1,639 matches
-
cuget și simțire prefira totul toate Firul firii-l toarce-ntruna prin a luminii tranșă, Nimeni nu-i cuprinde-n veci nemărginirea razei Ce-ntr-un fir de praf citește istorii neștiutelor milenii Azi cum ieri ori mâine prin gâtul clepsidrei Sirinx de lebădă-n supremă cantului sfânt sublimare Simfonice trăiri gheizere de spectre fulger continuu De neauzite sonuri răsfrânte-n culori nemaivăzute Îmbrățișarea bosonilor în marea de iubire lupta luminii ... Citește mai mult EMIURGULIzvorului EminescuEternul punctum saliens din veșnicii primulCrește
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
Pe zi ce trece viața ne petrece, Azi suntem noi, mâine nu știm... Că zborul păsărilor poate trece Așa trecem și noi, ne ostoim. Trec clipele, trece o zi, trec două, Și temeri năvălesc în gânduri și simțire, Nisipul din clepsidră parcă-i rouă Și-s gândurile firicele de-amintire. Azi suntem toți aici, mâine-i târziu, Târzie-i toamnă noastră ruginie, Rămânem păsări triste pe cerul cenușiu Și dacă mai trăim nimeni nu mai știe. Ne rămâne ca un parfum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
cale” 2013Pe zi ce trece viața ne petrece,Azi suntem noi, mâine nu știm...Că zborul păsărilor poate treceAșa trecem și noi, ne ostoim. Trec clipele, trece o zi, trec două,Și temeri năvălesc în gânduri și simțire,Nisipul din clepsidră parcă-i rouăși-s gândurile firicele de-amintire.Azi suntem toți aici, mâine-i târziu,Târzie-i toamnă noastră ruginie,Rămânem păsări triste pe cerul cenușiuși dacă mai trăim nimeni nu mai știe.Ne rămâne ca un parfum de viață călătoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
iulie 2013. Desculță, călcând peste urme de fluturi Marea-mi șoptește-un descântec pe țărmuri Când roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri, Pe umeri de stânci desenează săruturi. Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduri Cu fire de viață-n clepsidre perfide Umbre zdrelite-n tablouri silfide Și-o liniște-amară domnind peste grinduri. Cortine de aburi crescute din valuri Falduri dansând, curcubeice unde, O iolă rebelă prin vremuri fecunde Și zei ponosiți care zburdă pe maluri... Răzbat voci din pietre sub
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
trec, insipide, ... Citește mai mult Desculță, călcând peste urme de fluturiMarea-mi șoptește-un descântec pe țărmuriCând roiuri de raze, rotindu-se-n cercuri,Pe umeri de stânci desenează săruturi.Tăceri de văzduh sângeriu peste gânduriCu fire de viață-n clepsidre perfideUmbre zdrelite-n tablouri silfideși-o liniște-amară domnind peste grinduri.Cortine de aburi crescute din valuriFalduri dansând, curcubeice unde,O iolă rebelă prin vremuri fecundeși zei ponosiți care zburdă pe maluri...Răzbat voci din pietre sub tălpi osteniteși țipete sparte din
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
totul trece și curge, în acea liniște nimic nu respiră, nimic nu se mișcă, scufundat în adâncuri, adevărul își va găsi calea, chiar dacă voalul ivoriu al uitării te-acoperă mereu și mereu. Inima mea și-a ta sunt într-o clepsidră. Poți să o spargi de vrei. Un timp de o zi e tot ce-ți dorești. Ajunge, zilei, trăirea ei, să nu luăm mai mult decât putem duce! Cerul din noi ne vorbește, culorile sunt mai intense, sărut cerul acesta
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
femei cuvântul se modelează până ajunge lacrimă, se cristalizează până devine ciob, iar în timp, cu noi cuvinte, cioburile devin nisip și uite-așa, la un moment dat, începi, cu teamă, să crezi că inima unei femei seamănă cu o clepsidră în care, poate, într-o zi n-o să mai ai loc... Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e-un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
în timp, cu noi cuvinte, cioburile devin nisip și uite-așa, la un moment dat, începi, cu teamă, să crezi că inima unei femei seamănă cu o clepsidră în care, poate, într-o zi n-o să mai ai loc... Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e-un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina și zâmbetul, spre a uitarii lui Lethe... Clepsidro, ciudato, fă-te bulgăre sau incertitudine, apoi fă-te că zaci peste noi ca în poezia aceea cu brațele tale și fixează-te spre starea noastră latentă de cărbune... Părea clepsidră și șoaptă părea când ne rostogoleam păcatele unul spre
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
calde, lumina și zâmbetul, spre a uitarii lui Lethe... Clepsidro, ciudato, fă-te bulgăre sau incertitudine, apoi fă-te că zaci peste noi ca în poezia aceea cu brațele tale și fixează-te spre starea noastră latentă de cărbune... Părea clepsidră și șoaptă părea când ne rostogoleam păcatele unul spre celălalt și uite-așa totul părea tăvălug cu patimi, ceața părea umbră, amintirea părea caldă și lumina părea zâmbet, de-aceea clepsidro, ciudato, uită-te de acum spre noi ca spre
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
fixează-te spre starea noastră latentă de cărbune... Părea clepsidră și șoaptă părea când ne rostogoleam păcatele unul spre celălalt și uite-așa totul părea tăvălug cu patimi, ceața părea umbră, amintirea părea caldă și lumina părea zâmbet, de-aceea clepsidro, ciudato, uită-te de acum spre noi ca spre o călătorie peste cele cinci râuri... Doua aripi stinghere la intrare încearcă să se-atingă, să simtă aerul primului și ultimului zbor, clipa trăită în nimbul eternității. Ca stelele moarte, demult
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
până la bust, până la mijloc, până la solduri, genunchi și glezne mă despoi de marmură. Doar nisipul rămâne și acela în mușuroaie mărunte care așteaptă un vânt dinspre nord să se spulbere. Cine să le adune boabele să le prefire prin gâtul clepsidrei, de vreme ce clepsidrarul e plecat de un timp să sufle în sticlă fierbinte să sufle în foalele clipei. Suflete, suflete, ce iubire nebună de legat ar ieși din singurătățile noastre în vreme ce gândurile se vor preface în căi, alergând, alergând pe nisipoase
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FLORI DE MYOSOTIS Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Flori de myosotis Timpul se risipește aiurea, în ore răvășite Și orologii dorm pe câmpuri cenușii. Clepsidrele măsoară doar clipe asfințite Când spre amurg privesc, pictând ore târzii. De-atâta așteptare, nici ploaia nu mai cânta, Cad boabe ca de plumb, pe-alei întortocheate. Sub pelerina ruptă de fulgere, o floare se alintă Tribut să dea uitării
FLORI DE MYOSOTIS de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375173_a_376502]
-
de must și de gutui coapte se dezlănțuie sălbatic vântul tomnatic pe cărarea destinelor noastre ne scutură furios ultimele rămășițe de verde pictat cu rugină la tâmple din oase și le duce-n vârtejuri nebune spre cer nisipul argintiu din clepsidra vremii ne curge fatidic prin păr peste ploape săpând în scoarța stejarilor adânc talazuri de toamne cafenii îngroapă ultimele tresăriri roșii-chihlimbarii ale iubirii ninge cu aur vechi cu durere și somn visele noastre. Referință Bibliografică: Îngropați în palide toamne / Maria
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
Acasa > Cultural > Artistic > CLEPSIDRA TIMPULUI MINIFRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” Autor: Ion C. Gociu Publicat în: Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017 Toate Articolele Autorului Își aduse aminte că la 22 iunie, ziua Sfântului Grigore Dascălu a anului 1941, în puterea nopții, au început
CLEPSIDRA TIMPULUI MINIFRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372632_a_373961]
-
seara și noaptea aceea, așa că aici, în fața tuturor, a vrut să arate că știe să fie bărbat și nu i-a curs nicio lacrimă, în timp ce toate fetele, colegele lui, plângeau cu lacrimile înnodate sub bărbițe. Ion C Gociu Referință Bibliografică: CLEPSIDRA TIMPULUI minifragment din romanul „Maia” / Ion C. Gociu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2341, Anul VII, 29 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ion C. Gociu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
CLEPSIDRA TIMPULUI MINIFRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372632_a_373961]
-
venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Referință Bibliografică: Poate / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POATE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372689_a_374018]
-
coboară din mine spre lumea ce crede un joc de zar că iubirea ne tace reface un verb inutil reface și sensul de rugă ca jurământ ideal iubirea iubind mă apune apusul apus m-a vrăjit rămâne rămasul pe urme clepsidră blestem trecător sarcastice ploi te bântuie toamna surâsul îți pare că fuge cu apa mai stai să mă ai mai fals te repeți Eol îmi e tată iar frate Sisif prefer să am un rol în Satira să gust pământul
TE ROG SĂ MĂ UIŢI, SĂ NU UIŢI SĂ MĂ UIŢI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/373075_a_374404]
-
Popa Publicat în: Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mă-mbrac în zâmbet când gândesc la tine. Obrajii toamnei mi se înroșesc când și-amintesc de clipele, puține când mă țineai în brațe... Îndrăznesc să-ntorc clepsidra și privind nisipul alt miez alb de poem să-l dezghioc doar ca să văd cum ți se umple chipul de o lumină nouă... Dintr-un joc timid de aripi zborul se-nfiripă: eu m-am aprins a jind,tu te-
ÎNTOTDEAUNA de AURA POPA în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373091_a_374420]
-
-un menestrel. Cuvântul său de inima nestinsă Coboară în odaie sau salon... Scânteile din rugul nou de stele Vor arde exploziv sau monoton... E Reghinul etern, oraș fierbinte, Vă mulțumesc și vă iubesc, amici, C-ați rupt o clipă din clepsidra vieții Să fiți cu mine seara asta-aici. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: SEARĂ DE NOIEMBRIE / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mugurel Pușcaș
SEARĂ DE NOIEMBRIE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373153_a_374482]
-
în vlăstare. Gânditori la datorie să cheme, cu prisosință pe-a vieții cărare. Pe aripi de timp aștern rouă de gând, când plânge cerul ochilor mei cu năzuință de suflet fremătând. Ecou de dor să răsune în idei. Când în clepsidra timpului se scurge și viața mea cu zăpezi de amintiri, pe izvorul gândurilor se duce speranța ce-am așteptat-o din iubiri. Voi îngenunchea trecutul în prezent, pe scară de gând să urc în viitor. Prizonieră în suflet penitent, să
PE ARIPI DE TIMP de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373189_a_374518]
-
ianuarie 2014. De ce? E greu să afli că inima doare Când nu mai are nimica de spus. Se surpa nădejdi și idei trecătoare În drumul arid, îndreptat spre apus. A fost ieri, este azi, va fi mâine ..... Așa se scurge clepsidra de ani, Nu știu a plânge, a râde. E bine? Și-arunc înainte cu bolovăni. La poarta perechii refuz să mai bat, Mă-nchin că bigoții spre nu știu ce. Alunecă lumea în lung și în lat. O văd, o miros, o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
de ce? Citește mai mult De ce?E greu să afli că inima doareCând nu mai are nimica de spus.Se surpa nădejdi și idei trecătoareîn drumul arid, îndreptat spre apus.A fost ieri, este azi, va fi mâine ..... Așa se scurge clepsidra de ani,Nu stiu a plânge, a râde. E bine? Și-arunc înainte cu bolovani.La poartă perechii refuz să mai bat,Mă-nchin că bigoții spre nu știu ce.Alunecă lumea în lung și în lat.O văd, o miros, o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
existenței, croind cărare prin sinele dezorientat de avalanșa lipsei câmpiilor “răsfățate de râuri/câmpiile cu soare lipseau...” (Câmpiile cu soare lipseau...). Există o alunecare aforistică, în partea de jos a micro-poemelor palpită carnea răspunsurilor evidențiate în partea de sus, umplând clepsidra cu lumina cântecelor „născute/din sunetele ploii.../ copacii muriseră de sete.../“ Copacii muriseră de sete...). O răsucire obligă, o piruetă a versului și povestea dansului liric al cuvintelor începe rotunjindu-se în setea din spațiul dintre metafore. Poeziile lui Gheorghe
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > CIOBURI DE STICLĂ Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului În clepsidra ființei mele Timpu-si strecoară secundele haihui, Așa cum eu cern nisipul prin sita mâinilor aspre, Spulberandu-l în aer, nepăsătoare. În biserică mea e-o toaca Ce-și zdrăngăne disperarea în tâmple de gheață, Asurzindu-ma. Pe marmură fetei mele, Vântul
CIOBURI DE STICLA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373275_a_374604]