9,031 matches
-
NOU Un prunc termină de urat Când noaptea tocmai s-a lăsat, E bucuros de ce-a primit; Ia uite, vântu-a-ncremenit! Își pune-n traistă un covrig Și-și ia mănușile, că-i frig, Și strânge clopoțelu-n mâini, Și roade coaja unei pâini. Se-aud copiii-n sat urând Și unii pe la porți fac rând, Se-mping și râd, iar prin nămeți Sar câinii-n joacă, certăreți. Oștirea fulgilor de-argint Coboară-n sat ca un alint, Peste livezi și peste
SEARA DE ANUL NOU de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370802_a_372131]
-
Filosofia te ia pe aripile ei și te înalță spre cer, dar te dă cu capul de tavan. Dacă vrei să urci mai sus, sari din cârca ei și ia-ți aripile teologiei, singura care e în stare să spargă coaja cerului și să te ducă în Rai. Justiție umană, judecată omenească... Cârpeli... Nu există decât o singură Judecată ! Când îți dorești prea mult ceva, înseamnă că ai ieșit din voia lui Dumnezeu și ai intrat în îngăduința Lui, ceea ce este
VII de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369545_a_370874]
-
din fetru fixate sub bărbie cu un șnur, stăteam cuminți așezate pe scaunele mari și ronțăiam alune de pământ prăjite cu multă sare. Mai întâi le priveam cu admirație iar apoi le desfăceam cu dinții pentru a le scoate din coaja sărată bine prăjită. Ne simțeam asemenea oamenilor mari în restaurantul acela luxos. Strâmbam din nas când mama ne dădea să gustăm câte o picătură din halba ei de bere. - Berea asta e amară! Cum de le place, șușoteam în drum
PRIN ORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369598_a_370927]
-
de mirare și într-o bună zi am avut șansa ca la o poartă... să pun aceeași întrebare unei nane mai în vârstă care... era foarte tristă deoarece din 14 ouă, doi puișori n-au reușit să spargă cu totul coaja oului și au murit. Am găsit că cel mai simplu mod de a-i explica domniei sale, nana, despre ciudata mea intenție de aduna puișori morți la naștere prin faptul că fac un studiu pentru a găsi cauza decesurilor „celor mici
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
mod de a-i explica domniei sale, nana, despre ciudata mea intenție de aduna puișori morți la naștere prin faptul că fac un studiu pentru a găsi cauza decesurilor „celor mici”. Am primit imediat, cu bucurie reciprocă desigur, două ouă cu coaja crăpată, prin care se vedea lupta pentru viață și moarte a puilor de găină care abia au reușit să spargă peretele care îi ținea captivi și să scoată puțin cioculețul, după care, consider că i-a lăsat puterile și au
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
și să scoată puțin cioculețul, după care, consider că i-a lăsat puterile și au sucombat. Și astfel, asta a fost soarta unuia dintre ei... pentru a fi inclus în rășină sintetică, surprins exact așa cum a reușit doar să crape coaja în care s-a dezvoltat și să scoată puțin cioculețul după un pic de aer proaspăt. Eu l-am conservat pentru eternitate și poate natura l-a fericit să nu trăiască decât o clipă și să nu ajungă ingredient într-
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
cine să mai acopere pierderile Coreei? Așa încât, lumina s-a tăiat, apa a încetat să mai curgă la blocuri, fabricile s-au închis și toate utilajele au fost topite și refolosite pe piața neagră, tot poporul caută mâncare. Au ros coji de copac pe vremea când noi descopeream încântați cerealele Nestle, au terminat toate broaștele din regiunea Chongjin, nici picior de cățel nu mai era pe acolo, prindeau insecte, vrăbii, fierbeau buruieni, râșneau coceni de porumb iar noi mâncăm iaurt cu
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
suflare. Dealurile se sfărâmau pe uscat și țărna lor gălbuie se prăvălea spre vale fără vreo remușcare. Împrăștierea asta durea și rănea inimi. Nu va mai fi lut pentru oale, nu va mai fi lut... Au crăpat sărăturile și încovoierea cojilor gri îmbogățea imaginația vreunui creator rătăcit de ziua de azi. Câte forme, câte nuanțe, câtă risipă, câtă căldură, câtă frământare! Pe-aici, la o palmă distanță de lanul cu grâu, șerpuia pârâul vechi de când știm noi. Au rămas pietrele goale
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
și ghemuiți. te vor opri să nu pleci. că uite stai aici cât plouă afară. ce timp e înăuntru la oamenii aceștia aliniați și ghemuitori. e cald și bine. uite afară plouă. pelerinele de ploaie nu sunt îndeajuns sunt din coajă de copac. noi am împrumutat una și acela nu s-a mai întors. s-a însurat și are multe rude. că fiecare trece pe la noi cântând și benchetuind au venit primăvara de sâmbăta morților să le dăm și noi de la
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
chinul meu trudind între hotare Nelimpezi înainte, nici în urmă Ca să culeg din vreme ce se curmă O zestre-abea, cu boabele amare. Visai un pod pe veacuri și pe spații Sub care-o lume proaspătă să crească Dar mărginit în coaja lui firească Se sparse visu’câteva vibrații. Drumeț, bătrân acuma de înfrângeri, Întorc în umbră aripile-acasă. Poema strâmbă doar le e rămasă. Te simt, citită, inimă cum sângeri. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 42, din 24 octombrie 1942
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
ani de care am avut parte se desprinde că un jeg de pe mâinile nespălate. O curat cu grijă pentru a nu-i anihila efectul. Apoi voi folosi săpunul fiindca-mi dau seama că sufăr de o boală incurabilă: infantilită virală! Coaja pe care a creat-o neputința se va curată mai greu. Poate că voi folosi niscaiva diluant chiar dacă mirosul lui îmi va aminti de tine, de cel pe care l-am așteptat să-mi renască bucuria în suflet. Nopțile sunt
GÂNDURI CIUFULITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353375_a_354704]
-
umbra peste val și plajă, Iar marea după stâncă se ascunde, Se-aruncă luna-n apelw profunde, Cu tot misterul și întreaga vrajă. Când înțelesul tainei ne pătrunde Și căii noastre i se face strajă, Precum o rodie ieșind din coajă, Cu-arome dulci, în mlădieri rotunde. Iar miezul roșu cu luciri ne-mbie, Chiar dacă țărmul e albit de sare, Lumina dragostei e încă vie, Tot mai încearcă să ne înconjoare Și-apoi ne poartă-n noaptea cea târzie, Ne duce
RODIE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353405_a_354734]
-
cu vârful cuțitului, tăind pe rând pe ambele părți la unghi de 45 de grade. În ceea ce privește cromatica icoana de vatră poate fi lăsată natur sau pot fi pictate personajele. Fondul general se face cu baiț de nuc (obținut din învelișul cojii de nucă). Ca artist popular a implementat-o în cultura populară contemporană ca icoana din bucătărie. Crucile de mână reprezintă un obiect cercetat, studiat și executat în „n” forme, variante și stiluri. Acest obiect de cult a reieșit din discuția
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
-i ajuta pe cei sărmani? Pr. Constantin NECULA: Să vadă realitatea! Eu aș propune școlilor să meargă din când în când cu copiii ăștia mai nărăvași prin câte un penitenciar să-i vadă pe copiii care au luat-o pe coajă că n-au fost cuminți, să meargă prin spitale, să ajute la spălat pe jos, să mai pună câte un geam, să curețe câte un parc... Adică trebuie puși în situația de... și arătat ce se întâmplă. Am stat zilele
INTERVIU INEDIT DESPRE UMANITATE ŞI ONG-URI CU PREOTUL CONSTANTIN NECULA de GABRIEL TUDOR în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352795_a_354124]
-
golfulețul lacului care limita pădurea și se întindea cât vezi cu ochii spre dealurile de la orizont împădurite tot cu nuci falnici ca cei care o înconjoară. Se mai apleca din când în când să culeagă câte o nucă, două, cu coaja verde încercată de alte rozătoare ale naturii care, nevăzute, mișunau în jurul ei. Cu mare dexteritate spărgea nuca culeasă frământând două în aceeași mână. Nuca se spărgea în două bărcuțe pe care le golea, pe gânduri, de conținutul care dispărea apoi
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
coborârea soarelui spre orizont. La un moment imaginea frumoasei fete începu să unduiască apoi dispăru odată cu ultimele raze devenite roșu foc. Totodată la portița micului golf a apărut o întreagă flotilă de nuci, majoritatea fiind bărcuțe de o jumătate de coaja. Lent, dusă de zefirul de apus al soarelui, flotila înconjoară picioarele fetei. Încercând să dirijeze o bărcuță care o gâdila Anica își înmoaie involuntar un deget în apă. Scos din apă, degetul îi dă o impresie de răceală, dar curios
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
drept ar juca tot satul. Dar .... deocamdată .... Nu-i vorbă de timiditate. Își spun verde în față tot ce au în cap. Dar sunt alte chestiuni arzătoare la ordinea zilei. La urma urmei de ce nu și problema vântului și a cojilor de nucă? Sigur ar rezolva-o dacă ar sta de vorbă. Si doar timpul le stă în cale deoarece motive de întâlnire nu trebuie căutate chiar cu lumânarea. E mic satul pentru lumea lor deși e măricel. Și a dat
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
bunăcuviință îndestulătoare. Dar Ionel face, într-un fel un avans. - Ce-ar fi să-ți iei un mic concediu de la tăticu și să plecăm împreună la Cluj unde-ți pot arăta pe viu ce a ajuns astăzi flotila ta de coji de nuci. Roșie ca un rac fiert, dar ferită de întunericul care de multicel se lăsase, Anica se depărtă puțin de el ca să n-o trădeze fierbințeala. Melancolic, cu gândurile prin diferite cotloane ale aducerilor aminte plăcute se aventură și
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
ce-mi admite Dumnezeu pot obține și de la tine ca de la orișicine. Să nu speri la indulgențe. - Așa să ne ajute Dumnezeu fetico! După o mică pauză Anica se dezmeticii. - „Dar ce-i un velier”? Deveni ea dintr-o dată curioasă. - Coaja ta de nucă care a format flota adusă de vânt. - Si tot vântul formează motorul velierului tău? - Este impropriu spus. Vântul este prietenul care suflă în velă și prin asta împinge barca. - Nu mă prosti. Din întâmplare, dar datorită „puterii
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
persoană față de apă. În anul 1472, abatele Karl Gastinsis a fost întemnițat pe baza unui denunț fals, acela că ar fi generat o stare maladivă unei doamne din înalta societate. În temniță, abatelui i se dădeau în fiecare zi o coajă de pâine mucegăită și o cană cu apă murdară și clocită. După 40 de zile, șeful temniței a constatat că abatele nu numai că nu era deloc slăbit, dar părea că dobândise sănătate și putere, fapt care a servit inchzitorilor
GÂNDURI INSOMNIACE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352866_a_354195]
-
gară Eram convins, elev fiind în clasa patra, Când semănam și-atunci la fel de mult cu mine, Că-n viața ei adevărată Cleopatra, N-a fost iubită cum te mai iubesc pe tine. Începe amurgul meu să fiarbă pe poteci, Și coaja-ngălbenește pe stânca de tăceri. Un tren se întoarce cu compartimente reci, Pasagerii săi discreți au coborât de ieri. Pe un peron stingher un zâmbet mai așteaptă Să se întoarcă un tren demonic din abis, De unde stelele s-au stins
ACEEAŞI GARĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354317_a_355646]
-
lungi se aflau expuse „ouăle încondeiate”, care pe bună dreptate sunt mândria Ciocăneștenilor, adevărate obiectele de artă. Motivele religioase, îmbinate într-o perfectă simbioza, cu motive populare zonale sunt pictate cu o mare finețe și mult simt artistic pe o coaja subțire de ou. Aceste opere măiestre sunt intradevar o adevarată desfătare pentru ochiul privitorului! Programul artistic a fost deschis de sunetul profund al buciumelor, mânuite de buciumașii aparținând grupului de fluierași „Bistrița Aurie" din Ciocănești, a urmat apoi ansamblul de
ROMÂNI LA ZIUA EUROPEI: POARTA MARAMUREŞANĂ ÎN VIENA LUI JOHANN STRAUSS de VIOREL BAETU în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354415_a_355744]
-
Limbii Române e istoria/acestor plaiuri păscute de Miorița,/ Modelate de doine/ Și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă/la izvoarele dorului./ Ea nu poate fi mutată,/Cum nu se poate înstrăina fântâna/de izvoare.// Am spart coaja de nucă/A cuvântului și peste înțelesuri am dat/De bine, dulci ca mierea, de ducă/Și ură,/Avea gust de zgură,/Dar și de păcat,/ Simțeam eminesciana vibrație,/înțelepciunea lui Pan din gură în gură/Era în sămânța gata
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
și peste înțelesuri am dat/De bine, dulci ca mierea, de ducă/Și ură,/Avea gust de zgură,/Dar și de păcat,/ Simțeam eminesciana vibrație,/înțelepciunea lui Pan din gură în gură/Era în sămânța gata de germinație.// Am spart coaja seminței cuvântului/ Și-am dat peste altă sămânță/un alt înțeles, o altă cărare,/o altă speranță,/o clanță/pentru o altă,/o altă...//până rămâne/măduva Limbii Române.// În fiecare cuvânt e un oier,/un țăran/care face holda
ZIUA LIMBII ROMANE SARBATORITA LA MALUL MARII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354400_a_355729]
-
a mea. - Zeii ocrotitori ai iubirii sunt Eminescu, Noica Stănescu, Iorga, Arghezi, Călinescu. O dragoste ca un sâmbur de migdal, dulceag-amărui, strălucitor prin absență. Din care nu va încolți nimic. Pentru că e strivit și carnea lui dulceag-amăruie a intrat în coaja tare, străbătută de șanțuri și vinișoare de lemn. Cum să mai alegi ce e bun și ce e strivit de tăvălugul cel mare? Idee: iubirea se vede chiar și prin ceață. Se cunoaște de la mare depărtare și se atinge și
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]