1,605 matches
-
fund de curte nepavat. - La domn' primar? - Chiar la el. - Ei, atunci să-i spui și din partea mea ceva... Și s-a aplecat la urechea nătângului, ca s-audă numai el înjurătura cumplită pe care-o trimitea primarului. Cât despre coana Marghioala a lui Mială, să nu le mai vadă pe celelalte babe, liniștită acum că nu pățise nimic. Și-a cumpărat morcovi, scutise doi poli cel puțin, prețul nisipului, putea să guste cum o da primăvara un morcov proaspăt, dospit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
morcov proaspăt, dospit o iarnă întreagă. Și-acum, la câtva timp de la întîmplarea aceasta, după ce le lăsa să dumice liniștite, ce apucau să roadă cu gingiile lor tocite, văduva nu le ierta. - Cum e, Chirițo, morcovul? - Bun, cum să fie, coană Marghioalo. - Bun, ai? mârâia văduva supărată numai de față. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Zice că dacă-i bun morcovul? - Bun, cum să nu fie bun... Ehei... Să trăiască domn' primar, că fără el nu mai mâncam noi prospătură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Luați sama la heste cuvinte!” Femeia modistă (la modă!) Începe să devină ținta unor lungi poeme satirice, cum este acela, sub formă dialogată, localizată (după Ignacy Kraiki) de Costachi Stamati: Dialogul unui holtei cu un boiernaș avut, Însoțit cu o coană de Înalt neam. Femeia la modă e scandalizată de vorbele groase ale bărbatului și, cînd pleacă la țară, umple careta englezească de gavonoșe, șipuri, butelcuțe, capele, bonete, crinoline și festoane. Are pretenția să doarmă În odaie osebită și să primească
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe om din făgașul obișnuit al vieții, și care, odată ieșit din cercul magic al înrâuririi diavolești, își reia ritmul normal de viață; s-ar putea spune că cine se folosește de practica vrăjitorească este pedepsit, așa cum a fost și coana Marghioala la bătrânețe, mistuită de incendiul care i-a ars hanul din temelii. Astfel revenim la aceste apropieri, care nu sunt propriuzis istorice pentru că nu avem fapte care să justifice ponderea unor influențe exterioare, ci numai tipologice. Toate variantele tipului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fără dubii cine se află în spatele conului Fănică. Nu este lipsit de semnificație că întruna dintre evocări, I. D. Gherea dezvăluie posibilul punct de plecare al nuvelei: ,,Era pe atunci în dosul Cișmigiului o cârciumă, cu o crâșmăriță grozav de frumoasă, coana Marghioala. Ne țineam de ea și îi făceam curte, eu și alți băieți. O «tachinam» cât puteam. Odată i-am zis uitându-mă lung și galeș la dânsa: «Fie, că strașnici ochi ei, coană Marghioalo». Ei, ce crezi că mi-
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cu o crâșmăriță grozav de frumoasă, coana Marghioala. Ne țineam de ea și îi făceam curte, eu și alți băieți. O «tachinam» cât puteam. Odată i-am zis uitându-mă lung și galeș la dânsa: «Fie, că strașnici ochi ei, coană Marghioalo». Ei, ce crezi că mi-a răspuns? «Nu, nu se poate coane Iancule, că mi-e frică de bărbatu meu». Construcția imaginară desăvârșită, la care a artizanat multă vreme (,,Ce crezi tu, îi spunea lui O. Goga, în câte
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
îi făceam curte, eu și alți băieți. O «tachinam» cât puteam. Odată i-am zis uitându-mă lung și galeș la dânsa: «Fie, că strașnici ochi ei, coană Marghioalo». Ei, ce crezi că mi-a răspuns? «Nu, nu se poate coane Iancule, că mi-e frică de bărbatu meu». Construcția imaginară desăvârșită, la care a artizanat multă vreme (,,Ce crezi tu, îi spunea lui O. Goga, în câte ape n-am scăldat eu Hanul lui Mânjoală? Ce să mai vorbesc de
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cine, norocul sau poate nenorocul (încă una din ambiguitățile stării de spirit ce-i prezidează acțiunile), face ca impulsul pentru aventura erotică a tânărului bărbat să se manifeste față de o femeie ieșită din comun. Femeia care stăpânește hanul lui Mânjoală, coana Marghioala, este și ea ,,însemnată’’. Grație unui presupus pact cu diavolul, are puterea de a exercita asupra oamenilor puteri nebănuite. Apropiindu-se de vestitul han, în drum spre Popeștii-de-Sus unde urmează a se logodi cu fiica polcovnicului Iordache, eroul nu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de atracție a femeii se concentrează mai ales în privire. Cu totul fascinat de chipul veșnic tânăr, tânărul bărbat nu-și poate reprima impulsul de a recunoaște pe față că însușirea aceasta îl tulbură cel mai mult În mod tipologic, coana Marghioala, sau, cum i se spune de obicei, Mânjoloaia, își datorează faima atributului de ,,vrăjitoare’’, acceptat de toți cu o teamă admirativă. În acest punct se află sursa irezistibilei atracții pe care hanul o exercită asupra călătorilor care băteau drumurile
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
apropiate colaboratoare în materie de vrăjitorie, de ale cărei servicii hangița beneficiază constant, poate să scape din atenție chiar și la reluarea lecturii. Este aproape imposibil a se interpreta altfel decât în litera lui textul frazei ce urmează: ,,Și repede coana Marghiolala dă o poruncă unei cotoroanțe să puie de masă-n odaie, și pe urmă s-apropie de cotlon la vatră’’. Doar la sfârșit, rememorând toate aparițiile ei, realizăm ideea că numita ,,cotoroanță’’ este principala unealtă a hangiței; chiar dacă (sau
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
nu o mai văz, intrase degrabă în căldură și apucase pe cotoi cu ușa, desigur!’’), la fel trebuie să fim de acord cu interpretarea eroului: ,, Afurisit cotoi! se tot vâră printre picioarele oamenilor’’. Atunci când trebuie să plătească șederea la han, coana Marghioala îi cere să plătească atunci ,,când o trece înapoi’’. Numai reluând lectura povestirii de la sfârșit spre început (operație ca pe care suntem dispuși a o întreprinde din același obscur impuls), vedem că întreg acest șir de amănunte, de aspect
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
să plece, Mircea îl însoțește până la mașină încercînd să-i strecoare în mână un bidonel cu vin din podgoriile lui de lângă Calafat. "Nu, Mircea, lasă...", spune Președintele încurcat. "Lasă, bre, se încheie dialogul de adio, dacă nu bei matale, bea coana Nina." Amuțit, staff-ul germano-elvețian al Colegiului " Noua Europă" asistă din capul scărilor la scenă. Au trăit și ei într-o zi cât în zece ani la ei acasă. Bine am venit în patrie! miercuri, 19 decembrie Sânt la Timișoara
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
În această chestiune am putea să ne mărginim la câteva exemple contemporane nouă, prin care să arătăm preocupări ale localnicilor în această meserie, așa cum erau Sava Milea, Ion Bordei din Siliștea, Alexandru Teleoacă la Torcești și fiica sa, Aneta Sandu (Coana moașă îi ziceau localnicii), la Slobozia, Ion Răducanu din Umbrărești etc., cunoscuți crescători și îngrijitori de albine în perioada interbelică și postbelică, până la colectivizare. Poate că ar fi suficient să venim cu câteva date din această perioada interbelică, date în legătură cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
personajelor se face în fel și chip, dar și prin actul băutului. Să nu se creadă că personajele literaturii române consumă doar alcool. E drept, acesta e preponderent. Dar Ioanide bea ceai, văzând în el „transparențe”. În drum spre Moși, coana moașă a lui Caragiale bea bragă, o băutură fermentată din făină de mei și pesmet. Am prins și eu în copilărie această răcoritoare și am rămas cu o impresie oribilă. În Caragiale se bea și șvarț, deși „lăptăria” adăpostește alte
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
români jargonul se dezvoltă rapid. Formula de salut a devenit din „hi” sau „hi all”, „sal” sau chiar „sl”. Cea de mulțumire, din „ty” (thank you) s-a preschimbat în „ms” (merci sau, de fapt, mersi, cu s ca la Coana Chirița). Și „sorry” a devenit „scz” adică „scuze”, cu 40 la sută mai scurt și... avantajat de apropierea tastelor s.c.z în partea de jos-stânga a claviaturii. Asta poate explica de ce, față de viața reală, pe bara de mesaje oamenii
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
voi îl iau în partid și‐ l fac om! Dar numai pe unul! Hotărâți între voi care va fi acela!” Celebrul latinist de mai târziu, profesorul Ghiță Neștian a răspuns prompt cu o frază care a rămas celebră în Bârlad: „Coane Grigore, ia‐l pe frate‐ meu, că tot e prost și altfel n‐ajunge nimic!” Conuʹ Ghiță Neștian, a rămas un savant, dar sărac, și nici n‐ a făcut politică, în timp ce conuʹ Neculai, frate‐su, conform recomandării, a fost primar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
vrăjmășia căsătoriei concubinajul, sinuciderea ca un atentat pe care îl face omul la propria sa viață, mărturisirea furturilor ca putere a pocăinței. 366 Iscălitorii materialelor nu erau numai din parohie sau eparhie: pr. I.D. Leon din Coșești, Elena I. Leon coana preuteasă, Dionisie Udișteanu de la Mănăstirea Cernica, pr.P. Gh. Savin Braniștea Covurlui, preot N.Hodoroabă, pr. Georgescu Grigore Gh. Ionică Piua-Petrii Ialomița, Mihai Th Balica, student teolog, preot Constantin P. Lupașcu ColibașiMuscel, pr. Grigore Enăchescu comuna Viișoara, județul Olt, ec. Gh.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
1913 nota verdictul în procesul ucigașilor: „Pedeapsa muncii silnice pe viață la care au fost condamnați cei șase omorâtori ai lui Stroe Belloescu”... Drept o datorie de recunoștință și de pietate , lui și soției sale, gazetarul vedea necesară ca „oasele Coanei Raluca să fie aduse și îngropate în biserica din satul Grivița, alături de ale aceluia cu care și a împărțit ea în liniște și mu lțumire cei 50 de ani de trai împreună”; ca în grădina Casei Na țion ale să
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
decât vreo două zile de când marinarul de uscat a recidivat, ceea ce i se întâmplă cam des în ultima vreme rămânând nepedepsit, și mândru nevoie mare a spus în stilu-i caracteristic că „ieșim din recesiune, dar rămânem în criză"(!?!) Curat ieșire Coane Fănică, dar carevasăzică, cum am ieșit!?! Pentru un om cu capul unde îi este locul anatomic prescris și care mai are măcar un neuron valid în dotare, această afirmație este absolut bulversantă, dar se cunoaște (și el cunoaște foarte bine
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
puțin onești, mai mult sau mai puțin avuți, în materie de povești adevărate și transpuse în practică de chelios, cu ajutorul unui pitic, făcut de acum bine de poveste, suntem toți din popor, o apă și-un pământ, ca în vorba coanei Veta, „compătimim împreună". Dar să nu mă iau cu ziua târgului și să vă spun revelația avută, la fapt de seară, când se spun povești nepoților. Concluzia la care am ajuns este clară: poveștile ne învață greșit. Nu este vorba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
altfel), își amintește naratorul. Pentru scriitor, Bizu rămăsese o realitate pur imaginară, ocupând însă un loc mult mai însemnat în memoria afectivă decât amintirea concretă a lui Anton Klentze zis și Clenciu (fiul lui Fritz, bătrânul "armurier" neamț, și al "coanei Lina"), despre existența căruia aflase câte ceva numai din "crâmpeie de vorbe prinse în casă" (mai mult decât realitatea perceptibilă vizual, cuvântul joacă aici rolul de catalizator al memoriei și, implicit, al imaginației). Dar de văzut, pe Anton Klentze nu-l
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
porecla cap de bou" de la "beizadea" derivă antonomastic și "porecla" în cauză) și al unei "țiitoare" ajunse mai târziu nevasta armurierului și cunoscută tot sub un nume de împrumut ("deși-i uitasem numele, îmi mai aduceam aminte ca și de coana Lina"). Deghizamentul onomastic se datorează, nu-i greu de sesizat, unei interdicții magic-tabuizante, provenite probabil din credința că oamenii nu trăiesc, în timp, decât prin "poreclele" lor (numele sacru adoptat prin consens în comunitate și menit a desemna adevărata identitate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a "naturii", pe când "artistul" iese de sub jurisdicția aceasta constrângătoare pentru a se naște a doua oară, în lumea spiritului și a voinței triumfătoare. De aceea, cum Anton Klentze zis și Clenciu e sortit să fie mereu "Bizu", băiatul mamei, al "coanei Lina", Lovinescu vrea să se despartă de această "umbră" a lui, să o "uite" definitiv spre a putea deveni, în sfârșit, un "erou" creator, adică un romancier în toată puterea cuvântului, cu personalitate distinctă. Nu întâmplător, dialogul dintre scriitor și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
agronomului, va fi fost și el cândva "Bizu", înainte de a deveni scriitor și de a se naște a doua oară, despărțindu-se de Moldova și de "dublul" său despărțire ce urmează să aibă loc chiar în cartea pe care băiatul "coanei Lina" o trăiește, fără a izbuti s-o scrie vreodată. Cu alte cuvinte, scriitorul își proiectează în Bizu doar identitatea psihologică, nu și pe aceea biografică stricto sensu. Și psihologia în cauză este, la rândul ei, puternic diferențiată în raport cu acel
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
face "nu din vanitatea de a publica, ci pentru sine, pentru a-și scurta lungile nopți de iarnă", asimilând "activitatea lui de înnegritor de hârtie cu activitatea bătrânului Fritz manifestată prin hărnicie fizică". Lipsit de orice altă semnificație, pentru băiatul "coanei Lina" scrisul constituie un simplu act mecanic, neavând drept scop decât "reducerea suprafeței de contact a sensibilității cu lumea exterioară la minimum cu putință", și nu o activitate creatoare propriu-zisă, care să conducă la realizarea de capodopere și la consacrarea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]