut, dar pur și simplu mi-a fost de ajuns să-l văd odată și am știut că se Întâmpla ceva. Ne-am izbit rău de tot unul de altul și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
seama cum se Întâmplase totul. Cum În timp ce eram cu Victor În mașină, Eliza mă sunase să-mi dea vestea care avea să mă distrugă. Cu siguranță Îi spusesem lui Victor să mă ducă acasă și el refuzase. Probabil ne-am ciocnit de ceva din moment ce el era prea ocupat să mă contrazică ca să mai și conducă. Iar când l-am Întrebat, m-a mințit din nou, mi-am spus pentru a mia oară. Nu-mi doream decât să plec de acolo și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am subliniat eu. Nu Îl cunosc suficient. ― Bine, fraiero! spuse ea. Stai și așteaptă până când ți-l fură alta care nu Îl cunoaște deloc. Mi-am dat ochii peste cap și am dat să mă duc În bucătărie. M-am ciocnit de tata, care tocmai ieșea. ― Alisia, chiar voiam să vorbesc cu tine. ― Ce-i? l-am Întrebat plictisită. ― Mama ta a vorbit cu doctorul. Mâine vom merge să-ți facem o radiografie. M-am Încruntat. ― De unde ai... M-am Întors
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
șoptea tot felul de aberații seducătoare, după Îmbrățișările tandre și nesfârșite. Mai aveam ceva timp până să se sune. Am Început să mă Îndrept către baia fetelor, unde Bianca cu siguranță se holba nemulțumită În fața oglinzii. Pe drum m-am ciocnit de Eliza, care ieșise brusc dintr-o sală de clasă. Arăta ca și cum plânsese foarte, foarte mult. ― Bună, murmură ea. ― Ești bine? Cu siguranță era vorba despre despărțirea de Victor. ― Victor e un nesimțit, spuse ea. M-a părăsit! Pur și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
le-am moștenit. Unele dintre ele sunt într-o formă foarte necizelată. Dar odată ce cărțile astea o să fie rezolvate, atunci da, o să pot să-mi construiesc o listă numai a mea. — Felicitări, Claire! Bea a ridicat paharul și l-a ciocnit de al meu. Se pare că ai făcut alegerea corectă. Numai să ai grijă - trebuie să există un sâmbure de adevăr în toate nebuniile alea pe care oamenii le povestesc despre ea, nu? — Nu știu, am spus, simțindu-mă neașteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
iar eu am apreciat asta. Faptul că mama revenise în viața ei și că se angajase pe calea unei noi cariere scosese la iveală spiritul generos al lui Lucille. — Să bem pentru schimbarea vieților noastre în bine! a zis Phil, ciocnindu-și paharul de al meu și trezindu-mă la realitatea petrecerii. Sigur că da, Claire, probabil c-o să mai treacă o vreme până când o să fii din nou gata să ieși cu un bărbat. — A, da, am clătinat eu din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lui Tehnic. într-una din serile unei astfel de zile, Wilt a fost cât pe-aci să se hotărască cu adevărat să o ucidă, indiferent de urmări. în ziua respectivă, pe când tocmai se îndrepta spre Centrul Comunitar, Eva s-a ciocnit pe drum cu Sally Pringsheim. Era una dintre acele întâlniri complet accidentale, rezultate din faptul că Eva străbătea drumul pe jos în loc să meargă cu bicicleta și o luase prin Rossiter Grove în loc s-o taie direct prin Parkview Avenue, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Cum îți permiți, căcăcios pârlit?! spuse Sally și se aruncă asupra lui. Wilt se trase în lături, fandând, și se pocni de sacul de box. în clipa următoare călcă pe o mașinuță de jucărie și derapă prin cameră, apoi se ciocni de perete și căzu la podea, iar Sally ridică păpușa gonflabilă și o apăsă deasupra bărbatului. în bucătărie, Eva terminase de pregătit salata de fructe și acum făcea cafea. Era o petrecere încântătoare. Domnul Osewa îi povestise totul despre munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu s-a dus să și-o ia, deși nevastă-sa îl tot pisează, se pare. Nu vrea, nu-l atrag întoarcerile, nici remușcările, nici moștenirile. — Caz rar, admit. În zilele noastre... — Nu numai în zilele noastre. Dar hai să ciocnim un pahar! Nu pentru sărbătorire, că nu mai e... Așa, pentru vizită. Nu e medicală, sper. — Nicidecum. Mi-am oferit o plăcere, atât. Să vin să te văd, într-o zi în care nu poți refuza oaspeții. Ies pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
devreme ca să-mi dau seama. Totul s-a petrecut atât de repede, că n-am avut timp să mă gândesc. — Știu că nu mi-ai cerut părerea, dar mie mi se pare că vă potriviți. — Mda. Doi umflați care se ciocnesc în noapte. Mă mir că nu s-a dărâmat patul. — Honey nu e grasă. E ceea ce s-ar putea chema „statuară“. — Nu e genul meu, Nathan. E prea dură. Prea sigură pe ea. Are prea multe păreri. Femeile de felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că Întâlnirea perfectă ar Începe, după tine, cu o sticlă de șampanie care ar apărea la masa ta ca prin farmec. — A, zic, Înăbușindu-mi un vag sentiment de dezamăgire. Ăă... Da ! Așa am zis. — Noroc ! spune Jack și Își ciocnește ușor paharul de al meu. — Noroc ! Iau o Înghițitură și, trebuie să spun, e o șampanie delicioasă. Pe bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Da ! zic, ușor ofuscată. Sigur că mă descurc ! Următoarele zece minute suntem prea ocupați să servim lumea cu Pimm’s ca să avem timp să vorbim. Apoi coada se mai rarefiază și rămânem singuri. Nici măcar nu se uită la mine, și ciocnește paharele În jurul meu atât de violent, că mi-e teamă să nu spargă vreunul. De ce-o fi atât de prost dispus ? — Connor, uite care-i treaba. Îmi cer scuze c-am Întârziat. — Nu face nimic, spune țeapăn și Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tot uit la ea, și îmi dau seama și de unde. — Salut! zic, zâmbindu‑i prietenește. Nu ne‑am văzut ieri, la vânzarea de mostre? Ai găsit vreun chilipir? Dar, în loc să‑mi răspundă, îmi întoarce spatele și iese grăbită din magazin, ciocnindu‑se de cineva și murmurând „scuze“. Și, spre marea mea mirare, aud că are accent britanic. Ce neprietenos, nu‑i așa? Să‑ți ignori un compatriot pe tărâm străin. Dumnezeule, nu‑i de mirare că lumea zice că englezii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iau rochia Vera Wang, iar Luke își ia cel mai rafinat costum și ne ducem la un restaurant demențial, unde oamenii mănâncă homar în acordurile unei formații de jazz clasic, exact ca în filme. Luke comandă Bellini pentru amândoi și ciocnim fiecare în cinstea celuilalt, iar el se relaxează și îmi povestește mai multe despre afacerea lui. De fapt, mi se destăinuie mai mult decât a făcut‑o vreodată. — Orașul ăsta, zice, clătinând din cap. E un loc foarte dur. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
brațul legii, pentru cè acolo legea ești tu! Bravo, Matei! Un spirit superior că ține mai are nevoie sè și mènânce, sè bea?! râde el observându-mè cum rèsucesc între degete paharul de whisky, Nimeni nu-i perfect! îi rèspund eu, ciocnim paharele și sorbim fiecare câte o înghițiturè, Sè știi cè ai dreptate, admit eu, cu declarația și cu transferul de realitate, dar sè nu crezi cè am vrut sè-l induc în eroare pe șeful poliției județene, tocmai de aceea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
picioare, cu privirile fixate pe covor. Bichon începu să latre nervos când la unul, când la celălalt, în timp ce stăpâna lui dădea comenzi contradictorii. Prin cameră se perindară mai multe slugi ca să strângă masa și să șteargă petele de pe covor. Se ciocniră unii de alții, se încurcară, reușind să mai adauge și alte pete pe același covor. ― Nu, au, nuuu! gemea disperat Ledoulx. Julien!... Au!... Leacurile!... Mmm!... Îngrozitor ce mă doare măs... Lăsați dracului covorul! Nu vedeți că mor de durere? ― De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
armonie, vorba cântecului, să trăim alături, fără ciocnire: eu, moldovan, fac grâu, brânză; tu, lipovan, faci cârnați și capcioancă; tu, jâdan, ții dugheana din sat; tu, grec... - și așa mai departe, cum se zice acum: „diviziunea muncii”. Interesele noastre se ciocnesc, unde? : la târg, pe aceeași uliță, acolo intră În concurență Grecul cu Armeanul cu Ovreiul... - ai băgat de seamă: În sat, era „Jâdanul nostru”, Însă la târg: „Ovreiul”... - Iar cuvântul „jidan” nu era deloc ofensator... - Deloc! Când s-a Înființat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
călugărilor - dar care? La Curchi, la mănăstire, au cinci iazuri, patru unu-n altul, al cincilea mai la o parte, pe alt pârâu. Lipa-lipa, lipa-lipa, picioare goale prin glodul drumului; zăngănit de căldări goale, clinchetul câte unei unelte de fier ciocnită de alt fier. Chicote. Și glasul poruncitor al lui Moș Iacob, premarele comunei: - Toată lumea merge cu mine, la astupat, la Curchi! Cine nu vine amenda-l mănâncă! - Ghini, Moșâiacob, ie-o mătale-nainte ș’ te-om agiunge noi din urmă... Ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Înjurătură adevărată nu-i, apoi te stuchești pe tine (În sân), nu pe celălalt, În sfârla lui de porc. Tot bodogănindu-l pe șef - care nici nu-l ia În seamă - tata umple două stacane cu rachiu. Bea, fără să ciocnească. Fără să-i facă semn jandarmului că acela-i paharul lui. Dar Grabenko Îl ia, ne-poftit. Bea, râde - și iese. Îl aud afară, În curte. Ciocănește cineva În ușă. E ofițerașul. Tânăr-tânăr și fără o mână. Se oprește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Înainte de a atinge cu „gura de șărpe” vreun cerc (iar cu ciocanul mânerul „gurii”), intra În ritm - pe care-l marca din tot trupul, mai ales cu tălpile bătute de pământ. După ce se Încălzea bine, pe loc, pornea În jurul polobocului, ciocnind doar ciocanul de coada gurii: Încolo, Încoace; apoi, la patru pași, o lovitură dată În cerc, dar ștearsă, mai mult de formă decât de bătut cercul acela); Încolo, Încoace; apoi o ștearsă tot la doi pași; apoi la fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]