11,010 matches
-
Și s-a mai împrietenit și cu fufa aia de doamna doctor, beau amândouă la cafele și-și dau în cărți, de le tot pică la juveți și gata, eu am nenorocit-o, cu burta mea și chelia mea și ciuperca mea. Da ea că sforăie? Îm? Nu e tocmai o Contesă... Cu aceste gânduri, domnul Popa alegea niște garoafe roșii pentru doamna Popa. Garoafele sunt flori de mort. Până și la mormântul Contesei domnul Popa ducea trandafiri (o dată pe an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu rezolvă niciodată nimic, e ca și cum n-ar fi fost. Futu-i mama mă-sii să-i fut astăzi și mâine! Țigara căzuse pe pantof, arsese pantoful și acum îi arsese piciorul de zece mii de ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Raiului, lovindu-l pe Horațiu în genunchiul drept și aruncând-o pe Contesă în brațele Maicii Tereza. Care dispăru. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA PARTEA a II-a Iată-mă și viitor tată! La cincizeci de ani, cu burtică, chelie, o ciupercă ușor sâcâitoare între degetele de la picioare și câteva antecedente homosexuale, iată-mă viitor tată! Nevastă-mea, sigur, e fericită. N-aș fi crezut că o să reușească. Sincer să fiu, mă îndoiam și de mine. Personal, cred că mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în timp ce doamna Popa, la al patrulea pahar de whisky original, începuse să fredoneze nelipsita Căsuța noastră, acompaniată în canon de doamna doctor. Domnul Popa, jenat de prestația slabă din timpul discursului, îl antrenă pe doctor într-o discuție despre evoluția ciupercii de la picior, cu materialul didactic pe masă. Totul se fâsâise. Până și Marcela, cu tot sufletul ei mare, începuse să-și strângă acuarelele de pe pereți, cu gândul să plece acasă. În toată graba, era cât pe ce să ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ce bani? Și ce era toată povestea asta cu dispariția lui Popa? Popa era un zgârcit, ce-i drept. Săraca doamna Popa, numai ea știa în ce lipsuri trăiește. Și Popa întotdeauna îl trăsese pe Mișu în jos. Până și ciuperca de la picior, pe care în curând cu siguranță o s-o ia și ea, tot de la Popa o avea Mișu! Popa era un om rău. Dar dacă următoarea țintă a răpitorilor era ea? Sau, mai rău, Mișu? Strângându-și proaspătul bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
repeta în gând domnul Popa prima lecție învățată de la Contesă. Simțurile îi erau mai adormite ca de obicei. Să-i pună ăștia droguri în lapte și miere? Ei, și dacă starea asta de bine e de la drogurile lor, pagubă-n ciuperci! Era timpul să-și uite vechile prejudecăți. Era timpul să devină un om mai bun, dacă liniștea asta și drogul și luxul însemnau să fii un om mai bun. - Te-ai trezit? - Da, Contesă. Contesa apăru ca o zână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și introspecție. Cunoaște-te pe sine însuți! îi spusese Contesa. După noaptea în care fusese inițiat în tainele trupului de o țigancă bătrână de pe șantier, domnul Popa nu-și mai admirase niciodată corpul gol în oglindă. Acestea sunt picioarele lui. Ciuperca era singura legătură cu viața dinainte. Domnul Popa își trecu preocupat arătătorul printre degetele de la picior. Miroase a oțet. Un amestec ciudat de oțet și pipi și transpirație. Domnul Popa băgă degetul în gură - nici un gust. Acestea sunt unghiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
văzut trupul acesta perfect și transparent, nu numai că ar fi renunțat la spectacol, dar probabil că s-ar fi sinucis cu succes. - Dezbracă-te! porunci femeia-zână. Sub ochii ei arzători, domnul Popa își dădu la iveală fără să crâcnească ciuperca de la picior, mica erecție și problema de la buric. - Așa, spuse Contesa, imaginându-și câte trupuri de leproși văzuse Maica Tereza. Cu siguranță că nu simțise scârbă pentru nici unul, ci doar o infinită, sublimă dragoste. - Așa... spuse încurcat Popa. - Așa, repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu existau rușine și pârț și televiziune. Cele câteva grame se întoarseră în portretul inodor al lui nea Ovidiu. Peste întreaga seară plutea zâmbetul satisfăcut al doamnei doctor. * Iată-mă la cincizeci de ani și un pic, cu burtică, chelie, ciuperca de la picior și problema de la buric, viitor tată și fost homosexual... iată-mă cum mă fâțâi cu toate cele la vedere prin fața celei mai frumoase dudui pe care am văzut-o în viața mea. Contesa asta ori e nebună, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care se deda de zor la o necrofilie cum nu s-a mai văzut. Contesa muri de plăcere. PAGINĂ NOUĂ PE DREAPTA PARTEA a III-a PASAJ RETRAS Iată-mă la cincizeci de ani și trei luni, cu burtică, chelie, ciupercă la picior și o problemă la buric, cum mă bucur de cea mai frumoasă femeie din lume. Și, în plus, o Contesă! Dragă Roxănica, mă exprim acum pentru tine în scris, ca să știi și tu cine a fost tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și cu un chițăit deprimant, care nu putea să fie al lui Jerry. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, Cred că am întâlnit marea dragoste. Imaginează-ți că cea mai frumoasă femeie din lume e fericită să împartă cu mine până și ciuperca de la picior. Apropo, dacă cumva e ereditară, să nu te iei după incompetentul de doctor a cărui nevastă mi-a tâmpit nevasta, pe mama ta! Să știi că cel mai bine alină foaia de varză și să te dai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
doctor o consulta uluit, pentru a mia oară, pe Roxănica. Domnul Popa îi privea pe Roxănica și pe domnul doctor în reluare, la televizor: PASAJ RETRAS Este pentru prima dată în experiența mea de medic... știți, eu sunt specialist în ciuperci, ciuperci la picior, am chiar un caz extrem de interesant, dar acest copil... cred că e ceva de Cartea Recordurilor. Bineînțeles, Cartea Recordurilor nu mai există, pentru că nu mai există America, îmi exprim pe această cale compasiunea... nu cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o consulta uluit, pentru a mia oară, pe Roxănica. Domnul Popa îi privea pe Roxănica și pe domnul doctor în reluare, la televizor: PASAJ RETRAS Este pentru prima dată în experiența mea de medic... știți, eu sunt specialist în ciuperci, ciuperci la picior, am chiar un caz extrem de interesant, dar acest copil... cred că e ceva de Cartea Recordurilor. Bineînțeles, Cartea Recordurilor nu mai există, pentru că nu mai există America, îmi exprim pe această cale compasiunea... nu cred că am cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
se trăiește o dată la o mie de ani. Roxănica va fi o fată așa cum numai Contesa putea să facă. La nivel spiritual, Roxănica era copilul Contesei, de asta e atât de curată. Roxănica va clădi o lume fără mațe și ciuperci. Fără vicii și pârțuri. Fără secreții și răutăți. O lume de poezie. O lume de calm, lux și voluptate. Domnul Popa se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se umeziră ochii: așa ceva merită toate suferințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cenușii, neștiutori și necopți. Povestesc ce‑au făcut în week‑end cu câte o fată, fie într‑un subsol din casa părinților, special amenajat, fie în camera proprie a locuinței confortabile din cartierul Hietzing, fie în pădure la cules de ciuperci sau într‑o cabină de ștrand. Fetele povestesc ce au îngăduit să li se facă sau cum s‑au împotrivit și s‑au lăsat implorate. Fără să cedeze, fiindcă vor să rămână virgine. Că tot veni vorba: Rainer, tu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și strâmte, astfel încât trebuie mai întâi să le lărgești. Ia aminte, băiete. Dar trebuie să ți se scoale ca lumea, altfel n‑ai făcut nimic, uite, ca ăsta, de pildă, nu‑i așa că‑i un exemplar pe cinste? Curioasă, o ciupercă roșie scoate capul și inspectează împrejurimile; poate o să împroaște totul pe parbriz și‑apoi va trebui să cureți. Rainer își înghite voma care nu mai are un gust la fel de bun ca înainte, când șnițelul era intact și nedigerat. Omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sufletul. — Anghelinei Nelu, dom’ șef - răspunse tuciuriul -, da’ puteți să-mi spuneți Jan. Jan Relativu’, așa mă strigă lumea. Păi înseamnă că ești de-ai noștri! făcu Felix S 23. Noi suntem de la Drăgănești-Vlașca. — Cunosc zona, răspunse Jan. E multe ciuperci pe-acolo. — Da’ tu de unde ești? întrebă Dromiket 4. — Din moși-strămoși mă trag din Egipt, da’ după bunici mă trag din Crângași. Când a venit construcțiile, bunicu’ s-a mutat în Ferentari, da’ după tată mă trag dă la ștrand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dromiket 4. Căutați la stații orbitale. — „Avântul” - citi mai departe comandantul - „echipă de dansuri de pe Venus”. Nu e asta. „Avântul - stație orbitală. Ciupercărie de elită”. — Asta e! zise Dromiket 4. — Ciupercărie? făcu Getta 2. Vai, de când n-am mai mâncat ciuperci! Nu oprim puțin? — Știu eu dacă are rost? răspunse Felix. După nume, e unitate de-a noastră și s-ar putea să nu ne dea picior de ciupercă. La insistențele Gettei 2, când stația se ivi în depărtare, reduseră totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Dromiket 4. — Ciupercărie? făcu Getta 2. Vai, de când n-am mai mâncat ciuperci! Nu oprim puțin? — Știu eu dacă are rost? răspunse Felix. După nume, e unitate de-a noastră și s-ar putea să nu ne dea picior de ciupercă. La insistențele Gettei 2, când stația se ivi în depărtare, reduseră totuși motoarele. Din câte se vedea, era o stație orbitală mare, o platformă de câteva hectare cu pădure, în colțul căreia se afla înfiptă un soi de tonetă, locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
altoi una cu bâta câinelui care plutea în imponderabilitate, lătrând de mama focului. Spuneți și dumneavoastră - se adresă el roboților care ieșiseră pe scară - dacă nu-ți vine să turbezi: de două luni aștept să apară „Transcom”-ul să ia ciupercile, și nimic! Nici o navă, nici o veste măcar! — Dar de ce atâta grabă? — Cum de ce? răspunse paznicul. Dacă le culeg și nu se transportă imediat, se strică. — Atunci nu le mai culegeți și lăsați-le să crească în pădure, printre copaci, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să crească în pădure, printre copaci, până vine „Transcom”-ul. — Care pădure? Care copaci? făcu paznicul. — Dar ăștia ce-s? zise Getta 2, arătând spre trunchiurile groase ce creșteau înalte, îngrămădite, dincolo de tonetă. — Astea? făcu paznicul. Ce să fie? Sunt ciuperci! Roboții se uitară mai bine și văzură cu uimire că, într-adevăr, ceea ce păreau a fi copaci erau ciuperci uriașe, cu cupola sus de tot, la vreo 30-40 de metri de sol. Paznicul luă un topor și izbi în trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-s? zise Getta 2, arătând spre trunchiurile groase ce creșteau înalte, îngrămădite, dincolo de tonetă. — Astea? făcu paznicul. Ce să fie? Sunt ciuperci! Roboții se uitară mai bine și văzură cu uimire că, într-adevăr, ceea ce păreau a fi copaci erau ciuperci uriașe, cu cupola sus de tot, la vreo 30-40 de metri de sol. Paznicul luă un topor și izbi în trunchiul unei ciuperci care sună sec, lemnos. — Vedeți? zise el. Dacă nu le culegi de mici, nu le mai poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se uitară mai bine și văzură cu uimire că, într-adevăr, ceea ce păreau a fi copaci erau ciuperci uriașe, cu cupola sus de tot, la vreo 30-40 de metri de sol. Paznicul luă un topor și izbi în trunchiul unei ciuperci care sună sec, lemnos. — Vedeți? zise el. Dacă nu le culegi de mici, nu le mai poți opri, cresc până trebuie să le tai cu ferăstrăul, dar nici de mobilă nu-s bune, că fac viermi. Și totul din cauza „Transcom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dinamită, că urma să însămânțăm napii. Episodul 42 Cosmic School Roboții noștri pământeni, însoțiți de Getta 2 și de micul Benga, ce dormea încă în magazia navei, nu zăboviră prea mult la ciupercăria „Avântul”; luară ca amintire câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de tot soiul pe care le străbătea, căpătase o traiectorie curbă și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Acasa > Eveniment > Aparitii > LIVIA CIUPERCĂ - SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” Autor: Livia Ciupercă Publicat în: Ediția nr. 951 din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului Iubitorilor de poezie le semnalăm recenta apariție editorială trilingvă (română, engleză, franceză): „Nunta cuvintelor”, semnată de distinsul formator de cultură - Nicolae
SEMNAL EDITORIAL: „NUNTA CUVINTELOR” de LIVIA CIUPERCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364315_a_365644]