2,405 matches
-
trece. Le face semn celorlalți să-și facă de lucru prin altă parte. Rămâne singur de strajă. Ascultă cu din ce în ce mai multă îngrijorare orologiul cu apă din curte care emite ritmic șuierături de avertisment. În sfârșit, aude mult așteptatul sunet de clopoțel. Se repede înăuntru. — Stăpâne..., începe. Se oprește speriat. În picioare, lângă cordonul de care trage, împăratul întoarce către el o față de o paloare cadaverică. — Ce te miști așa, ca ochii mortului? îl suduie îmbufnat. Vocea îi e sacadată: — În loc să te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l naibii, îi răspunde consoarta, că îi este mai bine printre dușmani decât alături de o jigodie ca nevastă-sa! Bărbatul nu mai are timp să se minuneze de limbajul ei dur la adresa unei rude. Agrippina s-a întins deja după clopoțelul așezat la îndemână pe speteaza patului. Ea doarme întotdeauna la perete, iar el, la margine. Imediat după ce se aude clinchetul de argint, perdeaua care separă încăperea pentru odihna de noapte de anticamera unde veghează cubicularul se agită ușor. Încă buimac
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit privirea pătrunzătoare a lui Velasco ațintită asupra lui, părintele Valente deschise ochii și se uită la el. Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună dintr-un clopoțel. Era semn că începea dezbaterea. Așezați pe scaune drept în fața lui Velasco și a părintelui Valente, episcopii cu chipuri de vulturi pleșuvi tușeau grav sau discutau apropiindu-și capetele. Episcopul care îndeplinea funcția de președinte al consiliului se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
asta în vis. În sala mare a tribunalului bisericesc, Velasco și părintele Valente stăteau așezați pe aceleași locuri ca și data trecută. Față în față cu ei, episcopii îmbrăcați cu haine negre se înșiruiau la fel de solemni ca în ziua dezbaterii. Clopoțelul sună, semn că lucrările adunării erau deschise. Din mijloc, se ridică un episcop și începu să citească hotărârea de pe o foaie de culoarea fildeșului: — Cercetând dările de seamă făcute de curând de către părintele Lope de Valente, supraveghetor pentru Orient din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe gură. Chelnerița aduse trei litri de vin nou și se așezară la două mese, fumând În tăcere, cu șepcile scoase, sprijinindu-se de peretele din spate sau de masa din față. De afară se auzea uneori un clinchet de clopoțel când caii rămași acolo cu săniile Își scuturau capetele. George și Nick erau ferciți. Țineau unul la celălalt. Știau că-i așteaptă Întoarcerea acasă. Când trebuie să te-ntorci la școală? Întrebă Nick. — La noapte. Trebuie să prind trenu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și bastoanele aruncate-n arenă și le arunca Înapoi În Întunecime. Se aprinse lumina În patio. — Eu mă duc să mă cațăr pe unul din poneii ăștia cât Îi aduni tu pe copii, Îi spuse Zurito. Din spate se auziră clopoțeii de pe catârii aduși să care taurul mort afară. Membrii cuadrillei, care urmăriseră spectacolul burlesc de pe coridorul dintre barrera și primele locuri se-ntorseseră și acum stăteau de vorbă, adunați În grup, sub bec. Un puști frumușel, Într-un costum argintiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să știe că lupta va Începe În câteva minute. — Unde-s picadorii? Întrebă Manuel. — Sunt În țarcul din spate, se ceartă pe caii frumoși, zâmbi Hernandez. Catârii pătrunseră-n goană prin poartă, trăgând În pocnete de bice și clinchete de clopoței taurul tânăr al cărui trup ară o brazdă În nisip. Se grupară pentru paseo imediat ce trecu taurul. Manuel și Hernandez erau primii. Imediat În spate erau tinerii din cuadrillas, cu capele grele Înfășurate pe brațe. În spate erau cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Hernandez. — Bine. Să mergem. Ținându-și capetele sus, legănându-se pe ritmul muzicii, cu brațele drepte libere, ieșiră și traversară arena nisipoasă sub reflectoare, În spatele lor desfășurându-se cuadrilla, apoi picadorii călare și În spatele lor servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu lăcustele americane. Cea căreia Îi spunem maro-mijlocie a fost mereu preferata noastră. Rezistă cel mai mult În apă și sunt preferatele peștilor. Cele mai mari, care zboară, scot un zgomot asemănător cu cel pe care-l face șarpele cu clopoței atunci când Își agită clopoțeii, un sunet sec, au culori foarte vii, unele fiind roșii, altele galbene cu dungi negre, numai că aripile li se fac bucăți În apă și-s o momeală foarte proastă, În timp ce acelea maronii sunt durdulii, compacte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
căreia Îi spunem maro-mijlocie a fost mereu preferata noastră. Rezistă cel mai mult În apă și sunt preferatele peștilor. Cele mai mari, care zboară, scot un zgomot asemănător cu cel pe care-l face șarpele cu clopoței atunci când Își agită clopoțeii, un sunet sec, au culori foarte vii, unele fiind roșii, altele galbene cu dungi negre, numai că aripile li se fac bucăți În apă și-s o momeală foarte proastă, În timp ce acelea maronii sunt durdulii, compacte și suculente, așa că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
asta-i clar. Începe deja să treacă. Nu-i mai dau importanță. — Păi, să-ți treacă repede, atunci. — Asemenea. În noaptea aceea mexicanii cântară la acordeon și alte instrumente pentru Întregul pavilion și toată lumea era veselă și răsuflările acordeonului și clopoțeii și toba umplură coridorul. În acel pavilion era un călăreț de rodeo care, Într-o după-amiază fierbinte și prăfoasă, sub privirile mulțimii, ieșise din țarc călare pe Midnight, și acum avea spatele rupt, iar când avea să se Însănătoșească destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
2.Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 3.Scrieți în câteva enunțuri mesajul textului! Legenda ghiocelului Eugen Jianu „ Iarna în puterea ei: peste tot numai omături. Și într-o bună zi, ...alb și plăpâd, ghiocelul își sună clopoțelul. — Cine îndrăznește să mi se împotrivească? se burzului Baba Iarna scuturându-și cojoacele de nea și țurturii de gheață. Abia după ce se uită bine-bine, jur-împrejur, a descoperit ghiocelul. — Tu erai? Tu ți-ai găsit să mi te împotrivești? Dacă îmi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
frig, voi muri înghețat! Soarele auzind cu câtă bunătate vorbește ghiocelul vrăjmașilor săi, i-a trimis în ajutor mulțime de raze calde, întărindu-l. Așa că, de dimineața, alături, a putut vedea frați și surori răsărind printre petece de nea. Răsunau clopoțeii lor în poiană, Babă larnă, moș Omăt, hai să ne jucam de-a prinselea! Așa s-a dovedit ghiocelul mai tare decât iarna, vădindu-și rostul său pe lume: acela de a fi cea dintâi floare care să bucure omul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
frunze și ce tulpină înaltă și groasă are! Oare cum o fi crescut? se mira Ionel, ciocănind pe ici, pe colo tulpina groasă. Deodată, pe neașteptate, frunzișul copacului începu să foșnească și să sune ca din sute și mii de clopoței verzi și un glas ca o șoaptă se auzi atunci: Vrei să știi cum crește pomul? Crește-ncetișor ca omul. Din tulpina copacului, Ionel vazu, ca-n poveste, cum s-a deschis o portiță. Și așa se trezi într-un fel
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ridic troiene de omăt. Copiilor le aduc în dar derdelușul pentru săniuș și pârtiile pentru schi. Eu sunt Primăvara, vorbi la rândul ei o codană cu părul bălai, răsfirat pe umeri; obrajii îi erau numai zâmbet, iar glasul clinchet de clopoței. Eu vin din țara lui Miază-Zi. Babei Ierni îi dăruiesc ghiocei albi ca neaua, brândușe galbene precum soarele, toporași albaștri ca seninul cerului. Înverzesc câmpurile, înfrunzesc pădurile, înfloresc poienile și pajiștile. Aduc înapoi păsărelele cu cântecele lor, scot mieii să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
răspuns cu voie bună Anul cel Nou. ” Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și subliniați expresiile frumoase. Împărțiți textul pe fragmente. 2. Scrieți mesajul care se desprinde din fiecare fragment. 3. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor: broboadă glasul clinchet de clopoței zilele de arșiță și de zăduf presar argintul viu al brumelor iar pădurile, înainte de a le scutura frunza, le ferec în aramă. femeie frumoasă căreia argintul îi înflorise la tâmple 4. Scrieți compuneri inspirate de textele următoare: a) Toamna (compune
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
văzduh un zbârnâit ca de aripi de cărăbuș. Până să se dumirească, se pomeni lângă ea cu un pitic cât o lingură de supă, și cum tocmai în clipa aceea apunea soarele, piticul spuse: "Bună seara!" cu o voce de clopoțel. Mădălina băgă de seamă că noul sosit ședea pe un covor mic, cam vechi, zdrențuit și întrebă: "Covorul fermecat?" Piticul strânse din umeri și Mădălina îl întrebă iar: "Te-ai rătăcit?... Vii de pe tărâmul celălalt?" "Și da și nu", îi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nou chipuri tinere ca atunci când ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese la Înmormântarea unui bătrân al tribului. Foarte, foarte bătrân. Ne-am rotit În jurul trupului prefăcându-ne că-l jelim și scuturând franjurii șalurilor ca să zornăim din clopoței. Iar băieții s-au rotit și ei În sens invers ca să ne surprindă zâmbetele și să le numere. Ce fericiți eram că bătrânul avusese În sfârșit bunul-simț de a muri. Și-ntr-o clipită, toți anii aceia au trecut plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fi Încercat să Înot Înapoi, curentul era prea puternic și mă purta ca pe o barcă goală. Voiam să mă las să cad la fundul râului. Dar atunci i-am auzit pe ei, pe Loot și pe Bootie. Râdeau precum clopoțeii agățați de un șal cântător. Erau Încă pe pluta luată de un vârtej. După ce am ajuns la ei și i-am căutat de două ori de găuri, am plâns și am plâns pentru că eram tare fericită, iar apoi am plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
La lăsarea serii, bunica a scos șalurile roșii cântătoare pe care le reparaseră În acea dimineață. Înșiraseră carapacele lucioase a o sută de cărăbuși de smarald pe tivul lung din sfoară, douăzeci de carapace pe fiecare fir, Înnodat cu un clopoțel de metal la capăt. Nepoatele lor scoseseră cincizeci și trei de pături și le așezaseră la aer pe rogojini. Femeile căsătorite au adus cele mai bune haine, acum zdrențuite, pentru a le arăta surorilor lor Împletiturile secrete pe care le păstraseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
eliberează din crisalide. Ciucurii păturilor le vor mângâia chipurile nemișcate, semn că odihna va fi de această dată veșnică. Iar când suflările lor vor fi asemenea brizei care trece, aripile de smarald se vor zbate și vor zbura, zornăind din clopoței și Îngânându-le morților: Mergeți spre casă, mergeți spre casă. Loot a ridicat un vas cu mâncare făcută din ultimele provizii de mirodenii. Mâncarea era trecută de la unul la celălalt, fiecare luând câte puțin pentru a putea face ofrande. Loot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
decât de două ori, noaptea, singură, la capătul unui ponton. Dau relații despre ea mai mult după explicațiile lui Viky, subliniate de laudele Ioanei. Cealaltă are gura mărită de atâta râs, vorbele ei se aud în tot portul ca un clopoțel de cinematograf, și vorbește mereu cu gesturi insuportabile de copil răsfățat, dând impresia că e la dispoziția oricui. Câteodată râsul ei strident și vulgar străbate spațiul ca o împușcătură, e suficient să alunge toate emoțiile și să anihileze puterile mării
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o unitate? Care? Scutură din cap: Nu, nu vei comanda. Nu pentru moment, cel puțin. O altă misiune. Sebastianus se strădui să-și ascundă deziluzia: — Despre ce e vorba? în loc să-i răspundă, Etius se aplecă peste birou și apucă un clopoțel, pe care-l agită scurt. La sunetul său, plantonul se arătă imediat în prag. — Adu-l înăuntru pe Divicone! îi ordonă Magister. O clipă mai târziu, târându-și pașii, intră în încăpere un bărbat slab și deșirat, în straie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el. E bine să te duci imediat; e bine și pentru că numai sus, pe bastion, o să-ți poți face o idee exactă despre cât e de mare pericolul. întorcându-se spre masă, luă din mulțimea de hârtii de pe ea un clopoțel, cu intenția să cheme pe cineva, însă Sebastianus întinse mâna și îl opri. — Așteaptă! Mai e ceva ce trebuie să-ți spun. Episcopul îl fixă cu mai multă atenție: — Anume? — Trebuie să te informez - și știrile sunt sigure - că, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai lui. Are de gând să te asasineze sau, oricum, să-i ajute pe huni dinăuntru. încă o dată, bătrânul prelat suspină, iar mâna sa căută crucea de pe piept. Lăsând privirea în jos și scuturând cu amărăciune din cap, puse jos clopoțelul și murmură: — Până aici am ajuns! Tăcu pentru un moment, dar își reveni imediat și, aprinzându-se într-un acces de mânie, bătu cu pumnul în masă și îi aruncă lui Sebastianus o privire cumplită: — Nedreptățile celor puternici sunt cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]