1,401 matches
-
masă. Asinius Gallus surâde măgulit și abia după ce-l vede pe Libo cât de cât îndestulat se servește și el de pe celălalt platou. O livadă în miniatură. Mere, pere, prune, gutui, moșmoane care se consumă numai fleșcăite, castane, nuci și ciorchini de struguri, aranjate într-o piramidă artistică. Apucă o pară de Falern și soarbe cu poftă. Bea de fapt - într-atât de abundentă îi e zeama. Plescăie mulțumit. Parcă ar fi lapte. Se șterge cu dosul palmei peste gură și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Roma par mai degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit aici, indiferent de unde s-au inspirat, au făcut marmura să înflorească. Se lipește cu spatele de perete și își lasă degetele să alunece la voia întâmplării pe frunze și ciorchini de viță-de-vie. Pipăie extaziat buchetele de maci și bujori, așezate în evantai. Nu le vede, dar are impresia că nici două motive nu se repetă la fel. Mângâie discret o lebădă cu aripile desfăcute, apoi un șarpe minuscul fofilându-se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de mărime medie, cu poza autorului și câteva rânduri incisive: „o voce de primă mărime a poeziei noastre”, „o nouă experiență narativă a autorului Florianei și surorilor ei”. „În felul ăsta năvodu-i aruncat”, explica Belbo. „Iar ASP-ii cad În el ciorchini, dacă se poate spune așa, Însă metafora incongruentă e tipică autorilor de la Manuzio și am căpătat și eu viciul ăsta, scuză-mă”. „Și pe urmă?” „Ia, de pildă, cazul De Gubernatis. Peste vreo lună, În timp ce pensionarul nostru e măcinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
formă de bulb (este greu de spus precis câte) domină un aranjament complicat de ziduri, din belșug ornate cu creneluri, parapeți, contraforturi, ținte decorative, urne și alte elemente arhitecturale, al căror scop nu este prea evident. Pe fiecare parte a ciorchinelui de monumente răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ridică un ropot de aplauze. Atât nababul cât și sir Wyndham își permit să zâmbească. Și să facă semne cu mâna. Apoi, se confruntă cu lumea. Indieni și englezi. Bărbați englezi și doamne. Doamne indiene? Nu. Toți discută adunați în ciorchini, ca o enormă cultură socială de spori, un experiment desfășurat aici pe farfuria pietruită din mijlocul pajiștii bine udate a celor doi Privett-Clampe. Servitori cu mănuși albe poartă niște tăvi de argint. O orchestră de viori cântă muzică clasică lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al treilea poșeta, în timp ce ea își aranjează pălăria cea nouă. Al patrulea a fost trimis să caute o oglindă de mână, de care nu va mai fi nevoie când se va întoarce cu ea, iar al cincilea, în pofida prezenței acelui ciorchine de admiratori, a insistat să-i aducă un pahar cu apă cu gheață. Brusc, Lily își amintește că ar trebui să urmărească și cursele și, cu oarecare nervozitate, pentru că nimeni n-a considerat că este potrivit să-i amintească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
floare și un alt aspect al naturii. Mă gândesc de exemplu la Orhideea Porumbel, la Orhideea Tigru, la fermecătoarele Păsări în zbor, la diferitele varietăți de orhidee Papuc și în special la Aceras Anthropophorum, așa numita Orhidee Bărbat, cu mici ciorchini de eflorescențe galbene, care ne duc cu gândul la trupul omenesc. Ca și rădăcina de mătrăgună, presupun, deși nu cunosc superstiții legate de aceste specii. Jonathan îi întinde o pereche de foarfece de grădină. — Pe de altă parte, orhideele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de toată lumea. Ei rămân, afirmă profesorul cu un aer satisfăcut, aproape primitivi. Poporul Fotse trăiește separat în așezări, sub formă de colibe cu acoperiș conic, fiecare astfel de așezare principală având un mic hambar și un spațiu auxilar, de depozitare. Ciorchinii de acoperișuri țuguiate dau așezării aspectul unui castel de pe valea Loirei, făcut din noroi și paie. Profesorul a făcut deja trei incursiuni în țara Fotse și de fiecare dată i-au plăcut aceste forme. În jurul locuințelor Fotse se găsește invariabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mult la sălbaticii ăștia? Este ca și cum te-ai uita în vasul de toaletă după defecație. În această stare de spirit, se adaugă mulțimii care intră pe stadion să urmărească spectacolul public, grandios, al Imperiului. Nu sunt prea mulți spectatori. Mici ciorchini de oameni punctează pe alocuri stalurile și se trezește așezându-se din proprie voință, o despărțitură de beton separându-l de cea mai apropiată persoană. Pe scenă cântă o formație militară, apoi un bărbat cu cravată neagră vorbește în microfon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
toate la parter ceva ce pare a fi bar sau cabaret. Se simte miros de benzină în aer și drumul este plin de oameni dornici să se distreze. Alții, bețI, se împiedică pe drum și prostituatele îmbrăcate vulgar stau adunate ciorchine, iar peștii îmbrăcați în smoching stau în mașini fumând, spilcuiți. Locul este în continuă schimbare, strălucitor. Fără să fie realizeze, Jonathan alunecă spre o versiune anterioară a sa, aranjându-și cravata, încercând să descifreze intrările și ieșirile haotice. Printre nenumăratele fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ambarcațiuni îl răscolesc în sus și-n jos, transportând mărfuri sau persoane, una din ele chiar cu un tun Maxim montat pe copertină, transportând soldați posaci, îmbrăcați în uniforme kaki. Opresc la pontoanele unde se face comerț cu băștinașii, unde ciorchini de colibe s-a ridicat în jurul depozitelor și magazinelor companiei, cândva un oraș, unde străzile înguste, cu case, s-au răsucit în jurul unei moschei din cărămizi de noroi. Treptat, traficul de pe râu se diminuează și călătoria devine monotonă, o cotitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca spinii; parfumul cireșilor înșirați într-o fascinantă simfonie de culori de-a lungul străzilor; copacii se dezbracă; Despre flori: un fir de ghiocel plăpând; ghiocelul argintat; gingașul clopoțel; bănuții de păpădie; aroma tare a florilor de salcâm; cei dintâi ciorchini albi; ciorchini ca de struguri; mireasma florilor albe; nuferii - comori de galbeni între trestii; nuferii - potire plutitoare; vești de petala de cicoare; crizantema - floare de aur; orhidee - bijuterie de safir; lujerul unui crin; crizantemele rămân de veghe; valul subțire de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parfumul cireșilor înșirați într-o fascinantă simfonie de culori de-a lungul străzilor; copacii se dezbracă; Despre flori: un fir de ghiocel plăpând; ghiocelul argintat; gingașul clopoțel; bănuții de păpădie; aroma tare a florilor de salcâm; cei dintâi ciorchini albi; ciorchini ca de struguri; mireasma florilor albe; nuferii - comori de galbeni între trestii; nuferii - potire plutitoare; vești de petala de cicoare; crizantema - floare de aur; orhidee - bijuterie de safir; lujerul unui crin; crizantemele rămân de veghe; valul subțire de floare; florile
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că pentru ei a început un nou an școlar. În livezi, merele zâmbesc rumene în obraji, îndemnând oamenii să le culeagă. Nucii își trimit către pământ roadele grele, care cad cu zgomot și își leapădă haina verde, iar în vii, ciorchinii grei și dulci așteaptă mâinile harnice care să-i culeagă. Și în grădinile de zarzavaturi, Toamna, cu paleta de culori în mână, a zugrăvit roșiile, ardeii, gogoșarii și le-a pregătit pentru drumul către cămările noastre. Pe câmpuri, mormăie vesele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
te plimbi printre ei. Cobor. O melodie răsună în noapte, îndulcind mireasma cu un plus melancolic. Stelele par de aur. Luna revarsă valuri de lumina palidă. Umbrele salcâmilor se profilează mari, lunatice, ca niște fantome pe strada pustie. În umbră, ciorchinii florilor iau proporții uriașe. Încerc să-i prind cu mâna, să-i mângâi. Nu mă îndur să-i rup. Poate salcâmul plânge. Ar plânge cu lacrimi de flori, și-atunci ce voi mai mângâia eu? Frunzele nu au farmec fără
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sperii eu, nu am reușit să o distrug, mă uit la chipul ei cu atenție, ce știe, oare, pare îngrijorată, dar așa este tot timpul în ultima vreme, ochii ei se îndepărtează unul de celălalt, ca doi struguri nelegați de ciorchine, care se împrăștie prin farfurie, își întoarce privirile de la mine și pleacă în camera ei, eu mă ridic greu, mă doare întreg corpul, ca și când aș fi petrecut toată noaptea luptându-mă, fața îmi este umflată, am gura uscată și amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Tudor atunci când vine vorba despre omul care a revoluționat lingvistica și felul în care ne raportăm astăzi la limbaj. Cam astea ar fi taberele. Ca întotdeauna, e atât de bine să citim calm și să judecăm! Prejudecățile s-au adunat ciorchine peste icon-ul Chomsky Intervențiile lui Chomsky sunt eseuri care privesc ultima perioadă a politicii externe puse în practică de SUA. Irak, America de Sud, 9/11 au toate un numitor comun și intră ușor într-un algoritm apocaliptic în care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
pierzătorii“, declara el într-un articol din „Gardianul“, ziar de stânga englez care încerca acolo să treacă peste radicalismele lui, amintind tot timpul că se află printre cei mai citați zece autori, după Shakespeare sau Marx. Prejudecățile s-au adunat ciorchine peste icon-ul Chomsky - lectura acestuia din urmă este una dintre cele mai grele confruntări cu tartrul intelectual depus peste colții „activiști“ ai oricărui amator de opinie politică. Cum procedezi când citești rânduri radicale împotriva Americii și rânduri moderate sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe căruța căreia i s-au orizontalizat loitrele găinile sunt curățate, tăiate - bucățile se adună În coveți de salcie. Câteva cântă. Apoi cântă aproape toatele - oricum, multe, multe. Glasul mamei se distinge limpede, ca un mac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să se așchieze; le curățăm de crengi, de frunze; le facem snopi. Eu tai și pun de-o parte, pentru caii și sulițele și arcurile mele aluni ne-potriviți pentru cercurile lui Moș Iacob. Și mai pun de-o parte ciorchinii de alune. Chiar dacă nu-s prea lunge de coapte... Când simte că soarele-i În crucea cerului, Moș Iacob sună din trâmbița palmelor Încetarea. Și prânzul. Reaprinde focul, mâncăm câte ceva - acum fără prea mare poftă: ne e somn. - Să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să văd ce se află dincolo de ea dar, dacă-mi amintesc bine, erau doar trei căsuțe mici din lemn și o clădire Înconjurată de un mănunchi de copaci... probabil un han sau vreo casă cu camere de Închiriat... ca un ciorchine la jumătatea pantei. Un alt drum ducea de la poalele dîmbului În altă parte și cum pe-acolo nu prea m-au purtat pașii, nici nu-i de mirare că amintirile mele erau cît se poate de Încețoșate. Doream să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și-l urmăream uluit cum încerca să-și strângă zeghea pe el, cu rămășița unui efort parcă nepământean. Era frig, tare frig în celulă și parcă răceala îți intra în oase când vedeai țurțurii de gheață care atârnau ca niște ciorchini pe sub obloanele țintuite ale fiecărei celule. Părintele Apostu - colocatar și el al celulei - se făcuse și mai mic lângă mine și abia reuși să silabisească: „Este poetul Vasile Voiculescu, să-i facem repede rost de un pat, dacă se poate
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
din oasele craniului ei... Ce se întâmplă în profunzime nu își poate imagina, conexiunile sunt prea complicate și prea necunoscute... Nu este durere, ci ceva mult mai complex ca durerea : impresia unei imixtiuni în esența vieții ei... Dora rămâne cu ciorchinele de strugure în mână după ce abia a ciugulit din peștele oceanic. Începe să înțeleagă spusele tinerei că în spital mâncarea nu este bună. Gânduri și întrebări o copleșesc din nou : Oare de ce am decis să mă expun acestei operații când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
viața de dincolo? Elena murise? Da, Elena aceea murise. Tatăl s-a întors cu un coșuleț de struguri din podul casei. Ce grozavi sunt! a exclamat Carmina Erau reci și sucul din interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și, deși avea în fiecare an struguri în pod, niciodată nu avusese impresia că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Apoi a intrat în casă și a ieșit cu o pungă mare de plastic. Reiko i-a mulțumit și i-a urat noapte bună, înainte de a se întoarce la mine. Ia uite! spuse ea, desfăcând punga. În pungă erau niște ciorchini mari de struguri. Îți plac strugurii? Bineînțeles că-mi plac. Mi-a dat ciorchinele de deasupra. — Poți să mănânci liniștit. Sunt spălați. Ne-am văzut de plimbare, mâncând struguri și scuipând cojile și semințele pe jos. Erau proaspeți și gustoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]