1,794 matches
-
sau poziții anormale, manifestate prin simptome caracteristice fiecărei categorii de distocie: angajarea membrelor în conductul pelvin, eforturi de expulzare, fără ca fătarea să progreseze la examenul vaginal constatându-se reținerea capului și gâtului în diferite poziții: pe stern ( încăpușonarea), cu prezentarea coamei sau a frunții ( fig. A.1. , fig. A. 2.), angajarea capului, neangajarea membrelor, eforturi intense de expulzare, fără ca fătarea să aiba loc la examenul vaginal constâtandu-se: -reținerea unui membru sau a ambelor, reținerea genunchiului,(fig. A .3.), -încrucișarea membrelor pe
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
pelvin față de cele fetale, care sunt excesive și fetusul nu poate fi expulzat. DISTOCII LA VACI (SEICIU FL. și col. 1989) Distocii în prezentarea anterioară semne: membrele anterioare sunt angajate în conductul pelvin, -capul este reținut spre stern, cu prezentarea coamei sau a frunții remedierea: fixarea membrelor cu frânghiuțe, -respingerea corpului fetusului spre cavitatea abdominala -dirijarea botului fătului spre conductul pelvin în poziția eutocică extragerea fătului A.3. Distocie la vacă cu prezentarea genunchiului semne: angajarea capului cu prezentarea genunchiului membrului
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
În genitiv sau dativ, adjective, grupări prepoziționale etc. (care determină substantivul). Iată cîteva exemple de asemenea grupări În jurul unui substantiv folosite În versul de 5 silabe: „luna absentă”, „groapă de gunoi”, „doar un păianjen”, „un singur copac”, prima ninsoare”, „pe coama casei”, „aproape ziuă”, „gară-n ars bărăgan”, „miriști uscate”, „zîmbetul orbului”, „de ziua muncii”, „dulceață de fragi”, „merii În floare”, „nopți fără greieri”, „fulger În noapte”, „doar pene pe jos”, „sub talpa casei”, „ceață și brumă”, „nici urmă de stea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
eroi și ca despre una dintre ipostazele forței cosmice. Într-adevăr, vântul homeric risipește norii deasupra munților sau, dimpotrivă, învăluie culmile lor într-o negură groasă, lăsând privirii loc în jur doar cât arunci o piatră; se apasă vuind în coamele înalte ale stejarilor, care, prinși în puternice rădăcini, îl rabdă neînfrânți; coboară în văi și, bătând învrăjbit din mai multe părți, izbește în codri fără capăt, iar crengile se bat zbuciumate și se frâng cu trosnete crâncene; la suflarea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
într-o clipă anume, asemeni unui lan de grâu ce freamătă acoperit cu rouă în puterea verii. Paris coboară din Troia spre câmpie râzând fericit, simțindu se ca un armăsar prea mult stătut care scapă din grajd și aleargă, cu coama în vânt, către pajiști și iepe. Iar anotimpurile vin și trec râzând. Timpul Iliadei curge măreț și lent ca fluviul Ocean și este un timp plin, fără lacune, fără destrămări, în marele poem nu există somnolență a timpului. Uneori doar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu animalele: ținea acolo, în tabără, hrănindu-i de pe masa lui, nouă câini. Dintre care pe doi Ahile îi jertfește pe rugul lui Patrocles, iar de caii nemuritori ai lui Ahile el se îngrijea cu drag, scăldându-i, ungându-le coamele cu untdelemn. Iar caii aceștia, nemuritori cum sunt, când Patrocles, străpuns de Hector, 83 cade mort, nu mai vor să se clintească din loc, rămân ca de piatră, piatra a două veșnice monumente funerare, cu capete aplecate până la pământ, cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cu untdelemn. Iar caii aceștia, nemuritori cum sunt, când Patrocles, străpuns de Hector, 83 cade mort, nu mai vor să se clintească din loc, rămân ca de piatră, piatra a două veșnice monumente funerare, cu capete aplecate până la pământ, cu coamele în pulbere; numai că, de durere, plâng cu lacrimi fierbinți. Îl iubeau toții aheii, cu Menelau în frunte, care, împreună cu Nestor, se luptă cu îndârjire să-i scoată leșul de pe câmpul de luptă, ocrotește cu grija unei vaci pentru întâiul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și pământul. Sare în car, alături de Automedon, și strigă la caii lui, cerându-le să îl aducă viu înapoi, nu cum au făcut cu Patrocles, lăsându-l mort pe câmpul de luptă. Iar Xantos își pleacă până la pământ capul și coama îi atârnă până jos, de-o parte și de alta a hamului. Și, acum singura oară, vorbește. Îi spune că da, or să-l aducă înapoi nevătămat. Dar că ziua morții lui este aproape. Nu din vreo vină a lor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
eroi și ca despre una dintre ipostazele forței cosmice. Într-adevăr, vântul homeric risipește norii deasupra munților sau, dimpotrivă, învăluie culmile lor într-o negură groasă, lăsând privirii loc în jur doar cât arunci o piatră; se apasă vuind în coamele înalte ale stejarilor, care, prinși în puternice rădăcini, îl rabdă neînfrânți; coboară în văi și, bătând învrăjbit din mai multe părți, izbește în codri fără capăt, iar crengile se bat zbuciumate și se frâng cu trosnete crâncene; la suflarea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
într-o clipă anume, asemeni unui lan de grâu ce freamătă acoperit cu rouă în puterea verii. Paris coboară din Troia spre câmpie râzând fericit, simțindu se ca un armăsar prea mult stătut care scapă din grajd și aleargă, cu coama în vânt, către pajiști și iepe. Iar anotimpurile vin și trec râzând. Timpul Iliadei curge măreț și lent ca fluviul Ocean și este un timp plin, fără lacune, fără destrămări, în marele poem nu există somnolență a timpului. Uneori doar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cu animalele: ținea acolo, în tabără, hrănindu-i de pe masa lui, nouă câini. Dintre care pe doi Ahile îi jertfește pe rugul lui Patrocles, iar de caii nemuritori ai lui Ahile el se îngrijea cu drag, scăldându-i, ungându-le coamele cu untdelemn. Iar caii aceștia, nemuritori cum sunt, când Patrocles, străpuns de Hector, cade mort, nu mai vor să se clintească din loc, rămân ca de piatră, piatra a două veșnice monumente funerare, cu capete aplecate până la pământ, cu coamele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
coamele cu untdelemn. Iar caii aceștia, nemuritori cum sunt, când Patrocles, străpuns de Hector, cade mort, nu mai vor să se clintească din loc, rămân ca de piatră, piatra a două veșnice monumente funerare, cu capete aplecate până la pământ, cu coamele în pulbere; numai că, de durere, plâng cu lacrimi fierbinți. Îl iubeau toții aheii, cu Menelau în frunte, care, împreună cu Nestor, se luptă cu îndârjire să-i scoată leșul de pe câmpul de luptă, ocrotește cu grija unei vaci pentru întâiul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și pământul. Sare în car, alături de Automedon, și strigă la caii lui, cerându-le să îl aducă viu înapoi, nu cum au făcut cu Patrocles, lăsându-l mort pe câmpul de luptă. Iar Xantos își pleacă până la pământ capul și coama îi atârnă până jos, de-o parte și de alta a hamului. Și, acum singura oară, vorbește. Îi spune că da, or să-l aducă înapoi nevătămat. Dar că ziua morții lui este aproape. Nu din vreo vină a lor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Hatzuk, Hatza, Ațag), care a evoluat la rom. Hațec > Hațeg (ca vitrec > vitreg, ciunc > ciung) și, prin etimologie populară (cf. Vallapolis, „valea orașului“, în lat., Wallenthal, „valea cetății“, în germ.), la magh. Hát-szeg (< hát-szeg, „colțul din spate“, în sens geografic, „coama platoului lung și ascuțit“, „șaua spinării de munte“, „cotul plaiului“ - comp. cu vechile Gátszeg, Gatzeg din Bihor), iar, de aici, la germ. Hotzing. A fost mai puțin luată în seamă, nemotivat, credem noi, legă tura pe care a făcut-o
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
alunge într-o altă cameră sub pat (ca să o apere), dar Prințesa nici vorbă. Fiind fetiță mare vroia să ia parte la apărarea teritoriului și se încorda făcând urât la el și ea, iar pe spinare i se ridica o coamă ca la dinozaur. Coada îi devenise ca o perie lungă. Stăpâna atunci a ieșit, i-a pus și lui niște granule, poate era flămând, dar el a fugit repede. Până nu l-au văzut plecat ele nu s-au liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
petalelor de zarzări și cireși înfloriți, și zborul rândunelelor și a fulgilor de păpădie. Un vânticel cald, mângâietor, sufla ușor în după-amiaza aceea, sub cerul albastru ca toporașul, peste pădurea înfrunzită. În toate părțile, împrejur, dealuri rotunde cu dumbrăvi pe coamă, acoperite cu păduri de fag și gorun, cu dulcea revărsare a coastelor până în Valea Elanului... și mai departe, se întindea crângul până la șiragul de plopi și sălcii din luncă... Câmpul de culoarea firului de iarbă încolțit, râdea... Sub fiecare tufă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ajun de război... Amenințările acopereau cu umbra lor toată întinderea bătrânului Continent. Cocoșii au cântat de miezul nopții... În marele Salon, întrunirea încă era în toi... Glasul puternic, al unui bărbat spătos, cu fața stacojie, cu gât gros și o coamă imensă, se auzea până afară, în Uluița mare. - Dar, dlor, alta este întrebarea... marea, chinuitoarea întrebare, care ni se pune, și ni se cere un răspuns... „Ce face România, în mijlocul acestor tulburări... Intrăm alături de muscal, ori nu?!“. Asta-i întrebarea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sănătos, moș Bălăuță!.. dar poștașul era departe. - Ci scrie, măi, Antoani în țâdula „ceia, ha?.. în sfârșit i se dezlegă limba și bătrânului. - Să mă prezint, urgent, la Unitate... la Bârlad. - Hm?... făcu bătrânul. ...Soarele asfințise dincolo de crestele copacilor, după coama dealului. Clopotele de la Schit începură sa bată de Vecernie, a doua zi era Sf. Mc. Gheorghe. - Ci crez‟, tatî, oari a ci război... ha, ci zâci?! Vorbi el cu glas nesigur, înghițind în sec. Anton îl întreba, formal pe bătrân
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea de ce a evitat atâta vreme să le povestească... În tăcerea nopții, se auzea doar pădurea foșnindu-și frunzele și câte un strigăt de fiară, sinistru, care înfiora. De sub tufa de liliac
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cer, de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea nesfârșit de lung. Încă o zvâcnire spre cer, cu o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și condițiile aspre ale vieții de codru se dezvoltau tot mai mult. Era însă o dezvoltare tainică. Șiretenia lui nou născută, îi dădea și stăpânire de sine. Adulmeca cu ochii larg deschiși, noaptea scrutând întunericul, văzduhul, cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zburlea valuri-valuri... Dinspre adâncurile pădurii se auzea chemarea aceea, tot mai clar și mai precis ca niciodată, ca un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, în fibra genetică, pe care o mai auzise cândva, demult... nu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și se cutremură, din nou. * ...Suru se simți dintr-o dată, dezbrăcat de pospaiul domestic, dezlegat de om, și transformat pe loc în sălbăticiune... în fiară de pradă, adulmecând cu ochii larg deschiși, scrutând întunericul și văzduhul cu nările fremătânde, în vreme ce coama i se zbârlea valuri-valuri. Dinspre pădure se auzea chemarea, mai clar și mai precis ca niciodată, un urlet prelung, pe care o recunoscu înlăuntrul lui, pe care o mai auzise cândva... Se avântă în pădure fără zgomot. În inima codrului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
văzut pe „mărețul codrilor“, „vânătorul rege“! își zise el resemnat, dar și satisfăcut, știind cât îi de scump la vedere râsul. Se înnoptase, parcă după dispariția râsului, nimic nu părea să-i mai trezească interesul. Dar, iată minunea... Sus pe coamă, un cap de animal cu barbă mare și urechi ascuțite, terminate cu pămătufuri, s-a conturat pe cer. Animalul cu picioarele-i lungi, ieșea clar în relief... Era râsul!.. Un salt arcuit... și, prădătorul își începu vânătoarea nocturnă. Fără nici
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în coamele pădurii care se ridica neagră în noapte. Lupii l-au hăituit... dar, i-au pierdut urma. De sus de pe cracă jderul îi privea urmărindu-le fiecare mișcare. Dar acum era vremea greutăților, când orice ființă devenea dușman, iar din carnea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
putut să devină om numai pentru că nu s-a ferit din calea animalului de pradă... și a vrut să-l întreacă... * ...Zăpada ajunge până la genunchi. Fiecare pas e o trudă, fiecare pas o biruință. Codrii bătrâni ai Fălciului, acoperă aici, coama dealului Rediu-Mârzac... Prin rămurișul îngreunat de zăpadă, al coroanelor, pătrunde tăcută dimineața de iarnă. Trunchiuri uriașe de fagi și goruni străpung ziua cenușie, dar puterea din inima stejarilor pare să crească în ciuda iernii, să crească mereu pentru a dăinui... Urme
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]