1,260 matches
-
este însă evoluția, mai bine spus: involuția spiritului public după decenii de comunism-ceaușist. Mentalitatea populist-egalitaristă predomină. Distrugerea burgheziei și proletarizarea-ruralizarea României (două noțiuni indisolubile în vechiul regim) o predispune spre valori etniciste, naționaliste, izolaționiste. Civismul democratic, deschis, pluralist, proeuropean este citadin, burghez și procapitalist prin definiție. Or, păturile mijlocii sunt încă într-o fază incipientă. Individualismul cel mai acerb, pe de altă parte, este rezultatul terorii polițienești totalitare. Când instinctul de conservare este mereu în alarmă, ce semnificație sau adeziune mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și socială din România se va clarifica și stabiliza, în sensul realei privatizări și a economiei de piață, ca intelectualii, prin vârfurile lor cele mai active și cu vocația civică cea mai dezvoltată, să se regăsească într-un partid modern: citadin, decis prodemocratic și proeuropean, cu o concepție socială și economică eliberată de orice stângisme. Nu de centru stânga, ci de centru dreapta. Sau, pur și simplu de centru. Trecerea de la iluziile intelectualiste ideologice la realități se va putea produce de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adevăr, se simțeau bine într-un sistem populist, deci egalitarist, care cultiva din plin resentimentul față de valoare, competență și cultură, care prin originile sale rural-etniciste nu putea fi decât naționalist. Această mentalitate nu poate fi nici proeuropeană, nici democratică, nici citadină, nici partizana economiei reale de piață. Pentru un motiv foarte simplu: vechiul sistem nu obliga nici la eforturi personale, nici la răspundere individuală, nici la adaptarea la o nouă societate, unde riscurile sunt inevitabile. De unde nostalgia ordinii și stabilității, este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
autonome în structura lor de bază. O mare cultură română nu-și poate propune decât un astfel de ideal. Dificil, dar exemplar și, teoretic vorbind, realizabil. Tradiționalismul și conformismul sunt fatale oricărui efort cultural serios, oricărei creații durabile. O cultură citadină A doua condiție esențială, singura care social vorbind face posibilă pe prima, este saltul calitativ hotărâtor de la cultura rurală la cultura urbană. Nu mai dorim să fim doar un popor pitoresc și etnografic, de eterni săteni ai istoriei. Din acest
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
actuale libere alte noi și foarte dificile probleme. De rezolvarea lor bine orientată depinde întreg progresul integrării europene viitoare. Formulăm foarte concis doar ideile esențiale. O primă exigență, de bază: toate condițiile noii culturi române invocate anterior de la primatul culturii citadine și medii, la elogiul tendințelor constructive, al continuității și enciclopedismului urmăresc același ideal fundamental: reducerea, pe cât posibil cât mai rapidă și semnificativă, a decalajului cultural existent. Nimic mesianic, festivist sau oficial, totuși, într-o astfel de atitudine de recuperare. Dar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
împărtășim integral): Consider că misiunea istorică a «românitățiiă metafizice omogene, agresive și izolaționiste s-a împlinit 26. S-a făcut chiar exces de speculații pe tema o viziune românească a lumii (doar pe baze exclusiv folclorice, ca și cum cultura noastră cultă, citadină etc. n ar fi și ea românească), sentimentul românesc al ființei etc. etc. De ce, atunci în definitiv, n-ar exista și un sentiment paraguayan al ființei, vorba lui E.M. Cioran? Ca și al insulelor Azore, Madeira etc.? Ne consolăm că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1991. 4 Adrian Marino, Rezistența prin cultură (interviu), in: Gabriela Rusu-Păsărin, Dizidență sau rezistență prin cultură (Timișoara, 1993), pp. 78-93. 5 Alina Mungiu, România, mod de folosire (București, Ed. Staff, 1994), p. 107. 6 Tema ne-a preocupat îndeaproape: Literatura citadină, in: Cronica, IV, 2, 22 martie 1969; Condiția literaturii citadine, in: România literară, II, 9, 8 mai 1969. 7 Evenimentul zilei, 27 octombrie 1995. 8 Nicolae Manolescu, Schimbarea la față a culturii, in: România literară, XXXVIII, 32, 16-22 august 1995
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Rusu-Păsărin, Dizidență sau rezistență prin cultură (Timișoara, 1993), pp. 78-93. 5 Alina Mungiu, România, mod de folosire (București, Ed. Staff, 1994), p. 107. 6 Tema ne-a preocupat îndeaproape: Literatura citadină, in: Cronica, IV, 2, 22 martie 1969; Condiția literaturii citadine, in: România literară, II, 9, 8 mai 1969. 7 Evenimentul zilei, 27 octombrie 1995. 8 Nicolae Manolescu, Schimbarea la față a culturii, in: România literară, XXXVIII, 32, 16-22 august 1995. 9 Adrian Marino, Tendances esthătiques, in: Les Avant Gardes littăraires
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cărui reprezentant fusese la început de secol XX, promovând în interbelic un neosămănătorism structurat pe aceeași linie a tradiționalismului, de recuperare și valorificare a tradiției prin invocarea idilismului vieții rurale și a gloriei trecutului național, respingând, în același timp, civilizația citadină 2. Criticul modernist E. Lovinescu plasa înscrierea în modernitate a civilizației și culturii românești prin sincronizarea cu valorile occidentale, considerând tradiționalismul o indubitabilă cale spre regres. Lupta de idei - ce debutase încă din secolul trecut - a avut în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
cu literatura autohtonă ce reprezenta "spiritul sănătos, care trebuia încurajat"12. Lovinescu constata cu părere de rău că la 20 de ani după sămănătorism, Iorga încă mai credea "în evoluția culturală înceată, care tot ce câștigă asimilează". Obiecțiile împotriva literaturii citadine vizau în special limba, tradiționalismul conservator încercând să oprească procesul natural al limbii, inoculând scriitorilor prejudecata că limba ar trebui să răspundă nevoilor morale ale strămoșilor noștri, și nu necesităților naționale și estetice ale momentului 13. Am redat succint elementele
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
arabescuri, muzicale, cu modulații sinuoase, în care ochiul și auzul fantasmează în marginea realului (în al doilea ciclu, dedicat satului și copilăriei, memoria - duioasă - joacă rolul unui al cincilea organ al percepției). Este o lirică unde natura, peisajul, rural sau citadin, este însuflețită, totul fiind perceput într-o continuă, incandescentă sau somnolentă mișcare, în care se amestecă regnurile, senzațiile, amintirile - ca într-un haiku elaborat, iar peisajul (păsări, flori, copaci, dealuri, zăpada, ploaia) se transformă într-un fel de jurnal al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
și reluat, perspectiva naratorului omniscient fiind întreruptă de largi pasaje de monolog al personajelor. O lume patriarhală, a arhetipurilor, a supranaturalului, superstiției și fantasticului, este surprinsă în dezintegrarea ei sub presiunea istoriei. Personaje ale „lumii vechi” se strămută într-un citadin provincial politizat, hibrid și adesea absurd sau hilar. Profesorul Eupoteca, devenit șeful unei echipe de lucrători ai primăriei, pare o replică parodică a lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda. De altfel, posibile relații intertextuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
Marea înfrângere, Rânduri de tristețe, Pe strada solitară, Melopee. Un motiv de acum, al marginalității ( „Stă la marginea vieții ca la țărmuri de ape/ Și privește cu teamă spre largul fumuriu”), revine, de exemplu, într-un poem din volumul Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la marginea orașului, uitat, părăsit/ Plin de ierburi prăfuite și de scaieți/ Numai eu te privesc, gândind la pustietatea / Care pe amândoi ne-a cuprins”), angajând o viziune mai cuprinzătoare. Revers citadin reia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la marginea orașului, uitat, părăsit/ Plin de ierburi prăfuite și de scaieți/ Numai eu te privesc, gândind la pustietatea / Care pe amândoi ne-a cuprins”), angajând o viziune mai cuprinzătoare. Revers citadin reia, de altfel, nu doar o parte din poemele de prin anii 1943-1948, ci și titlul unei culegeri pregătite pentru tipar în 1948. Era a patra carte a poetului, marcând prin această „punte” momentul când poezia lui își regăsește legea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
culegerile anterioare (Murmurul străzii, 1955, Soarele și liniștea, 1958,Voci puternice, 1962), cu un anume tribut plătit convențiilor epocii, sunt puține lucruri de reținut (imaginea unui pastelist suav, predispoziția către rostirea sceptic-surdinizată, cultivarea notației simple, concentrate, ușor reflexive), în Revers citadin, apoi în Omul modern (1967), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), poemele au, tot mai elocvent, „expresia esențializată, marcată de tentația degajării eliptice a afectului” (Lucian Alexiu). Cântecul materiei (1973), selecție din versurile de până atunci, și Cumpăna bucuriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
poemului nu pătrund decât emoțiile purificate de o gândire cumpănită, de o frumoasă și loială modestie față de lucruri. EUGEN SIMION SCRIERI: Murmurul străzii, București, 1955; Soarele și liniștea, București, 1958; Voci puternice, București, 1962; Dialoguri despre poezie, București, 1965; Revers citadin, București, 1966; Omul modern, București, 1967; Reflexii critice, București, 1968; Ritual solitar, București, 1969; Poezie și critică, Cluj, 1971; Sentiment de vârstă, București, 1972; Cântecul materiei, cu un portret de Veronica Porumbacu, Cluj, 1973; Secțiuni, București, 1974; Cumpăna bucuriei, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
sunt dominate de vocea auctorială, care mută romanul într-un exercițiu stilistic, concomitent joc de idei: se va transforma Herbert într-o carte? Confesiv și ironic, între a percepe și a transfigura decăderea unui tânăr „născut bătrân”, dependent de universul citadin și de familie, S. trece, după Nicolae Breban, prin câteva teme esențiale: amurgul zeilor, mitul morții și al prieteniei, erosul feminin sacru (Doamna Theresa, „bunica”, este un astfel de personaj). „Visam să scriu un roman ca o suită de senzații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
a căminului părintesc, semn că nostalgia cu pricina nu are decât resorturi pur biologice, și deloc spirituale. De aceea, omul superior trebuie să-și reprime "moldovenismul", pornirea aceasta elementară de a te regăsi în trecut. Fiind un scriitor prin excelență citadin, burghez, ca și Duiliu Zamfirescu, prozatorul nu ratează prilejul de a descrie critic psihologia țăranului român, circumscrisă unei umanități degenerate fizic din cauza amestecului "cu multă țigănime". Buna dispoziție o îndeamnă pe Mili să fie simțitoare la suferința norodului ("nu-i
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
rurale. Ea singură poate avea aspirații și convingeri efectiv europene. Acest punct este capital. Este absurd să predici ideea europeană unei comunități rurale, închise, etniciste și latent xenofobe. Deocamdată, ideea europeană este asimilată din plin doar de o pătură intelectuală citadină destul de subțire. Această audiență trebuie însă extinsă și îmbrățișată și de formațiuni de diferite tipuri, care să-și facă din idealul european un punct important al programului lor politic. Unele dintre acestea revendică, într adevăr, pe față, de pe acum, un
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Mult mai important, sub acest aspect, rămâne însă un anume stil de comportament social. În relațiile cotidiene și profesionale, în moravuri și în întreaga conduită publică și particulară. El este indisociabil de o anume urbanitate și civilitate de esență profund citadină. A te purta ca la coada vacii, a trânti căciula de pământ sau a scuipa pe jos etc. nu este, cu certitudine, o ținută... europeană. Stilul salonard, monden, să-i spun parizian, al cărui exponent tipic a rămas la noi
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
voit superioară. A avea dreptul inalienabil la viața ta particulară și a te purta în consecință, a dispune cum crezi de cuviință de timpul tău liber, face parte din standardele cele mai generale, dar și mai profunde, ale civilizației europene citadine. Sunt, de fapt, lucruri foarte simple, elementare, dar esențiale. Aproape că te simți stânjenit repetând asemenea banalități și truisme. Dar care definesc totuși o anume mentalitate europeană și un stil de comportament, de care suntem încă, din păcate, foarte departe
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
pot face, foarte pe scurt, câteva observații. Dacă, istoric vorbind, se poate susține într adevăr o astfel de teză, pe măsură ce se formează și un oraș românesc, începând din secolul al XIX-lea, ea încetează să mai fie integral valabilă. Culturii citadine, chiar dacă încă incipientă, i se refuză, din principiu, calitatea de românească? În al doilea rând, satul tradițional, ancestral, aproape că a dispărut, cu excepția unor mici insule etnografice. Sistemul și colectivizarea comunistă l-au distrus. El rămâne, în continuare, doar un
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mai multe rânduri, această necesitate socială absolută, vitală pentru țara noastră. Singura șansă reală a integrării României, pe toate planurile, în Europa, pentru a ne limita acum doar la acest aspect este deci formarea și consolidarea păturilor românești mijlocii preponderent citadine. Numai omul de la oraș poate fi european. Societatea rurală, tradițională, închisă, izolată, care are o reacție instinctivă de neîncredere și apărare față de străin, nu poate gândi și acționa în spirit european. Ea este animată de alte valori și are alte
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sunt semnele cele mai directe ale conștiinței civile. Absenteismul, dezinteresul, pasivitatea, apolitismul nu sunt indicii de mare evoluție și dezvoltare spirituală, culturală și socială. Chiar dacă, deocamdată cel puțin, ideea europeană interesează în mod profund și activ doar o elită intelectuală, citadină, civică, destul de restrânsă, nu avem nici o îndoială că această idee se va dezvolta pe parcurs, pe măsură ce structura și condițiile de viață ale țării se vor modifica în sensul schițat mai sus. Dintr-un fenomen, deocamdată încă predominant intelectual, spiritul european
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
inevitabil etnicistă, conservatoare, izolaționistă, tradiționalistă, sămănătoristă, populistă nu va simți niciodată nevoia Europei. Dimpotrivă, o va percepe ca un grav pericol pentru păstrarea ființei naționale. Ea simbolizează străinul, necunoscutul, primejdia externă, psihologie specifică oricărei comunități tradiționale închise. Doar o Românie citadină, urbană, deschisă, permeabilă influențelor străine, predispusă și la fenomene de cosmopolitism, poate avea reale aspirații și necesități europene. Structura României actuale este încă de esență rurală, cu toate fenomenele sale negative. Doar viitoarea clasă medie, citadină, românească, va putea asimila
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]