1,905 matches
-
où chacun peut suivre en liberté son goût et ses idées. Cette émulation peut être utile aux lettres.") 47 Basil Munteanu, op. cit, p. 335. 48 Philippe van Tieghem, Cearta celor vechi cu cei moderni, traducere de Andreea Dobrescu-Warodin, în Clasicismul, vol II, p. 363. 49 Paul Hazard, op. cit., p. 37. 50 Apud A. Marino, op. cit., p. 204. 51 Cf. André Lagarde, Laureant Michard, XVIIe Siècle, Bordas, Paris, 1985, p. 473. 52 Basil Munteanu, op. cit., p. 7. 53 Cf. André Lagarde
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
faut pas peindre les mêmes choses") 133 Voltaire, Corespondență, p. 466. 134 Cf. Voltaire, Oeuvres, p. 21. 135 René Wellek, Istoria criticii literare moderne, traducere de Rodica Tiniș, Editura Univers, București, 1974, vol.1, p. 65. 136 Cf. Matei Călinescu, Clasicismul european, p. 94. 137 Ibidem, p.99. 138 Cf. Oliver Elton, The Augustan Ages, Edimbourg, Blackwood, 1899, p. 313. 139 Cf. Henri Peyre, op. cit., p. 214 ș.u. 140 T. S. Eliot, op. cit, p. 74. 141 Cf. Ion Constantinescu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Constantinescu, op. cit., p. 63. 142 Cf. John Dryden, Of Dramatic Poesy, în Literay Criticism of John Dryden, antologie de Arthur C. Kirsch, University of Nebraska Press, Lincoln, 1966, p. 31 ș.u. 143 John Dryden, Eseu despre poezia dramatică, în Clasicismul, antologie de Matei Călinescu, Andreea Dobrescu-Warodin, A. Bantaș, Cornel Mihai Ionescu, Editura Tineretului, București, f.a., p. 292. 144 Ion Constantinescu, op. cit., p. 63. 145 John Dryden, Of Dramatic, p. 49. ("Shakespeare was the Homer, or father of our dramatic poets
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
in each / Are nameless Graces which no Methods teach, / And which a Master-Hand alone can reach.") 158 Ibid., p. 151. ("A little Learning is a dang'rous Thing; / Drink deep, or taste not the Pierian Spring") 159 Alexander Pope apud Clasicismul, antologie de Matei Călinescu, Editura Tineretului, București, f.a., vol.II, p.307, traducere de Leon Levițki. 160 Al. Pope, Essay, p. 156 ("Regard not then if Wit be Old or New, / But blame the False, and value still the True
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
217. 169 Al. Pope, Essay on criticism, p. 167. ("But we, brave Britons, Foreign Laws despis'd") 170 Ion Constantinescu, op. cit., p. 67. 171 Cf. Ion Zamfirescu, op. cit., p. 187. 172 Johan Gottsched, Încercări cu privire la o artă poetică critică, în Clasicismul, antologie de Matei Călinescu, Andreea Dobrescu-Warodin, A. Bantaș, Cornel Mihai Ionescu, Editura Tineretului, București, f.a., p. 318. 173 Apud Tudor Vianu, op. cit., p. 414. 174 Gottsched, op. cit., p. 320. 175 Cf. Erika Fischer Lichte, History of European Drama and Theatre
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
am examining the French Parnassus, and perhaps I shall repay, but without impertinence, the impertinences that have been said about us.") 179 Ion Constantinescu, op. cit., p. 64. 180 J.G. Robertson, op. cit., p. 93. 181 Muratori, Despre poezia italiană desăvârșită în Clasicismul, vol II, p. 326. 182 Palmira Arnaiz, Andrei Ionescu, Silvia Vîscan, Ioana Pătrașcu, Domnița Dumitrescu, Istoria literaturii spaniole, secolele XVIII, XIX și XX, București, 1975, vol. II, p. 878. 183 Apud J.G. Robertson, op. cit., p. 223. ("a complete, exact and
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
literatură, București, 1969, p. 12. 192 Ibidem, p. 11. 193 Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, vol 1, Editura Aula, Brașov, f. a., p. 219. 194 Paul Cornea, Originile romantismului românesc, Editura Minerva, București, 1972, p. 516. 195 Vicu Mândra, Clasicism și romantism în dramaturgia românească, Editura Minerva, București, 1973, p. 7. 196 Cf. G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc, în volumul Impresii asupra literaturii spaniole, București, Editura pentru literatură universală, 1965. 197 Cf. Vicu Mândra, op. cit., p.7. 198 Cf. Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
române, vol 1, Editura Aula, Brașov, f. a., p. 219. 194 Paul Cornea, Originile romantismului românesc, Editura Minerva, București, 1972, p. 516. 195 Vicu Mândra, Clasicism și romantism în dramaturgia românească, Editura Minerva, București, 1973, p. 7. 196 Cf. G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc, în volumul Impresii asupra literaturii spaniole, București, Editura pentru literatură universală, 1965. 197 Cf. Vicu Mândra, op. cit., p.7. 198 Cf. Virgil Nemoianu, Îmblânzirea romantismului literatura europeană și epoca Biedermeier, traducere de Alina Florea, Editura Minerva, București, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
p.174. 199 Idem, p. 171. 200 Grigore Alexandrescu, Poezii. Proză, Editura Ion Creangă, București, 1980, p. 111. 201 Paul Cornea, Studiu introductiv, p.23. 202 D. Popovici, Romantismul românesc, Editura tineretului, București, 1968, p. 75. 203 Cf. Dim. Păcurariu, Clasicism și tendințe clasice în literatura română, Editura Cartea românească, București, 1979, p.146. 204 P. Cornea, Originile, p. 524. 205 Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Tudor Vianu, Istoria literaturii moderne, Editura Eminescu, București, 1985, p. 9. 206 Cezar Bolliac, Răspuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
p.39 ș.u. 314 Dimitrie Micu, G. Călinescu: între Apollo și Dionysos, Editura Minerva, București, 1979, p. 658. 315 Ibid., p. 734. 316 Adrian Marino, Dicționar de idei literare, Editura Eminescu, București, 1973, p. 298. 317 G. Călinescu, Sensul clasicismului, Monitorul oficial și imprimeriile statului, București, 1946, p. 248. 318 G. Călinescu, Ulysse, antologie realizată de Geo Șerban, Editura pentru literatură, București, 1967, p. 448. 319 G. Călinescu, Sensul, p. 252. 320 Nicolae Manolescu, G. Călinescu, critic, poet și prozator
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
1967, p. 448. 319 G. Călinescu, Sensul, p. 252. 320 Nicolae Manolescu, G. Călinescu, critic, poet și prozator, prelegere susținută în cadrul Cursurilor de vară și a colocviilor științifice ale Universității din București, Brașov, 1975, p. 31. 321 G. Călinescu, Sensul clasicismului, p. 255. 322 Paul Hazard, Criza conștiinței europene , p. 362. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------7
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
bibliografie de Nicolae Liu. Iași: Junimea, 1981, 359 p. (Eminesciana; 25) * TODORAN, Eugen. M. Eminescu: epopeea română. Iași: Junimea, 1981, 400 p. (Eminesciana; 26) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 1. Iași: Junimea, 1982, 264 p. (Eminesciana; 27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea, 1982, 293 p. (Eminesciana; 28) * AVĂDANEI, Ștefan. Eminescu și literatura engleză. Iași: Junimea, 1982, 184 p. (Eminesciana; 29) * POPA, George. Spațiul poetic eminescian. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și a teologiei). Chestiunile care țin de filozofia practică pot apărea și ele în operele literare, dar nu în cele lirice. Astfel, de exemplu, conflictul dintre datorie și dorință a reprezentat deseori tema lucrărilor dramatice, înde-osebi în antichitate și în clasicism, dar și a unor construcții epice. La rîndul ei, și ideea filozofică este eternă și general umană, fiindcă regulile raționării sînt universale, deși modul de a raționa este individual, iar ideea respectivă este un produs al spiritului individual. În consecință
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
niște frânturi de concerto grosso: "Încearcă să lumineze / orașul fără moarte, / să-ntoarcă rândunelele în streașina din / care picură cerul". Neoromantic în cheie patetică (împresurat de întrebări), privind în sinele tânjitor și contemplând necontenit largul, Vasile Nicolescu cultivă sistematic discreția clasicismului din totdeauna. Arhitectul s-a vrut un căutător de armonii. CĂUTÂND CUVÂNTUL MAGIC: GEORGE VULTURESCU Rădăcinile lui George Vulturescu sunt într-un sat din Nordul Transilvaniei, solidaritatea cu cei de acolo fiind totală. "În viscerele poemului meu e satul". Punți
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bibliografie de Nicolae Liu. Iași: Junimea, 1981, 359 p. (Eminesciana 25) * TODORAN, Eugen. M. Eminescu: epopeea română. Iași: Junimea, 1981, 400 p. (Eminesciana 26) * DRĂGAN, Mihai. Mihai Eminescu. Interpretări: vol. 1. Iași: Junimea, 1982, 264 p. (Eminesciana; 27) * Eminescu și clasicismul greco-latin. Studii și articole. Ediție îngrijită, prefață, note, bibliografie, indice de Traian Diaconescu. Iași: Junimea, 1982, 293 p. (Eminesciana 28) * AVĂDANEI, Ștefan. Eminescu și literatura engleză. Iași: Junimea, 1982, 184 p. (Eminesciana 29) * POPA, George. Spațiul poetic eminescian. Iași: Junimea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
talentați constituenți ai cercului literar: Radu Stanca, Șt. Aug. Doinaș, Ioanichie Olteanu. Fiecare din aceștia o reactualizează în felul său: Stanca prin procedee specifice artei teatrale, Olteanu printr-un epos de sursă folclorică, Doinaș printr-o perfecțiune formală îndatorată marelui clasicism trecut prin Mallarmé, prin parnasianism, prin Ion Barbu, modernizat și prin Rilke. Universul baladelor lui Doinaș amintește de cel al Greciei elenistice, cu o vegetație mediteraneană dimensionată fantastic, cosmicizată, cizelată până la filigran de un meșteșugar însetat de "forme perfecte". Baladele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
din "Cântarea cântărilor"2. Poetul este o natură contemplativă, indiferent dacă scrie despre dragoste, despre istorie și pământul nostru, structurându-se permanent sub semnul lui Zamolxe și pe câteva simboluri: soarele, focul, iarba. Cântecul, fie că merge pe linia unui clasicism viguros sau romantic sumbru, se întoarce spre vechimea autohtonă dacică. Gheorghe Pituț "Poarta cetății",Editura Tineretului, 1966; Cine mă apără", Editura Tineretului, 1968; "Ochiul neantului", E. P. L., 1969; "Sunetul originar", Editura Tineretului, 1969; "Fum", Editura Eminescu, 1971. Poet ardelean, în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
S. P. L. A., 1958; "Poeme", E. P. L., 1963; "Parabola focului", E. P. L., 1967; "Clopotul nins", Editura Eminescu, 1971; "Secțiunea de aur", Editura Eminescu, 1973; Starea lirică", eseuri, Editura Eminescu, 1975. Formula poetică a lui Vasile Nicolescu este claritatea, înclinată spre clasicism, și atunci când elogiază patria, și când comunică sentimente intime. Elementul primordial, focul heraclitian, este invocat obsesiv, ca un simbol al purificării și al transformărilor permanente. Vasile Nicolescu este un intelectual, universul poeziei sale include elemente livrești, transmise însă cu emoție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un loc de muncă și atunci când pentru un rol așteaptă sute de oameni totul devine mai dur, dar și mai selectiv. Actorii ruși sunt un izvor nesecat de vitalitate, emană o forță sentimentală și expresivă care îi ajută să depășească clasicismul de calitate al teatrului lor. Dincolo de toate aceste diferențe specifice, în lumea de astăzi există o mare și puternică familie artistică și ea nu poate fi decât în slujba gândurilor bune, indiferent de locul unde trăiește pe suprafața globului pământesc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atitudine general umană, definită prin sensibilitate, interiorizare, natura visătoare, elegiacmedita tivă. În sens restrâns, Romantismul desemnează curentul artistic (literatură, muzică, pictură) apărut la sfârșitul sec. al XVIIIlea în Germania, Franța, Anglia, ca reacție la raționalismul și la constrângerile formale ale clasicismului. Este primul curent de anvergură universală. Programul estetic formulat de Victor Hugo (prefață la drama romantică Cromwell, 1827) pledează pentru abolirea constrângerilor formale, pentru exaltarea libertății depline de creație, pentru primatul sensibilității și al pasiunii asupra rațiunii. Izvoarele artei vor
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
În accepția modernă a cuvântului, drama sa configurat în sec. al XVIIIlea („drama burgheză“ ilustrată de Diderot și de Lessing), dar șia aflat strălucirea în epoca romanticilor. Aceștia au creat drama istorică și drama sentimentală, ca reacție la rigorile esteticii clasicismului impuse în teatru încă din vremea Renașterii. În prefața la Cromwell, Victor Hugo definea drama ca pe „o oglindă de concentrare în care se îmbină grotescul și sublimul, teribilul și bufonul, tragedia și comedia“. O altă trăsătură definitorie pentru această
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
INSTITUTUL EUROPEAN 2008 Domnului profesor Mircea Flonta, cu întreaga mea recunoștință CUPRINS Cuvânt introductiv / 9 I. Preliminarii despre Zeitgeist / 13 1. Argumente și contraargumente în privința unei încadrări în epocă / 13 2. Perspective filozofice, perspective larg culturale / 14 A) Raționalism universalist clasicism / 17 B) Istorism relativist romantism / 19 C) Pozitivism realism / 22 3. Poziția lui Dilthey în epocă / 26 A) Considerații despre evoluția individuală și despre evoluția epocii / 26 B) Criza epocii și/sau criza filozofiei / 30 C) Relația cu filozofia kantiană
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
primul rând de convergența tipologică a unor construcții filozofice, despre care vom vorbi în continuare; în al doilea rând, ea ne-a fost sugerată de evidentele corespondențe cu cele trei "curente" care domină sub aspect cultural secolul al XIX-lea: clasicismul, romantismul și realismul 12; în al treilea rând, o trimitere la schematizarea amintită întîlnim chiar la Dilthey. Și el adoptă o perspectivă intrinsecă atunci când delimitează trei tipuri de Weltanschauungen 13 ce se suprapun în bună măsură orientărilor evocate de noi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unor atitudini filozofice, vom extinde perspectiva și vom reda acompaniamentul discret al celor trei "curente" care domină în plan cultural secolul al XIX-lea, unde ele se regăsesc poate mai evident decât în orice alt veac21. Vom atașa raționalismului universalist clasicismul, istorismului relativist romantismul, iar pozitivismului realismul, înțelese nu neapărat în sens restrâns drept curente literar-artistice manifestate programatic, printr-o estetică bine conturată, într-o perioadă istorică strict determinată 22 -, ci mai ales într-un sens larg, drept moduri de existență
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în cele trei "curente" evocate niște paradigme anistorice. Când vorbim despre dimensiunea anistorică a celor trei orientări, avem în vedere posibilitatea resurecției unor atitudini clasice, romantice și, respectiv, realiste în condițiile unui Zeitgeist favorabil manifestării lor. Bunăoară, deși termenul de clasicism a apărut abia pe la începutul secolului al XIX-lea, paradigma clasică a fost operantă ori de câte ori a găsit o perioadă propice de manifestare: după cum se știe, "curentul" provine încă din antichitatea greco-latină și a renăscut ulterior în timpul Renașterii italiene, apoi în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]