1,246 matches
-
și-a scris în ziarul său impresiile repurtate despre acel Institut caritativ care nu era menționat în pliantele ilustrative pentru turiști. Un jurnal catolic din Vicenza a republicat ca bun «fragmentul» ziaristului englez. Și, atunci, și celelalte redacții ale ziarelor citadine veroneze s-au simțit autorizate să publice din când în când câteva informații de cronică referitoare la activitățile lui don Calabria. La drept vorbind, au făcut-o cu multă discreție și bun simț, pentru a nu ofensa prea mult sensibilitatea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
păgână și de în forma ei urbană cea mai sofisticată. După aproape trei secole și jumătate de glorie și de splendoare, când se vede lăsată în urmă, reduplicată și, în cele din urmă, deposedată de statutul ei de primă putere citadină a imperiului, Roma începe să nutrească sentimente contrare celor cu care, înainte de 357 (anul vizitei lui Constantiu II), poate chiar înainte de 330, își omagiase împăratul. El a privat capitala, totodată, și de ceea ce ea adusese la o culme a spectacolului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lună (1997); alta sobră, tradiționalistă, elogiind personalități istorice, ca în volumele De izvoare (1999) și Suflet dac (2000). Exersând inițial în umbra poeziei avangardiste sau folosind un discurs frust și direct, tânărul poet deplânge moartea omului la oraș, singurătatea, pustiul citadin: „În parcul central la sute/ de volți a murit omul/ de prea mult soare întunecat/ ca deșertul” (Hora. Vara. La oraș). Pierderea inocenței, a legăturii cu divinitatea e percepută ca o amenințare terifiantă, oamenii sunt văzuți ca niște creaturi „fără
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
România literară”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. Pentru volumul de povestiri Profiluri (1959) a fost distins cu Premiul Academiei RPR. Majoritatea scrierilor lui Ț. - romane, povestiri, nuvele - se conformează unei comenzi ideologice și prezintă, cu mici excepții, mediul citadin românesc dintre 1950 și 1989, ani în care uzina sau șantierul erau socotite matrice ale formării și împlinirii „noii” personalități a omului. Autorul se adresează cu predilecție unei anumite categorii de cititori, similară ca vârstă, psihologie și comportament cu personajele
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
și-o face amantă pe concubina lui Nicolin, ci acesta din urmă devine amantul doamnei Elvira Obogea. Nota de realism a romanului, exprimată, ca și anterior, prin înfățișarea exactă, încărcată de amănunte credibile a mizeriei în care trăiește lumea periferiei citadine, contrastând cu luxul lumii avute, prin conturarea unor profiluri veridice și expresivitatea unor situații, e alterată de edulcorarea umanitarist-sentimentală. Cunoscând din interior mediile sociale zugrăvite, T. ar fi putut deveni un romancier de seamă al perioadei interbelice, dacă unele procedee
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
ar fi căutat să își procure „un soi de confort intelectual la marginea Nirvanei”, dar aserțiunea deschide o problemă reală, ca și opiniile privind sensurile creației poetice și filosofice la Blaga. Se subliniază, bunăoară, că apologia satului mitic, opus lumii citadine, nu e câtuși de puțin „o reeditare a antagonismelor de tip sămănătorist, ci concordă cu ostilitatea expresionistă față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului religios”, filosofic și teologic, fiind
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
curat, produsele ecologice, liniștea. În ceea ce mă privește, îi știu prea bine pe țărani, și-n laturile lor bune și-n cele rele, ca să cred în miturile despre ei imaginate de orășeni. Nu gust „bucolicele” cu extazuri artificiale, scrise de citadini care, vorba unui autor de la începuturile literaturii moderne, abia acum au aflat „pe unde se pișă găinile!” Infernul e în noi. Sînt zile cînd pot depune mărturie pentru asta. * Deși „frecat de viață”, nici azi nu pot accepta că (citez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
afli dincolo de limita construibilă admisă de statul socialist. S-ar putea crede că regimul a început o nouă epocă epocală de sistematizare, urbanizare, reconstrucție în mediul rural, că urmărește să strângă în vetrele satelor tot ceea ce poate defini un nucleu citadin modern și că, din cauza asta, a decis stârpirea răzleților, a acelor cetățeni care se împotrivesc bunelor, generoaselor, dezinteresatelor intenții ale statului socialist multilateral dezvoltat. Dar nu este chiar așa. Ci altfel. Pentru a înțelege mai repede și mai exact este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Marea înfrângere, Rânduri de tristețe, Pe strada solitară, Melopee. Un motiv de acum, al marginalității ( „Stă la marginea vieții ca la țărmuri de ape/ Și privește cu teamă spre largul fumuriu”), revine, de exemplu, într-un poem din volumul Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la marginea orașului, uitat, părăsit/ Plin de ierburi prăfuite și de scaieți/ Numai eu te privesc, gândind la pustietatea / Care pe amândoi ne-a cuprins”), angajând o viziune mai cuprinzătoare. Revers citadin reia
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la marginea orașului, uitat, părăsit/ Plin de ierburi prăfuite și de scaieți/ Numai eu te privesc, gândind la pustietatea / Care pe amândoi ne-a cuprins”), angajând o viziune mai cuprinzătoare. Revers citadin reia, de altfel, nu doar o parte din poemele de prin anii 1943-1948, ci și titlul unei culegeri pregătite pentru tipar în 1948. Era a patra carte a poetului, marcând prin această „punte” momentul când poezia lui își regăsește legea
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
culegerile anterioare (Murmurul străzii, 1955, Soarele și liniștea, 1958,Voci puternice, 1962), cu un anume tribut plătit convențiilor epocii, sunt puține lucruri de reținut (imaginea unui pastelist suav, predispoziția către rostirea sceptic-surdinizată, cultivarea notației simple, concentrate, ușor reflexive), în Revers citadin, apoi în Omul modern (1967), Ritual solitar (1969), Sentiment de vârstă (1972), poemele au, tot mai elocvent, „expresia esențializată, marcată de tentația degajării eliptice a afectului” (Lucian Alexiu). Cântecul materiei (1973), selecție din versurile de până atunci, și Cumpăna bucuriei
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
poemului nu pătrund decât emoțiile purificate de o gândire cumpănită, de o frumoasă și loială modestie față de lucruri. EUGEN SIMION SCRIERI: Murmurul străzii, București, 1955; Soarele și liniștea, București, 1958; Voci puternice, București, 1962; Dialoguri despre poezie, București, 1965; Revers citadin, București, 1966; Omul modern, București, 1967; Reflexii critice, București, 1968; Ritual solitar, București, 1969; Poezie și critică, Cluj, 1971; Sentiment de vârstă, București, 1972; Cântecul materiei, cu un portret de Veronica Porumbacu, Cluj, 1973; Secțiuni, București, 1974; Cumpăna bucuriei, Cluj-Napoca
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
trădează fascinația pentru fața nevăzută a lucrurilor, pentru starea primordială a ființei. Blagian ca mai toți poeții de la „Echinox”, dar fără vocația metafizică a maestrului, F. evocă nevroza de adaptare a tânărului de la țară, senzual și frust, confruntat cu spațiul citadin alienant. Dacă nostalgia rurală, a fabulosului pământ natal identificat drept Țară a Nordului rămâne un reper constant al versurilor, poetul, care nu e un mistic pur al Transilvaniei, asemenea lui Ioan Alexandru, își arată curând natura ambivalentă: întâlnirea cu orașul
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
uneori de tentația pitorescului excesiv, de manierism prolix sau de afectare, F. își impune cel mai adesea personalitatea distinctă într-o poezie unde se îmbină vitalismul și luciditatea, viziunea plastică și notația livrescă. Nostalgia pentru satul copilăriei, uimirea în fața spectacolului citadin, elanul vitalist se regăsesc și în Poezii (1974), dar motivele vechi sunt tratate într-o manieră expresivă diferită, căci autorul caută acum soluții formale noi, cum ar fi cele ale poemului experimental sau ale poemului ermetic în proză, de sorginte
FLAMAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
rodului poetic a două decenii”, ceea ce dă întregului un aspect compozit. Lângă elegiile care eminescianizează (Plânsul codrului, Basm de toamnă, Dacă din apusul vis...) stau poeme care reiau povestea „evreului rătăcitor” (Cântecul pribeagului, Răvașul pribeagului, Voinicul) sau versuri de inspirație citadină și religioasă (Revolta lui Iov, Apocalipsă). În alte poezii, F. încearcă să găsească un răspuns cu privire la locul creatorului de artă într-o lume ostilă (Visătorul, Nou Prometeu), luptându-se, prearghezian, cu „credința” și „tăgada”, oscilând între creștinism și iudaism. Cartea
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
sonetul a fost considerat un posibil punct de plecare pentru Noaptea de decemvrie a lui Al. Macedonski). Chiar dacă în cazul lui deseori este vorba de simplă poză, D. se numără între cei dintâi „nevrozați” ai literaturii noastre. El este un citadin și orașul îi apare drept un loc blestemat, spațiu al singurătății și căderii, unde oamenii se metamorfozează în soboli (Cetate). Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată figurația poeziei decadente pătrunde în poezia erotică și chiar în poezia naturii. Poetul imaginează
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
aceasta sfârșește uneori în „trivialitate”. În fapt, proza scrisă de D. este mai degrabă una de tip naturalist în sens superior, adică o analiză sufletească a individului, îndeosebi a femeii, ființă aspirând la mai mult decât îi oferă mediul social citadin și, uneori, ereditatea tulbure. Este o imagine ieșită din realitatea cotidiană cunoscută direct de autoare, comentată, interpretată cu noi modalități de investigație. Un fel de variante feminine ale eroilor lui Camil Petrescu, personajele trăiesc drame, nefericiri, căutând absolutul în iubire
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
ulterior „Columna” (1986-1991), redactor-șef adjunct la „Curierul de seară”. Activitatea de reporter s-a răsfrânt asupra celorlalte scrieri ale sale. Chiar din cartea de debut, Insula de coral (1975), este vădită predilecția pentru problemele etice ale tinerilor din comunitățile citadine. Sondajul psihologic îl tentează în schimb în alte volume de proză, Fratele (1976) și Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei (1977). D. este și autorul unor romane, modeste ca valoare, precum Numește fericirea altfel (1981), File de adio (1981), Nesomnul
DUMBRAVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286900_a_288229]
-
punct de vedere stilistic, de eseu. Volumul Într-o singură dimineață (1999) a fost alcătuit din povestiri nu mai lungi de șase pagini, între care sunt dispuse „antracte” propunând moduri de reorientare a lecturii. Ariile de interes aparțin realității imediate, citadine, fără localizări; povestirile au, în general, o structură liniară, explorând trăirile obscure ale unor ființe obișnuite, ale unor oameni „fără însușiri”. Dând personajelor caractere și nuanțe variate, utilizând detalii neobișnuite, autorul își exprimă însă și disponibilitatea spre fantastic și irațional
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
și reluat, perspectiva naratorului omniscient fiind întreruptă de largi pasaje de monolog al personajelor. O lume patriarhală, a arhetipurilor, a supranaturalului, superstiției și fantasticului, este surprinsă în dezintegrarea ei sub presiunea istoriei. Personaje ale „lumii vechi” se strămută într-un citadin provincial politizat, hibrid și adesea absurd sau hilar. Profesorul Eupoteca, devenit șeful unei echipe de lucrători ai primăriei, pare o replică parodică a lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda. De altfel, posibile relații intertextuale
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
dulce, splendidă, un plutonier, câteva babe șirete, o femeie trupeșă, deșteaptă, un japonez ceremonios, un băiețel blond și - nu în ultimul rând - tăbăcarul tocmai decedat (neica Marin). Similitudinea cu „Liliecii” sorescieni este frapantă. Numai că, la D., peisajul e preponderent citadin, astfel că periferia orașului, mahalaua pestriță iau locul unui sat, prin firea lucrurilor, mai închis, mai „structurat” și oarecum încremenit în ritualul arhaic. Aici, elementele sunt variate și combinate parcă la infinit, rezultatul fiind o proliferare enormă de personaje și
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
evidentă încercarea poetului de a se regăsi pe sine și întreaga-i creație precedentă. Acest volum retrospectiv reușește să surprindă esența gravă din care autorul și-a plăsmuit de-a lungul anilor versurile. Amintirea copilăriei stăruie. Autorul creează interesante imagini citadine, cu toate că ele nu sunt decât punctări expresive ale ideii poetice. Se pot reține câteva motive sentimentale, semnificative pentru înțelegerea unui destin uman. Mica antologie Neodihna cuvintelor (1986) este opera creatorului ajuns la vârsta senectuții, când simte cu spaimă și liniște
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
am cunoscut: care nu caută nimic anume, ci Întîlnește din Întâmplare, care se amuză, gândește, dar nu filosofează niciodată, care se Îndrăgostește dar nu iubește, care nu visează ci are viziuni inedite, fulgurante, născute din și retopite În imaginarul cotidian, citadin, banal (de aceea, la Polul Nord, colinele acoperite de zăpadă jilavă, văzute din vale, Îi păreau lui Ferrer urme de spumă de bere pe marginile unei halbe). De aceea, Însă, la douăzeci de ani de la debut, Echenoz, scriitor În toată puterea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gura lumii e o forță nocivă, viața mondenă e inconsistentă și adesea derizorie). Trei opuscule de proză scurtă - Șeful gării (1924), Noapte bună... (1928), Om discret și alte povestiri vesele (1931) - extind viziunea comică și asupra altor fațete ale vieții citadine, dar precaritatea și lipsa de originalitate stilistică, banalitatea subiectelor sau agasanta preocupare pentru manifestările erotice nu fac decât să evidențieze și mai mult limitele talentului și ale unei perspective artistice. Cu un rol șters în istoria literaturii, H. are un
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
natale și pentru omul din preajmă. O particularitate a poeziei sale este explorarea conflictului interior, prezentarea inspirată a alcătuirii contradictorii a omului și a vieții. În romanul Umbra comorilor (1967), C. satirizează slujitorii Bisericii și țintește tare morale din mediul citadin, valorificându-și înclinarea spre ironie și sarcasm, ca și posibilitățile unei fantezii bogate. Aceleași calități de umorist și satiric își vor pune amprenta și pe piesele de teatru din volumul Șase de dobă (1981). A scris și poezii pentru copii
CIBOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286224_a_287553]